Mersul nu doar trateaza suflet ci si minte, corp, dar mai ales previne.
Carantina asta mi-a scos mai multe rahaturi la suprafata: ca nu pot separa job de casa in conditiile cand lucrez acasa si toate perinda in jur si prin fata ochilor, un coleg de munca de varsta noastra mort si inca 2 copilasi plecati la Dumnezeu, cat de mult urasc concedierile colegilor mei de echipa si ca ingrijorarea imi da probleme de sanatate . Sa fac o distanta intre job si casa (apropos, mentinerea casei e un al 2lea job….), am inceput sa ies la plimbare. MAi pe romaneste sa plec de-acasa si sa merg cat vad cu ochii.
Mersul dimineata devreme sau serile tarzii in apropierea casei au fost incurajate aici in vremea Carantinei, miscarea fiind cunoscuta ca o componenta a sanatatii. Fie ploaie, fie vant, fie vreme placuta, am iesit pe dreapta blocului pe cararea de pe marginea paraiasului involburat de primavara si vazut padurea ce a inverzit de la zi de zi, mai mult si mai mare, evoluand sub ochii mei. Desi ruta o facui de sute de ori, nu exagerez ca de fiecare data tot am gasit ceva nou si minunat de apreciat: noi urzici, leurda la timpul ei, flori proaspete, trandafirul ce a imbobocit si la primele flori galbene am decis sa ii fur o ramurica (e in apa, face radacini, e pe maini bune! ) , am ochit si o casa parasita ce o sa ii jumulesc o ramurica din trandafirul rosu ce atarna ca nesimtitul peste gard. Din greseala am luat gresit drumul si am nimerit o veche carare unde boschetii din stanga cu cei din dreapta s-au intalnit intr-o cupola deasupra capului. Tot din greseala pe langa aceeasi carare am nimerit noaptea in curte la un om de bine de i-am speriat cainele si cainele pe mine. Pe stanga blocului din greseala am facut 2m mai colea de trotuar si gasit o carauie facuta de stapanii plimbatori de caini, locul merita o ecologizare dar mai ales merita o apreciere nemaipomenita ca un colt de natura la nicio aruncatura de bat de calea batuta de ambulante si masini. Am invidiat stapanii de caini ce au iesit de 5 ori pe zi sa isi plimbe potaia. Ba unui vecin i-am zis sa ne imprumute o lesa- sa ma plimb cu lesa in mana cat vreau, si sa arunc explicatia ca tocmai pierdui cainele, bai baieti haideti sa ma ajutati sa il caut. Nu mai stiu numele stapanului, pe caine il cheama Whislle parca.
Am vazut veverite si vulpi. Veveritele sunt matinale si pline de energie, m-a ros invidia pe aia ce locuiesc la curte in zona verde ca pot sa puna un loc cu nuci si alune sa incurajeze veveritele sa vina in vizita. Astea au curaj ciudat, se suie pe peretele blocului si la etajul unu daca le iese ceva de acolo sau daca le latra vreun caine.
Am gasit grafitti si desene minunate. Si unele ciudate. Multe cladiri asa piestritate ies din anonimat cu petele de culoare.
Am gasit ceva copaci rupti de furtuni si cel mai cel e ca am descoperit ca imi place sa ma uit curioasa la radacinile lor si la noii copaci ce cresc din decaderea batranilor. M-am aventurat si prin hatisuri de urzici si crengi si boscheti, am urmat si alei ‘pietruite’ sau podete de lemn. M-am bucurat sa vad paraiase curatate de voluntari (vecinul de la scara 6 se plictiseste rau acasa – e instructor de sport), sa vad o doamna in etate ‘pescuind’ plastice si sarme si plastice si alte chestii aruncate in lac, copii aruncand pietre si lemne in paraias si parinti care nu s-au speriat de le-o cazut copchilul in apa de 30-40cm. Am vazut strazi si curti pregatite de primavara si gradini primenite. Multa lume a profitat de timpurile astea sa semene si sa isi faca gradina de legume, si eu mor de ciuda ca tocmai asta toamna m-a apucat corectitudinea si renuntzat la sa mai am gradina inchiriata.
