Vara asta aici a plouat mult, cam ca in cartile lui Garcia Marquez cu muschi si licheni si zile intregi de ploaie marunta si lunga si de neoprit. Pamantul inca musteste de apa, iar locurile pe unde alergam nu au putut fi parcurse, ba de vreo 2 ori am iesit la alergat si cand sa ies din bloc a si inceput ploaia.
Asa ca am cautat o alta forma de miscare la indemana, zilnic, in afara de bicicleta stationara din fatza Netflix-ului, ceva diferit si rapid si usor pentru ca la anul vreau sa fac turul Mont Blanc.
Asa ca urc pe scari, in bloc, 10 etaje. Pentru inceput o data pe zi, si dupa ce intru in ritm…dar mai vorbim noi.
Ideea mi-a sarit cu o replica dintr-o carte: “there is no elevator to success, you have to take the stairs” si asta mi-a aprins vreo 2 beculete: daca as face asta ca rutina? Scari in bloc am, motivatie gasesc, nevoie de cardio este mereu, capacitate mai mare pulmonara am nevoie, niste muschi pe fund nu strica, nu am nevoie de incaltaminte speciala si mai ales nu am nevoie sa astept sa opreasca ploaia sau babysitterul la copil sau sa fie lumina afara sa ma simt confortabil.
Ziua 1: la etajul 8 am inceput sa suflu in draci si oprit. Mi-am tras sufletul 10 secunde, scazut viteza si urcat mai departe. Am coborat cu picioarele tremurand. Febra musculara la gambe.
(urmatoarele zile nu am scris nimic in jurnal ca tot bombaneam ca de ce mi-a trebuit sa fac experimentul asta, ce-a fost in mintea mea, etc -acu’ cand editez va zic doar ca deseori ma apuc de ceva si am niscaiva regrete si ezitari de la primul dat de greu)
Ziua 8: am urcat zi de zi, febra musculara s-a estompat, am scazut la o viteza de melc la urcat dar macar am ritm constant iar pauza de la etajul 8 a disparut. Mi-a revenit si moralul si glumele, de ex. la etajul 5 sau 6 e cineva care fumeaza iarba, oare e baba pensionara tanti Luciana? iar masa de calcat abandonata dintre etajul 6 si 7 tot acolo e de la inceput, cu mesaj sa nu o luam.
Ziua 10: mental ma simt mandra de ce fac. Am trecut de perioada cand imi venea sa abandonez, asta inseamna ca mi-a crescut stamina? si am iesit la urcat si in pauza de la pranz. Deja citesc pe net despre beneficiile urcatului scarilor (stiati ca urcatul scarilor consuma dublu calorii fata de alergat si aproape de 4 ori cat mersul ? )
Ziua 1: la etajul 8 am inceput sa suflu in draci si oprit. Mi-am tras sufletul 10 secunde, scazut viteza si urcat mai departe. Am coborat cu picioarele tremurand. Febra musculara la gambe.
(urmatoarele zile nu am scris nimic in jurnal ca tot bombaneam ca de ce mi-a trebuit sa fac experimentul asta, ce-a fost in mintea mea, etc -acu’ cand editez va zic doar ca deseori ma apuc de ceva si am niscaiva regrete si ezitari de la primul dat de greu)
Ziua 8: am urcat zi de zi, febra musculara s-a estompat, am scazut la o viteza de melc la urcat dar macar am ritm constant iar pauza de la etajul 8 a disparut. Mi-a revenit si moralul si glumele, de ex. la etajul 5 sau 6 e cineva care fumeaza iarba, oare e baba pensionara tanti Luciana? iar masa de calcat abandonata dintre etajul 6 si 7 tot acolo e de la inceput, cu mesaj sa nu o luam.
Ziua 10: mental ma simt mandra de ce fac. Am trecut de perioada cand imi venea sa abandonez, asta inseamna ca mi-a crescut stamina? si am iesit la urcat si in pauza de la pranz. Deja citesc pe net despre beneficiile urcatului scarilor (stiati ca urcatul scarilor consuma dublu calorii fata de alergat si aproape de 4 ori cat mersul ? )
Ziua 14: ma bucur cand citesc ca urcatul a 10 trepte este echivalentul a 40 pasi pe orizontala. Am inceput sa trishez si sa nu mai fac exercitii de incalzire inainte. Nu e bine.
Ziua 20: m-am intors la munca de birou asa ca nu mai am aceeasi rutina. suspendat experiementul.
Ziua22: ieri si azi am gasit alte scari -la birou lucrez la et 4 asa ca de 3 ori pe zi urc cobor pe scari (dimineatza, pranz si de inca o data pe zi). Nu sunt singura ce face asta, am mai gasit un gafaitor pe scari si l-am depasit. Si uite asa mi-a crescut pipota de mandrie. Difera configuratia scarilor, cele din blocul de acasa sunt cu trepte mai mici si risc de alunecat la coborare, aici sunt mai late si mai abrupte asa ca la urcare am ritm ceva mai lent decat cele de acasa.
