Cum calatorim cu copiii? ieftin, simplu, relaxant?

Paradoxal e ca public articolul asta  acum acum pt prima data in 10 ani planuiesc o vacanta fara copil, din motive de tabara de ski si avem un weekend child free pe care il vom fructifica cumva.
Copila m-a insotit in vacante. de mica. Prima deplasare a facut-o la 2-3 luni.  E membru de familie cu drepturi depline asa ca mi se pare firesc sa fie cu parintii, are deja in total 15 sapt dormite in cort si cred ca 50-60 urcaturi in avion. Nu adun taberele. Cu siguranta ca planificare vacantei fara copil e diferit, dar si cu copil e posibil simplu si nu scump. Consider ca e f. important sa calatorim in familie, dar si tinand cont de copil: calatoriile pot deveni relaxante pt familie, creaza o unitate si o comunicare in familie (daca nu in vacante atunci cand sa ne petrecem 24 ore pe zi impreuna??), devin experiente speciale, ne aduc contact cu alta lume, o alta viata, descoperit oameni si cultura si atmosfera etc. astfel ca pentru noi calatoritul poate sa intre cat mai mult, ca incape.
Cum?
Cand era mica mica, de doar cateva luni, mergeam pe distante si perioade scurte. Bagaj simplu asa ca plecam cu 3-5 tinute ale ei, 3-5 ale noastre, si ii pregateam mancare pe 3 zile ( pt ca si acasa la fel functionez: spal si pregatesc 2-3-4 tinute, gatesc mancare pe cateva zile).  Alaptat a fost mai simplu.  Inainte de plecare seara o culcam imbracata deja cu hainele pt drum si dim. la 5-6 ne trezeam, luam copil in brate cu paturica cu tot  si o culcam mai departe in masina pt un drum usor, scapat de  aglomeratia capitalei, noi odihniti si veseli, copil dormit si  odihnit si vesel.  Tatal aducea cele 2 genti (una cu haine, lada frigorifica) si gata.
De pe la 1 an statul intr-un loc (in masina) nu a mai fost  interesant pt copila din dotare asa ca drumurile in masina s-au evaporat. De, a crescut, am crescut distanta si diversificat mod de deplasare: tren si avion. Am descoperit ca sunt mancaruri ce putem sa i le dam de la restaurant (ciorbe sau pilaf sau peste la gratar gasiram la restaurante si dat de pe la 1 an). La 1 an am fost prima si singura vacanta la all inclusive – zau ca e simplu sa fii mama la turcii cu  5 stele in frunte.  Cu trenul la 2-3 ani e minunat de lejer  chiar si pt copii mai mici: fara centuri ei pot zburda prin compartiment si urca/cobori si consuma energia. Cu avion de la 1 an e simplu – dupa decolare o lasam sa umble peste tot, pt decolare/aterizare aveam 5-10 mici surprize in buzunare (o pereche de sosete colorate, post-it uri mici mici de lipit tot scaunul din fatza, un creion mic, un rest de plastelina, etc etc).
De pe la 5-6 ani  am renuntat deja la bagajul la cala la zboruri. Nu si la pachetul de mancare (pe care il vom pregati si la pensie – sandwich cu un piept de pui, banane, mere, o branza si nu imputita – I did this mistake once 😀 etc).  Lasam ambarcarea la final pt ca e dificil si ca adult sa stai in picioare 10-15min, sau profitam de priority board si urcam la inceputuri si lasam copila in picioare pe scaun sa interactioneze cu fiecare alta persoana interesanta.
Cu liste din ce in ce mai diverse ce le tin salvate in draft la email, schimbate si reschimbate dupa caz,  calatoritul ne e ceva firesc si simplu. E drept ca nu ne-am dus inca in Africa sa imi spun ca vai, nu gasesc o farmacie sau vreun magazin sa iau un tricou, asa ca de acasa un medicament am luat doar pana la varsta de 2 ani (si asta pt ca era copila cu tratament…).
La 3 ani a primit cel mai fain si longeviv cadou primit a fost un trunkie  roz (o valiza de dimensiuni cabina, cu rotzi, pe care o trageam prin aeroport si prin casa, evident).  Bagajul copilei. Sarutmana Nasilor.
Fiecare idee de vacanta am insotit-o cu o carte. Sau mai multe carti.  Avem cacalau, mda, unele femei isi cumpara pantofi. Cand era mica aveam carti cu desene despre avion si aeroport (si cu cartea in brate a vazut apoi real), apoi am trecut la carti albume despre ce localitate vom vedea, acum e deja la citit cartile de adulti, avem un 50-100 carti de calatorii in casa si toate sunt cu poze atragatoare.
De ceva timp o lasam si pe ea sa caute idei de destinatii. De ex. una din vacantele decise de ea va fi Roma, inspirata de niste carti (pe care, absolut intamplator si accidental i-au aparut in fatza, la biblioteca, habar nu am cum de mana mea i le-a impins, asa, din greseala). E implicata in documentare si liste de ce vedem asa ca stie (aprox) la ce sa se astepte si chiar decide.
Bagajul si-l face ea, cam de pe cand are valiza roz, de pe la 3 ani. Evident ca evaluez si eu, mai intai eu puneam si ea scotea, apoi treptat viata mi s-a usurat si devenit invers dar inca am gesturi mai pe fatza, mai pe ascuns :D. De pe la 10 ani, cred, ii validez doar lista de lucruri de impachetat ( a si incercat sa faca un film, pt youtube, cum isi face ea bagajul; bagajul i-a iesit dar filmul nu, asa si a decis ca e prea greu sa fii youtubeuza). Acum avem fiecare rucsacul lui, si recomand unul pt copil de la 2-3 ani in dimensiunea  adecvata copilului sa il poata duce in spate.
Verificam  vremea la destinatie  fix inainte(cu juma de zi inainte de zbor) si inca o data conditiile de bagaje in avion – nu o data am facut ceva schimbari legate de astea. Sunt multe situatii unde vremea se schimba brusc – asa ca mai fac un mic check inainte.   Stim, de ex, ca lichide nu putem intra (o limita prea mica pt copii prea mari) asa ca isi  primeste monezile de euroi din timp si isi cumpara singura de la stewardese ( avem garantate 30 min de zbor cand nu misca si nu respira, cu banii stransi in pumn, pana cand ajunge steawrdesa sa o serveasca si pe ea, minute cand se uita si ea si alti copii din avion hipnotizati de fiecare miscare a stewardeselor ce si pregatesc cosul de bauturi, cum dau catalogul, cum vin la fiecare pe rand sa ii intrebe, fiecare zambet si miscare a stewardeselor au efect hipnitizant si acum, dupa zeci de zboruri).
Cand era mai mica, cautam zboruri la ora cand doarme. Best of the best. Apoi nu mi-a mai pasat.