Am luat paraiasul la picior si mers in lungul lui sa ii vad cursul pana unde se varsa. M-am lovit de un afluent murdar, poluat de ceva albicios, am pornit si pe asta la deal sa caut poluantul – 7 km mai colea si nu gasii nimic dar nu ma las, si cand il prind….
Am gasit cararui batute atat de faine prin locuri salbatice, am gasit altele semimarcate fix pt iubitorii de plimbare ca mine. Am gasit case vechi, am gasit case noi, am gasit biserici ce au de spus multe povesti daca as sti asculta vorba zidurilor, am gasit ditamai conacul (castel) cu ditamai aleea de intrare ascunsa de ochii omului prea grabit pe drumul spre munca, am gasit casa cu coloane dorice si la cateva minute de acolo am zarit pe fereastra un tip mancand ceva cu capul in frigider si fundul gol pusca in dreptul geamului olandez prea jos si prea fara perdele, am gasit multi oameni in varsta iesiti la plimbare cu mers rapid, si oi, si cai, si boscheti de pruni salbatici si catina si coacaze si mure si nici nu stiam cate comori sunt in natura, gata sa le culegem.
Pe aceeasi cale de sute de ori si de fiecare data mi s-a aratat altfel NATURA. Fiecare iesire dupa cateva zeci de minute m-a rupt de ritm si m-a cucerit.
Imi place sa merg. Desi copil ma vaicream mult. Am mers si cu burta in brate si 6-7 km, mers si cu carutul peste 10km, mers singura noptile, ma intorc de la birou ocazional pe jos.
De obicei merg fara un plan. Daca job si vacante si finante si treburile casei mi le dramuiesc in detaliu pe hartie, drumurile sunt doar cu 2-3 repere de atins si daca nu ajung acolo si descoper altceva, nu e bai. Enjoy the road. Ma pierd, ma reorientez, reactionez din instinct si decid pe loc, si deseori sunt surprinsa placut. Iesitul singura mi-a adus si liniste, zgomotul de fond din creieru s-a dus si aparut solutii banale si ganduri creatoare. Deseori regret ca nu am un carnetel sa mi le notez, dar imi zic ca daca sunt suficient de puternice gandurile astea or sa revina.
De cate ori am avut cate o problema grea la munca/acasa, si vazut ca nu am nicio solutie si imi intuneca seara si somnul, am iesit la plimbare. Mersul ma elibereaza de griji, pas dupa pas gandurile si grijile superficiale le las in urma, in ritm lent sau rapid dupa cata energie am, ajung sa vad lucrurile mai simplu, iar deciziile luate dupa 1-2 ore de plimbare au fost intodeauna in armonie cu suflet si ratiune.
Mersul pe jos imi consuma din energie dar mai ales aduce energie. E greu de explicat echilibrul – dar nu o data cand am halit haplea prea multi carbohidrati la o masa (am vazut deja cat ma agita zahar/gluten/orez etc si ca o masa cu exces de carbs nu lasa pe multi sa adoarma), pe cand o plimbare de 2-3 ore consuma carbohidratii din sange si lasa linistea in loc. Si invers, cand sunt bleaga si mi-e greu si sa ma rostogolesc de pe canapea, ma fortez sa ies la o plimbare si dupa 25-30minute de mers incetisor ma simt mai bine, , se aseaza starea de liniste interioara si seninatate, vine cheful de mers mai mutl si stiu ca totul trece. Un dus rece pt picioare, un dus cald pt corp, si somnul bine meritat vine. Imunitatea are nevoie de somn profund si linistitor, mintea are nevoie de scazut cortizolul din sange, burta de miscare pt digestie, mintea de liniste pentru somn.