Ziua29: in programul de curatenie am decis sa folosesc doar scarile (am avut vreo 8 drumuri de facut pana jos) , chiar daca fragmentat mi-am facut norma de urcat pe scari. Fiind asa fragmentat nici nu am simtit efortul.
Concluzie:
Am reusit sa ma tin de planul 30 zile urcatul zilnic pe scari. Chiar de am sarit o zi din motive de organizare proasta, a fost o pauza ca o lectie si continuat. Pauzele si gafaielile de la inceput s-au diminuat si deja am un ritm mai bun, nu grozav ci doar un ritm mai bun. Urcatul ideal e dimineata devreme pana nu ies vecinii fumatori ca mirosul nu imi prieste. Voi continua rutina si voi dubla distanta si aduce treptat viteza mai mare atat cat sa pot respira dificil dar sa ma simt confortabil cu respiratia.
Ești teribilă. Și articolul anterior, și ăsta, mă cam stresează. Eu stau cam zece ore în c*r (in fața laptopului) și mă doare spatele de nu mai pot atunci când mă scol. Mă minunez la gândul că nici eu pe când eram tânără nu zăceam. Deci prestam scări și autobuze aglomerate. Deci te susțin virtual și te înțeleg sentimental. Habar nu am dacă contează ceea ce faci. Important e că te simți bine acum și că transmiți optimism.
vax albina recently posted…În jur
Tot 10 ore pe zi stau in fata laptopului, dar pe alt c*r, ce nu mai poate, incepe sa atarne :)))
(in plus vreau vara viitoare sa mergem pe Mont Blanc 10 zile, 180 km de mers…)
Eu folosesc mult scările, ca nu iau aproape niciodata ascensorul.
Ce faci tu imi aduce aminte de cand eram gravida cu fiul si stateam in bloc de 10 etaje: urcam si coboram zilnic pana la 10, dar mi-era putin cam jena sa nu iasa vecinii sa se întrebe ce caut la ei pe etaj, ca eu stăteam la 2.
Elena recently posted…Gem crud de macese
Eu am urcat pe scari toata viata. Cind eram mai tinara urcam pe jos caci daca ma urcam in lift pleca singur cu mine ca nu eram la greutatea corespunzatoare. La servici nu aveam lift si urcam zilnic de cite 3-5 ori cind la heliograf la et 5 cind coboram la parter la xerox,iar acum nu am lift la bloc asa ca sunt asigurata de miscare non stop!
Eu urc sacarile de cind ma stiu.Cind eram tinara nu ma urcam in lift ca pleca cu mine ca nu indeplineam greutatea corespunzatoare.La servici nu aveam lift si urcam zilnic la et 5 la heliograf apoi la parter la xerox sa-mi mulltiplic desenele si partea scrisa.Dar nici acasa la bloc nu am lift, asa ca urc si cobor pe scari deci sunt asigurata de miscare!
si asa vezi cum m-a ajuns luxul si confortul lumii moderne cu lift – dupa 8 etaje nu mai puteam, sa imi trag suflul!
o femeie recently posted…Jurnal de urcat scarile – un sport la indemana cand vremea nu e prietenoasa
Mi-ai dat o idee, eu stau în loc cu 7 etaje, stau la 3, aș putea testa și eu varianta asta de mișcare. Nici nu încurc pe nimeni și nici nu mă vede nimeni, scările sunt așa…aproape mascate, doar doamna de la curățenie și băieții de la întreținere trec pe acolo. Aici e lumea leneșă când vine vorba de mers pe jos, și 800 de metri dacă e de mers iau moto-taxi :)) Ia, că de mâine încep și eu asta cu scările.
Cristina recently posted…4 piețe vizitate în Taichung, Taiwan
De fapt m-am răzgândit, nu de mâine, toate cele le fac de mâine și nu mai fac nimic :)) Am să încep chiar în seara asta.
Cristina recently posted…4 piețe vizitate în Taichung, Taiwan
sa ai spor! e un sport la indemana, dar asa m-am coconit in ultimii ani, cu liftul ….
Rau e sa fii claustrofob, dar in cazul asta te obliga sa iti miști fundul 🙂
Elena recently posted…Gem crud de macese
când ne-am mutat in noua casa fostul proprietar ne-a lăsat frigiderul moștenire așa ca pe al nostru l-am pus în subsol. Nu peste mult timp frigiderul lui s-a stricat așa ca… îl folosesc pe al meu care e la subsol. Sa spun de câte ori pe zi urc cele 14 trepte? (un indiciu – lemnul de pe scări s-a cam uzat) Și nu le urc cu mana goală 🙂
O sa ma gandesc la tine și la cele 10 etaje și n-o sa mai înjur. O sa zâmbesc 🙂 cel putin așa sper 🙂
Wow! Toată admirația! Eu nu știu dacă aș putea să mă țin de un asemenea proiect.
Baftă în continuare!
multumesc, ia nici 10 minute de efort zilnic, cel mai greu e consecventa.