Probabil si la voi e facebook-ul plin de decizii marete pentru ianuarie. Daca ar fi doar pe facebook dar si o  prietena m-a sunat si  la telefon mi-a jurat si promis ca gata, din ianuarie incep sa…
M-a busit rasul. Aud asta in fiecare an. An de an am auzit asta si chiar eu am zis-o an dupa an ca din ianuarie merg la sala /alergat /fac abdomene /tin cura de slabire /tai carbs / cura de sucuri verzi / go vegan  /sunt buna etc etc – si sigur m-ati mai auzit si altele.

Ianuarie nu este luna pentru cura.

Ianuarie e luna de iarna, avem nevoie sa ne ajutam organismul sa treaca cu blandete prin stresul frigului si lipsei soarelui si virozelor, nu e cazul sa ii mai adauga alt stres, furstrari, carente. Frigul este interpretat de corp ca un stres. Unul fizic dar tot stres este. Citeam ceva studii medicale cum ca propriul nostru corp reactioneaza la  stresul fizic similar ca la stresul emotional: iesim la frig si nu suntem imbracati corespunzator si corpul are circulatia proasta si nu e obisnuit cu asta asa ca prima reactie a corpului e sa elibereze anumiti hormoni tiroidieni dar si mai mult cortisol, ba mai mult, frigul impacteaza si dopamina, estrogenul, plus ridica arderile. Bonus e iarna, corpul produce diferit melatonina  si serotonina. Pt a ridica arderile si incalzi periferic e nevoie de glicogen pt arderi (ah, sper sa nu incurc termenii) si daca nu avem avem pe loc apare senzatia de foame. Si e ok sa simtim foame la stres!! e ok sa mancam la stres! Vedeti, ani de zile am zis ca foamea la stres e ceva nasol. Ei bine e reactie fireasca. Ceva ce a inceput de curand sa fie studiat  este ce nutrienti sunt necesari pt toti hormonii acestia?  magneziu, zinc, crom, da, dar si anumite grasimi, proteine, si surpriza, carbohidrati, carbohidrati buni care sustin sistemul endocrin. Masurasera ca un om in ziua de deadline la munca si cu multa presiune de la sef poate consuma pana la 5000-6000 calorii pe zi! Asa de mare e necesarul corpului in conditii dure.
Daca avem in corp suficienti nutrienti in momentul expunerii la stres, corpul se va adapta imediat, va produce imediat cantitatea de hormoni si incalzi periferic corespunzator, astfel incat sa nu apara reactiile in lant de deprivare  si astfel acea stare de stare de ‘stres’ este mult atenuata.   De aceea nu in timpul inghetului se incep dietele cu sucuri de legume si 3 frunze de patrunjel motz in varf, nu, iarna este momentul de supe calde,  de oua fierte moi, de supa de oase bogata in minerale dar mai ales bogata in grasimi bune si colagen (este alimentul dovedit cel mai util in stari de stres fizic si emotional pt corp), iarna e loc de un avocado si daca este prea scump, luati un unt de tara sau o sticla de ulei de masline presat la rece si adaugati cate o lingura in fiecare farfurie, costa mult mai putin, iarna este momentul de mancat dovleac copt si morcovi cruzi sau fierti dar mai ales crud, sau versiunea moderna numita cartofi dulci, iarna consumam paté de ficat etc.
Daca e cazul de ceva dieta din motive medicale atunci incepeti cu adus alimente bogate in nutrienti: lactatele de tara grase, organe, oase, sorici, morcovi si dovleci, fructe etc – sunt cateva la indemana si ieftine. Mai intai hranim corpul si ii echilibram catentele. Dupa cateva zile-saptamani corpul va incepe singur sa se aseze si sa nu mai simtim pofta de tot felul de tampenii.  Si indirect va creste si imunitatea – pentru ca, evident, toate sunt legate dar le vedem cand e prea tarziu.
Acelasi lucru se intampla si la stresul psihic. Un corp hranit adecvat va trece mai usor peste tot ce ni se intampla. Si ni se intampla… dupa cum stim ca vine iarna cu frigul ei, mai stim ca vin si imbatranirea, bolile celor dragi, moartea celor dragi.

