Avem copila in tabara asa ca umblam mai mult. Ca ne place sa mergem – o stiti, ca ne place sa umblam prin diferite locuri din orasul asta, iar o stiti.
De data asta am ales un traseu de 60km gasit pe niste site-uri, lumea facandu-l in mai multe bucati, dar eu nu sunt orice fel de femeie. Noi am ales sa facem pe jos, si dupa 33.5 km din traseu am decis ca e prea cald (ora 15:00) si nu mai e umbra in zona aia, pt o bucata maaare, si renuntat. Peste 40k pasi intr-o zi. Acu am 2 bashici la talpi, febra musculara e tolerabila ca dusul rece la picioare a facut minuni.
A 2a zi insa nu as fi fost capabila de mers din nou, tot atata.
Si eu care ma gandeam la mers pe Compostela…. e mare wow si admiratie la cei ce merg, zi de zi, atata distantza!
In weekendul viitor ne trezim mai devreme sa facem restul, dimineatza soarele e mai bland, lumea mai putina, masini mai rare asa ca ne putem bucura de drum, de copaci, de casute, de blocurile ciudat vopsite, de parcuri si gradinile oamenilor. Si daca ploua usor tot nu ne vom feri, geaca cu gluga avem.
Abia astept vacanta, vom face tot asa, zi de zi, nu la fel de mult dar la fel de bine 😉
Bravo voua! Noi nu depășim 30 mii de pași.
La radio prind ceva emisiune despre cat se mai plimba Rimbaud. Si cică se simte ritmul pașilor si al respirației in versurile lui. Ziceau acolo ca cel mai bine visezi in timp ce mergi.
Elena recently posted…O « buruiana » prețioasă: Fumaria officinalis (fumarița)
am verificat pe pedometru, in toate vacantele mele de cand am smart phone si pedometru nu am depasit 30k pasi. Ieri am exagerat. Si nici bine antrenata nu am fost, faptul ca fac 10-15k zilnic si alergat nu inseamna nimic.
P.S. nu stiu cine e Rimbaud. Dar da, dupa 25-30min de la inceputul plimbarii pleaca gandurile ce intuneca mintea si ramane loc de vis si de loc de dezvoltare mentala.
Arthur Rimbaud, poet francez.
Elena recently posted…O « buruiana » prețioasă: Fumaria officinalis (fumarița)
Asta cu Rimbaud e un fel de serial la radio. Asa ca azi am aflat ca suferea de dromomanie 🙁 Facea si cate 40 km (!) pe zi.
Elena recently posted…O « buruiana » prețioasă: Fumaria officinalis (fumarița)
OMG, eu merg 30km într-o săptămână. Clar trebuie să pun picioarele la treabă, ma faceți să mă simt și prost 😀
Am fost și eu ieri într-un day trip în afara orașului. Parcă am înviat, zău așa!
Cristina recently posted…Cu bicicleta pe lângă Hoi An. Coșurile-bărci și pădurea de palmieri nipa Bay Mau sau „mica Deltă a Mekongului din Hoi An”.
Pai nu stai rau daca faci asta săptămânal. Eu am uneori saptamani in care nu fac nici 15 km in total 🙁 In ultima vacanta vad ca am facut 103 km in 7 zile. Dar cred ca nici la Compostelle nu se merge f mult, din ce stiam 15 km pe zi.
Elena recently posted…O « buruiana » prețioasă: Fumaria officinalis (fumarița)
fix asta e ce am simtit ieri: ca am inviat! si am umblat noi vitejeshte 8 ore, ca in tinereturi, si cand eram cu 10 kile mai putin si mult mai antrenata, pana cand am constientizat soarele in palarie, varsta in buletin si kg-mele pe c@r. Azi m-am tarait la prietena mea sa ii ud balconul. M-am tarait si bombanit ca de ce mi-am asumat si asta ca nu mai poc !!
daca mergeam atata pe jos, acum nu cred ca ma mai dadeam jos din pat. In cele mai bune zile merg ca 12000 de pasi. Mai mult nu duc, dar sigur e chestie de antrenament.
in cele mai dese zile ale carantinei am facut 12-14k pasi, ca si tine. Ei bine ieri m-am vazut zmeu ca in tinereturi si zis ca poooot. Si am putut. Azi nu am mai putut 😀 abia ma dau jos din pat ca am o batatura langa degete, si stau fix ca copilasii aia de 3-4 ani de vorbesc cu buba noua facuta si sufla in ea.
Sunt bine. Mulțumesc.
Mergeam cândva și mă prefăceam că fug după autobuz pe când nu era moda alergării. Doar ca să alerg.
Cunosc senzația de libertate dată de mișcare. O voi uita, căci mișcările mele sunt reduse. Asta e.
Dar mi-ar plăcea să continui ceea ce faci. Cât poți mai mult.
Vrei o poezie a lui Rimbaud potrivită?
Sedentarii: http://poetii-nostri.ro/arthur-rimbaud-sedentarii-poezie-id-7510/
PS alergarea dă dependență. Să vă bucurați de ea. E o dependență plăcută, zic copiii mei. 🙂
vax-albina recently posted…25 iunie. MJ forever
multumesc – noroc cu voi ca aud de asa poet. In rest, sa alergam zic. Dupa traseul de 60km mi s-au aprins iar visurile legate de Compostella, Transilvanica si pacific coast Trail.
Da, alergatul da dependenta, dupa 30min de la plecat de acasa ma parasesc si o parte din stolurile din cap si raman eu si visatul, e cu mine, eu si doar vreo 2 pitici. Omul e facut din miscare, nu din scaunul la birou.
Te pup, sa ai grija de tine! ma gandesc la tine ca tu esti in segmentul de risc.
Copil in tabara … pare foarte departe momemtul asta pentru noi :))) Momentan abia am trimis-o la bunica pentru 2 nopti.
Marius recently posted…Vacanță în 4 la Hanul Bran
hai ca acusi face 6-7 ani.
La noi in prima tabara ( si prima runda fara copchil) nu stiam ce sa facem/vorbim, aveam aceeasi rutina parinteasca… 😀
o femeie recently posted…Din gama: si ce am mai facut zilele astea
Abia astept, sper sa nu mai fie pandemie si atunci :))
Marius recently posted…3 luni cu bebe
Eu am modelul de copii care au detestat taberele. Doar după 18 ani au inceput sa plece cu prietenii. Fata de 12 ani a fost într-o singură tabără si nu s-ar mai duce in alta nici s-o pici cu ceară.
Elena recently posted…Gem de fructe de soc