Ce mult mergi, bravo tie! Cand ai atata timp? Eu stiu toate imprejurimile pe raza de 1-2 km, dar nu atîția km cat tine, ca nu merg asa departe, desi imi place mult. Adevarul e ca de fiecare data vezi ceva ce a mai înflorit, a mai crescut …
Elena recently posted…O « buruiana » prețioasă: Fumaria officinalis (fumarița)
dimineatza devreme ma trezesc prima si o mai sterg din casa. Serile mancam pe la 17:00 si apoi o tulim la plimbare, pana la 21-22, asa, deseori ne-am intors pe intunecatelea. Nu am mai cusut insa de o bucata de vreme 😀 asa ca avui timp sa ma uit pe la oameni prin case, cate un fund gol, din astea
Noroc de catel, fie ploaie/ soare/ vant pornesc la plimbare la 6 dimineata in fiecare zi. Facem cam 40 mile pe saptamana la pas lejer, de voie, cu mirosit si admirat natura, salvat de rame si ocazional pasari, respirat adanc si expirat toate grijile. Acum cu pandemia au fost vecinii mai mult pe acasa si chiar ne-au oprit de cateva ori sa ma intrebe cat merg pe zi ca toata ziua ma vad la plimbare Am reusit sa o conving si pe vecina de alaturi sa vina cu noi, aproape la fiecare plimbare aud “ Well this is a first …” fie ca e vorba de pasari curtandu-se, fie o caprioara tasnind din stufaris, un grup de pesti cat bratul de lungi sarind din apa, crabi traversand strada. Chiar si pe vremea cand lucram doua joburi imi rezervam 6 am -7 am pentru o plimbare sau alergat, macar atat sa fac pentru sufletul meu inainte sa trec la treaba.
Din păcate pârâiașul ăsta intră în categoria zonă protejată, așa că și dacă iau o mână de urzici mă simt cu musca pe căciulă, poate trece vreun ecologist să-mi sară în cap cu legea. Eu de aia nu mă simt în largul meu ca pe câmpurile și văile din România, aici dacă văd leurda, salivez doar și nu o rup. În regiunea Bruxelles e plin de interzisuri. https://cuisinesauvage.org/reglement-bruxellois-protection-de-flore/
https://www.coordinationsenne.be/fr/documentation/dossiers/coursdeau/woluweFR.php
Acum nu știu cum o fi în regiunea flamandă, că pârâiașul continuă și pe-acolo.
Intradevar, Flandra (fix unde e paraiasul) e interzis de cules. Ma uit lung la catina, deja e galbena :). In Valonia e liber dar nu de pe proprietatile private. Pt Bruxelles legea e f. interesanta: din 1800 toamna lasa sa culeaga DOAR femeile si copiii, si doar cat e soarele pe cer. Am luat legile la rand (si facut 3 cursuri de plante salbative) sa inteleg ce am de facut. Nu as compara cu anarhia din Romania, si acolo sunt multe legi dar nu le respecta nimeni – si in romania am fost atenta ce culeg si de unde pentru a respecta dreptul de proprietate, asta am invatat-o insa tarziu, prea tarziu.
P.S. daca stai in comuna Z. – suntem vecine.
Uite asta mi-ar plăcea și mie, cursuri despre plante sălbatice comestibile!
Ehei, în România, când eram copil, mda, culegeam fructe din gardul oricui :), acum însă mă refeream la terenurile din țară care par ale nimănui, de pe care nu cred că e interzis să iei o ștevie, un mușetel…
Cand mai gasesc, iti dau email – esti ok sa iti folosesc adresa mady….@? .
Altfel, si in romania e ilegal ce spui. Doar ca nu se respecta. Conceptul “terenul nimanui” vine din comunism unde multi furau de la stat si li se parea normal. Retrocedarile sunt in mare parte terminate. Da, multi nu si-au facut gard sa pazeasca din saracie, sa nu zic ca unii nu pot lucra terenul, asta nu inseamna ca e legal sa iei un musetel – e la fel de ilegal ca in Flandra, Bruxelles, Wallonie, doar ca la unii si un mar / popushoi/musetel luat de pe terenul altuia este pedepsit ca orice furt, in romania e luat in deradere.