Problema este cand alimentele ce le consumam zi de zi sunt contra metabolismului. Contra hormonilor. Contra noua. Daca noi ii oferim zilnic alimente si rutine ce impacteaza negativ metabolismul si sistemul endocrin zi de zi, orice ni se intampla ne va fi mult mai dificil.  Cafeaua (mai ales pe stomacul gol) da peste cap sistemul endocrin, glutenul, uleiul de palmier /floarea soarelui /  soya etc (si mai ales alea puse pe foc, in bunul stil al snitzelului romanesc) nu ajuta.  Iar alimentele industrializate sunt imbogatite cu astea.
Asta explica de ce mesele romanesti de sarbatori, desi copioase, aduc corpul in starea de a nu ne fi ‘saturat’, ne e iar foame, am mai manca ceva, si intram intr-un carusel hormonal si emotional: endorfine, serotonine, tiroide etc. Putine alimente ce le gateam de sarbatori le-am mai pastrat eu in bucatarie: pestele si friptura de porc cu legume la tava, sunt super, dar chestiile prajite nu, sarmalele nu, fainoasele nu, maionezele…nu,  droburi si foietaje ( nu nu si iar nu), de snitzele….toate astea vin cu calorii goale. Aia e – in familiile unde se consuma astea o sa vedeti si diabet, si tiroide, si boli autoimune, si dificultati de a ramane insarcinata si bonus stari depresive post sarbatori sau nevoia de a manca o ciocolata sau 1 kg. Pe drumul ala am fost si eu, vin de acolo.
Totusi, as lasa cateva traditionale romanesti valoroase: sorici, piftie, toba. Facute de casa, ideal. Si am adaptat multe, unele salate se pot face fara maioneza, adaugat carbohidrati buni (morcovi, pastarnac, sfecla rosie din belsug), si evident fructe.
Pana acum toata lumea scria contra zaharului. Si inca scrie. Pe care, pe buna dreptate, nu il consider  un aliment ok. Dar citind ingredientele de pe un biscuit din comert, concluzia e ca zaharul e poate, unul din cele mai putin rele, celelalte sunt si mai si. Ganditi-va la asta data viitoare si puneti o farfurie simpla pentru metabolismul vostru, pentru hormoni, pt imunitate.

P.S. cand ma fac mare, iarna ma mut la Mediterana.

Asa ca, ianuarie, a devenit o luna in care am grija de corp. Incep anul lent. Cu plimbari lente, cu gatit in casa simplu si cald, din alimente de baza. Incerc farfurii echilibrate adica sa contina si legume, si fructe, si proteina, si grasimi din alea bune, putine dar bune) – si zilnic. O luna in care incerc sa dau timp si rabdare corpului sa se odihneasca si sa isi revina, incerc sa ma culc mai devreme dupa dezmatul de sarbatori, macar cu 30min mai devreme. Exercitii cu moderatie si zilnic – o plimbare lunga si un ceai cald dupa. Sters din fb /instagram macar o persoana care aduce mesaje triste /obositoare. Unu pe zi, zic. Adaugat o cana de apa calda cu lamaie si putina miere. (sau ceai cald, de plante, dar anul asta am uscat prea putine din vara). O cana pe zi nu costa mult, da? O portocala la micul dejun. Sau un mar. Sau un morcov. 1 pe zi in plus pare putin, dar sunt 30morcovi pana la sf lunii.  Asezat si scris o pagina intr-un jurnal cu micile recunostinte zilnice, cu lucrurile ce ne facura fericiti, cu lucruri de facut doar pt mine. . Repeat all tomorrow. O pagina zilnica inseamna 30pagini luna asta. O luna de odihna.
P.S. cine a pus examenul la scoala in ianuarie…..? cine….?

Scriu 12 articole cu ce alimente de sezon sunt luna de luna, un fel de ghid de orientat ce e cu adevarat proaspat si consumabil acum. Si sa il republic peste ani. De ce? pt ca datorita serelor si transportului si stocarii smechere si chimicalelor si liberei circulatii a marfurilor, astazi avem sezoanele ametite si confuze, nu mai avem repere si deseori uitam ca de sezon sunt produse proaspete si aromate. Ideile sunt inspirate din gradina mea, din piata de la producatori, dar si din articole asemanatoare cu recomandari de gradinarit, de la grupurile de gradinarit unde vad ce recolteaza ceilalti dar si din cosurile de legume livrate etc.. Sper ca aceste articole sa ghideze meniul saptamanal, din motive de maximizare vitamine dar si minimizare buget. Win win ;)

E sfarsitul anului. Deja – 6grade noapte, Iarna se insaleaza, frigurile sunt deja obisnuite (sau neobinsuite voua, ca eu le-am prins si in copilarie, ba chiar imi aduc aminte in 2001 de Craciun la bunici cu -26 gr noaptea) asa ca am reinviat mesele din copilarie: cartofi copti in coaja (bunicii faceau rondele pe plita), branza sarata de la putine avea  si muraturi de la butoi. Versiunea rapida era cu omleta si branza sarata si mamaliga si muraturi 🙂 .
In copilarie se tinea post in Decembrie (mamaie) si se taia si porcul (toata familia). Frigul cere mancaruri grase.
Pentru vremea asta favorizez borsurile si supele calde: ma salveaza pentru ca le fac o data si consum 2-3 zile. Ador mamaliga: se face repede si e o masa calda. Sotul face gris cu lapte, gemuri avem (si cumparate dar facui de cateva  ori, cate putin.)
Cu sarbatorile la usa casa ne e plina de ciucalati si sigur vor veni si alte dulciuri sub brad.
Ce mancam de sezon in decembrie.