Nu mint copilul. Stie ca s-ar putea sa o doara urechile la aterizare (iau acadele pe batz si guma), mai merge  si sa aiba un balon de umflat. Stie ce facem si ce urmeaza (am vazut copil tarait de parinti in aeroport pt ca nu voia in avion, copilul repeta ca bunica i-ar fi zis ca avionul se strica -na, mai lasati copiii cu antena3 in casa…)
Carutul a fost cu noi pana la aproape 5 ani. Cand s-a stricat. Ne-a salvat si ajutat sa facem multi km zilnic. Am trecut la trotineta (unde s-a putut, evident).

Unde ne cazam? child friendly, of course. Langa plaja, daca mergem la mare – dupa plaja si adultii sunt chiauniti d’apoi copiii cu glicemia jos si musculatura marinata. La Disney am stat in hotelurile lor pt ca ofera transfer rapid si cu prioritate.  Evitam  locurile de  petrecareti (google map ma ajuta sa vad daca e sau nu strada plina de baruri). Si nu in panta – sa ne intoarcem sus la deal e greu si pt adulti, cu copil in brate e nasol…

Ce  vizitam? evident child friendly. Desi visez sa fac PCT si Compostella de pe cand genunchii nu imi scartaiau, eu stiu ca nu e loc de copil dar am gasit campinguri in Franta cu mai multi copii la un loc decat adultii!! familii cu 2-3-4-5 copii sunt ceva normal iar atmosfera de copilarie e minunata. Evitam locurile ce au cozi mari, cu stat in picioare (nu Luvru!!, promit sa fie primul muzeu vizitat cand intra fata la facultate!!… , Sangrada Familia sau Turnul Eiffel le-am vizitat  la prima ora si in afara sezonului turistic etc) .
Ce mancam? Noi inchiriem airbnb sau mergem in camping, asa ca majoritatea mancarea e in house, asa ca orarul de masa si calitatea ingredientelor a fost sub control. Am mai mers si la restaurante dar am comandat ce era deja facut (gen ciorbele sau meniul zilei nu implica o ora din viata bucatarului). O Sa va povestesc cea mai proasta idee a mea de a merge la un restaurant Michelin  de unde copila (8 ani, cred) a iesit miorlaind ca nu au si astia niste paste sau cartofi prajiti si ne-am dus la supermarket. Copiii mananca simplu, asa ca un orez, rosii cu branza, sau o gaina rotisata ne-a salvat de multe ori pranzurille.

Si nu uitati. Vacantele sunt pt relaxare. Daca va stresati din orice si frici multe, mergeti in parcuri acasa si nu transmiteti copilului mesajele negative.