Sigur, dacă afli ceva! 🙂
La faza cu mușetelul nu m-am gândit. Atunci e vai, cum neam de neamul meu n-a deținut pământ, înseamnă că ar fi trebuit totul cumpărat 🙁 . Și sărăcia la oraș ne-a fost grea prin anii ’80-’90, altminteri la țară mai crești un pui, mai un pom fructifer. Deci da, așa am învățat să culeg de oriunde nu e îngrădit. Acu’ o să mă simt și mai cu musca pe căciulă.
Eu iau cătina congelată, de la un magazin rusesc din oraș. Deși îmi pare că e produsă în Ucraina și uneori mă gândesc că o fi având ceva radioactiv în ea, se spune că fructele de pădure au proprietatea să fixeze radioactivitatea din sol încă lungă vreme…
pana acum catina am adus din ro sau furat din tufisurile din dune 😀 .
Da, cica ciuperci salbatice nu e voie sa manânci prea des , din cauza de iradiere.
Noi ne-am pus catina in gradina, anul asta o sa avem cateva bobite 🙂
Odată in Romania stăteam la coada spre granita si din una din masinile din fața a iesit unul sa culeagă mere din mărul de la poarta unei grădini (creștea în interiorul grădinii dar dădeau ramurile pe dinafara). Am fost singura care m-am gasit sa ii fac gura ” culegatorului”, care mi-a raspuns injurandu-ma bine ca cică nu e treaba mea. Nici macar sotul nu a facut nimic, ca dupa parerea lui nu trebuia sa ma bag, ca era genul de individ care ar fi sarit la bataie. Ulterior m-a abordat cineva in benzinărie, ca ma vazuse, dandu-mi de inteles ca bine am facut, dar cu persoane din alea degeaba te pui 🙁
Elena recently posted…O « buruiana » prețioasă: Fumaria officinalis (fumarița)
si eu am luat multi ani din marul de la gard fara sa imi dau seama ca nu e dreptul meu – ca doar parea al nimanui. A trebuit sa plec din tara sa imi dau seama ce gest fac (nu e unu constient!! ) si ca am nevoie de frana. Sotul e mai aproape de constientza ta in prezent, eu sunt ca Maddy, daca pare a nimanui ….
De ex. am furat o ramura de trandafir. E in apa, face radacini. E de la o casa parasita. E atat de frumos cu florile galbene si mici ca am zis ca: e musai sa il am, desi financiar mi-as permite sa imi cumpar dar nu stiu de unde asa frumusete. Acum 10 ani as fi furat ca pe ceva firesc si as fi injurat femeia din masina ce mi-ar fi zis ceva 🙂 , astazi furai cu ‘remuscari’ 🙂
Si eu am invatat ceva de la voi. Am fost la un curs de recunoscut ciuperci si acolo ni s-a spus ca poti culege cat consumi, asa ca eu credeam ca pt orice planta e la fel. N-am știut că unele plante e interzis să le culegi, eu culegeam lliniștită tot ce nu era in gradina omului 🙂 Noroc ca acum am soc, fragute si leurda in grădină.
Aici la noi cica e tolerat culesul, deci nu e un drept al tau si este o lista f lungă a plantelor interzise. Trebuie sa o studiez mai bine.
Cu merele pe mine m-a impresionat si pt ca era o casa amarata si peste ceva vreme a intrat în curte si proprietara, o bătrînică ce abia mergea. Iar ala ii furase si merele…
Altfel fara legatura cu culesul, poare doar “culesul” resturilor: copiii mei recuperează de zor coșuri ” to good to go”, cele de la mag bio sunt super. Minus ca la brutărie e prea bogat pt gustul meu.
Elena recently posted…O « buruiana » prețioasă: Fumaria officinalis (fumarița)
ToGoodToGo si la mine in familie, cred ca avem zeci de cumparari. Dar sotul le prefera la ciocolatieri si patiserii…. e si un grup pe fb unde se povestesc experientele
Si copiii au preferat brutaria: 3 paini ( din care una cu ciocolata) si vreo 10 muffins si donuts 🙂
Elena recently posted…O « buruiana » prețioasă: Fumaria officinalis (fumarița)
acu’ pe aici unii au dat faliment si inchis business-urile. Sotul a prins pe unii ce dadeau cafea. Deci avem peste 1 kil de cafea boabe la 5 euro. BIO.