1. Pesti:
-hering, cod, macrou, biban, pastrav etc.
-ficat de cod. Iau la conserva. Este si la Cora, si la kaufland, e o sursa minunata de vit. D si grasimi cica din alea sanatoase. Recomand din lunile cand trecem la bluza cu maneca lunga. Ok, recomand si bilete de avion intr-o tara cu soare :).
-si scoicile sunt la apogeu dar bugetul meu nu 🙂
E post cu multe dezlegari la peste. Nu ratati nici icrele, desi nu sunt incantata de cantitatea mea de ulei vegetal plin de calorii dar altele nutritionale ….

2. carnuri. Se taie porci. Fie pus in congelator/afumat/la garnita sub untura. La tara nu se mai taie pasari pentru ca au fost taiate deja din noiembrie 🙂 .  Nici de vanat nu mai e cazul, ca animalele au putina mancare si deja au slabit.
La gratar, la cuptor, sau supe, tineti si oasele la indemana, refolositi-le, lumea da bani grei pe suplimentele de colagen….

3. lactate grase: smantana si unt, branzici. Iau unt de tara si l-as manca zilnic si gol. Il servesc pe paine calda, dar din ce in ce mai rar ca vacile traditional se pregatesc a fata.  Nu e nimic exagerat daca untul sau smantana sunt  usor amare, se intampla ca laptele se imputineaza, e mai gras, si vaca e gestanta.

4. Legume de sezon. De fapt asta e principalul motiv pentru care scriu, ca se plangea Dana ca rosiile nu mai au gust. Si acum 2 sapt m-a sunat o prietena nervoasa ca nun gaseste si ea rosii cu gust si a cautat in 3 magazine. E absolut normal! rosiile la inceputul lui septembrie dispar din gradinile romanilor iar tot ce vine fie e de sera si bronzata la bec fie vine de la 3 mii de km si distanta impune sa fie culese verzi si tratate cu gaz in tir …
Iarna e sezon de:
– sfecle, gulii, napi, cartofi, teline, morcovi, pastarnac, radacina patrunjel, morcovii etc. acestea vor fi toata iarna si se pot combina in feluri minunate
– brocolli si conopida si verze de tot felul (albe, rosii)
-ceapa, usturoi, praz
-andive (acestea cresc in intuneric si racoare deci se produc toata iarna in beciuri si acoperite)
-ciuperci. Visez la ghebe. Doar visez. Ciupercile sunt in sezon in septembrie, octombrie, noiembrie: galbiori, bureti de roua, hribi si ghebe… pe acestea le stiu, si le-am consumat si stiu sa le culeg, pe acestea le-as consuma si culege si cumpara. Uscate sau congelate, proteina vegetala e valoroasa.
-fenicul. Nu imi place dar voi dati-i o sansa
-dovleac. In supe, copt, sau placinte. Cum vreti. E plina piata de dovleac. unii vand gata ras, doar doar o face careva.
-la piata mai sunt multe verdeturi, probabil producatorii le tin in sere acoperite. Cumpar sambata si le tin in borcan cu apa, asa am cateva zile frunze proaspete.
-muraturile facute. Daca nu le-ati pus, mai puteti mura varza (eu o toc si pun cate un borcan, fix cat consum eu). Mai am 2 borcane mari de gogonele. Pt cine a pus pepenei la murat, aveti toata invidia mea.

Menu cu ele? supe si ciorbe, evident, la cuptor, sau piure-uri. Mai putine salate dar asta e.