Beat this!
Inainte de carantina noi luam de la hotelurile de langa aeroport resturile de la mic dejun, doar 5 stele sa ne intelegem ca facem si pe snobiii cand avem de unde alege. La ora 12 duminica eram perfect pregatita pt un brunch. Se ducea sotul cu caserolele si aveam ce manca toti 3, ramanea si pt cina/pachete. Acum cred ca hotelurile dau faliment….
Da, cam dau pentru ca grosul clientelei erau întreprinderile ( voiaj de afaceri, delegații…).
Elena recently posted…O « buruiana » prețioasă: Fumaria officinalis (fumarița)
Too good to go?! Hai că învăț chestii aici cu voi! Am căutat și eu acum aplicația. Dar ia spuneți, vi s-a întâmplat să ridicați un coș care să nu merite/ să nu vă placă nimic din el? (întreb ca românul, mai sceptic la “surprize ieftine” )
la cateva zeci de comenzi facute, da, mi s-a intamplat o data. Acum aleg locul cu atentie, mai exact sotul: patiserii si ciocolaterii, magazine bio, magazin de sushi, hotel de 5 stele, din astea low risk.
La noi a început fiul acum cateva zile, deci n-am experienta prea mare . Mag bio a fost super (mango, iaurt, cafea macinata ,gnocchi, pui pt grătar si 2 branze roquefort totul 4 euro), brutărie (enorm de multe produse). De acord cu o femeie : iti alegi magazinele. Fiul a mers si la ceva restaurante cu niste chestii cam chinezesti, lui i-au placut desi i-am spus că în mod normal n-am cumpara asa ceva Si nici nu-s convinsă că e o afacere . Vrea sa incerce si el sushi. Cred ca a fost febra experimentarii, dar o sa rămânem pe mag bio, eventual brutării, lucruri pe care oricum le-am cumpara. Fiica e plecata in vacanta, și-a luat azi o grămadă de fructe si legume tot 4 euro.
Mag bio unde merg de obicei pune uneori lăzi de legume-fructe ca sa te servești, pe gratis , desi nu-s pe TGTG.
Dar nu stiu cum e la voi, mie mi se pare fain și efectul de surpriza, ca nu stii dinainte ce e 🙂
Elena recently posted…O « buruiana » prețioasă: Fumaria officinalis (fumarița)
Continuare: tocmai a venit fiul cu 5 euro pt 4cutii oua bio ce expiră peste o saptamana. Bonus i-au dat cadou inca 4 cutii expirate acum 3 zile si i-au dat nr de tel , sa ii contacteze direct. Au de câștigat si ei, care sunt grosisti si nu mai dau taxa aplicației si fiul ca prețul e si mai bun .
Elena recently posted…O « buruiana » prețioasă: Fumaria officinalis (fumarița)
fiul tau e mai ecologist ca noi, doamna. Si-a facut si prieteni 🙂
Good job you did!
Tinerii sunt ecologiști. Majoritatea. Dar da…duce ideile mele la extrema…ceea ce nu stiu daca e neapărat un lucru bun.
Elena recently posted…O « buruiana » prețioasă: Fumaria officinalis (fumarița)
sa stii ca de cand cu pandemia asta eu ma misc mai mult. Seara, merg pe jos cam o ora. In ritm normal, nici lenes, nici alert, dar tare bine ma simt dupa. Fac un dus si ma simt ca noua. Nu stiu cum, dar e fain.
si costa nimic. Atata calm si seninatate si liniste si stare de bine aduce plimbarea incat ma intreb daca nu caut fericirea in alta parte.
Sa o tii asa. Si la mai mare. Sau lunga. Plimbarea, zic.
Da, subscriu și eu, din ce în ce mai bine îmi fac plimbările, aer curat și liniște îmi aduc mereu 🙂
Florina recently posted…Ana, de Em Sava