5. Fructe de sezon.
-Nuci, castane, alune, toata iarna.
-mere, pere, gutui (perele si gutuile sunt mai perisabile asa ca s-ar putea sa nu mai gasiti). Merele incep sa se stafideasca (semn de deshidratare) – de cele de supermarket ce arata frumos si lucios nu ma ating (au strat de ceara deasupra sa nu piarda umezeala). Daca nu aveti alternativa, spalati-le cu apa fierbinte si stergeti-le bine de stratul fin de ceara.
-catina (daca aveti congelata sau cu miere)
– citricele(lamai,portocale, mandarine, clementine, pomelo, gref etc – luati din toate, sunt pline de arome si vitamina C).
-ar fi sezon si de kiwi si ananas. Nu am luat insa iarna asta (semn ca nu le ducem dorul) si nici  ananans nu mai luam (ultimile dati am mancat pana m-a usturat limba)
– pe 1 decembrie maslinii au fost culesi din livada lui Dimitrios, astept uleiul de masline din Grecia si sa il presor cu drag in preparate. Daca e rece, uleiul are tendinta de a se ingrosa, nu va speriati.
-avocado de import. Nu e de sezon, nu e romanesc, dar e fruct care merge la salata mereu la mine. .

Tot anul consum faina de la tarani, mamaliga, linte(rosie), naut, fasolica, seminte de in. Incercati si hrisca, bob, mei, desi pe mine nu m-au dat pe spate. Sseminte de canepa: alt aliment traditional romanesc, dar nu stiu cum sa le consum, asa ca il presara pe ici, pe colo, prin locurile esentiale si mai ales in lingura.

6. Masa de sarbatori si cu invitati.
Consider ca putem crea farfurii festive si cu alimentele locale si de sezon. Cateva aperitive se pot face din branzici de tara, branzici maturate, legume, vinete ce mai am la congelator si evident banalele si traditionalele oua umplute cu paté de ficatei. Ca fel principal imi place friptura la tava si legume tot la tava, dar multa lume face si peste.  Sarmale nu fac ca nu imi plac, si din cauza asta le voi gasi o suta de defecte cum ca stau 3 ore pe foc nu mai au vitamine. La deserturi nu am frana :), nu se pune si nici nu se depune.

Voi ce mai consumati in decembrie, de sezon?

Un buget proportionat are pana in 33% costuri cu locuinta (rata/chirie, incalzire, electricitate, mobila, impozit si asigurari, mobila, reparatii, curatenie si produse de curatenie etc), pana in 10% costuri cu transport, pana la 20% costuri cu mancarea, si pana in 10% costuri cu distractiile, raman bani si de economisit pt situatii triste.
Asta e in teoria, nici mai lunga, nici mai lata.

La inceput de viata financiara constienta cel mai eficient e sa incepem disciplinarea cu cele mai mari cheltuieli.
Poate cea mai eficienta  solutie este sa ne mutam aproape de munca si in locuinta mai mica. Stiu, mutatul inseamna sa fim suficienti de dinamici mental si fizic, un singur pas si castigul financiar (zero costuri cu transportul) si se revad in timp, zi de zi. Pentru cine e deja doar cu transport public, ignora ideea, mai ieftin nu se poate, si daca lucrez de acasa tot am abonament la transportul public pentru diferite iesiri.

Mai interesanta este mutarea intr-o locuinta mai ieftina, mai bine izolata termic, mai mica suprafata, si de ce nu inchiriat impreuna cu o prietena sau 2. Nu mi-am dat seama cat timp si efort ia curatarea unei locuinte prea mari pana nu m-am lovit de asta. Da, m-am bucurat de spatiul mare, ca sunt aproape de scoala copilului si de metrou, dar am acumulat mai multa mobila si lucruri. Am acumulat spatiu si praf. Si asta costa.  La produse de curatenie tot mop cu abur folosesc toata casa (consumul de curent in plus nu e mare), dar la incalzire si lumina situatia e mai costisitoare. Rata costa.
O reducere de 20-50% cu cheltuielile astea poate duce la o crestere de 10-25% a economisirii lunare – doar un gest, da? .

La mancare lucrurile sunt intr-o zona gri, pentru ca multi considera mancarea si restaurantul, desi pentru mine e o distractie. O data inteleasa importanta meniului si listei de cumparaturi, am avut aproape o injumatatire a cheltuielilor saptamanale, si am reusit si o crestere la calitate. Poate nu toti sunt ca mine,iubitori de dulciuri si  sa se lipeasca la fiecare mers la supermarket si de cioco + prajiturele, dar si ceva mancare semipeparata, etc dar o separare atenta a costurilor de mancare si respesctat ce e sanatos si vital si sa nu mai amestecam cu alcool si dulciuri si restaurante si tigari si ce mai ca distractie, ajuta. Pachetele la munca sunt iar un pas de disciplina.
Si mai interesant e ca multi pun cosmeticele si chimicalele la bugetul de mancare pt ca le achizitioneaza in acelasi timp de la supermarket, iar la astea e loc sa creasca cheltuielile la infinit, ‘noroc’ de alergii care ma tzin pe loc intr-o zona obscura si murdara numita ….apa e suficient de buna pt igiena si sanatate, si sa nu ezit a o folosi. Pentru cine nu stie cum face, un pas simplu e de separat bonurile de cumparaturi la supermarket si la platit e evident cati bani se pot duce pe diferite chimicoase si cosmetice.

De departe cel mai interesant de economisit e la sectiunea de distractii. Putem trai cu mai putine machiaje, cu un tv si nu 3, cu o sticla de vin in loc de 2, cu restaurant o data pe luna decat o data pe saptamana, mancare comandata si mai rar, un abonament la netflix impreuna cu prietenii iar scade cheltuielile luna de luna, barurile pot fi rarite si invitat prietenii acasa pt o seara de jocuri, de tigari sau zahar nu mai zic, de rochiile elegante din sifonierul meu sa amintesc ca nu le-am purtat de 2 ani? iar pantofii cu toc asteapta ametzitzi langa extra posetele …..doar le sterg de praf. Si as putea continua. Toate acestea sunt distractii, nu sunt cheltuieli vitale. Ganditi-va la asta inainte de a cumpara a 20a pereche de jeans, a 5a posheta cand celelalte 3 stau una in alta, sau inca o bijuterie.

Da, e inflatie.
Atentie la inflatia cheltuielilor, acolo avem controlul.

”It’s not your salary that makes you rich; it’s your spending habits.”

Charles A Jaffe 

E miercuri dupa Pasti, saptamana de munca deja e din plin: sedinte/rapoarte si alte cele iar petrecerile si rudele si prietenii vazuti sunt deja cu totul uitate. Si unele mancaruri de prin frigider la fel.
Ce facem cu ele?
Pai in primul rand, cand mergem acasa dupa munca, facem o verificare cu ce mai avem.

COZONAC? nicio problema: se poate taia felii si congela separat, peste 2 sapt la mic dejun cu o cana cu lapte va merge super. Fiica mea a facut si dat prin ou si lapte si cu un pic de unt (frantzuzoaica lui mami) a prajit in stilul pain perdu. Pe Pinterest am mai gasit si alte idei din cozonac uscat.

Ouale rosii le decojii si congelai. Doar 3. Cand o sa am chef de salata, le scot, las sa se decongeleze si faramitzez in salata.

Friptura de pui la fel: rupta felii marunte si congelata in cutii. Va fi perfect pentru o pizza de vineri seara cand imi place sa combin resturile din frigider si sa spal frigiderul pt mersul la piatza. In aceeasi punga congelata merge sa adaug si resturile de cascaval si mezel (mezel nu am) – toate astea merg bine pe pizza.
Cu friptura de miel nu ma pronunt la congelare  ca nu am experimentat- oricum mai avem doar un cotlet.

Ciorba – depinde de care aveti. Daca e cu fainoase, nu am idee. Daca e zama de oase cu ceva legume, scurg zama si congelez – va fi o baza de alte mancaruri. Sau scot legumele, torn niste orez peste si iese pilaf, si la final adaug inapoi legumele.

Pasca s-a mancat(cele 3, dar cum nu stiu pluralul, nu il scriu). Fac fara aluat pt ca stiu ca noua ne place umplutura si am si tavi mici rotunde.

Alte dati donam resturile de mancare, acum am asa de putin exces  incat am si uitat ca a fost Pastele.  Voi mai aveti mancare ramasa?

 2 ani de covid au trecut. As vrea sa scriu ca au zburat dar in realitate au trecut greu, abia abia ca melcul ala scarbos fara cochilie, lasand in urma o dara de dureri prin familie cu suflete duse la cer si eu prea departe si toate astea au pus  inca o piata de moara la hopurile cotidiene si dificultatile vietii. 2 ani de covid-enie in care calatoritul, hobby-ul meu personal si preferat la intrat la apa. Alocam aproape 20% din bugetul anual pentru, banii in printzip au ramas in cont dar niciun ban nu poate completa avionul suspendat ce trebuia sa ma duca la o inmormantare, nimic nu completeaza tristetea din suflet, ca mie nu imi pasa de machiaje si restaurante si lucratul in pijama cu les rochitz in shifonier inghesuite si nici tv sau parfumuri nu am dar fara calatorit parca viata si-a schimbat fluiditatea si s-a prelins pe ziduri cu incetinitorul si mocnit in urechi cam ca ploaia din cartile lui Marquez.  Lucratul de acasa langa geam a construit la nostalgii si dor dupa culoarea primaverii si mirosul de iarba cruda si frunze jilave  de padure. Am poftit la iesiri si plimbari atata incat plimbarile din paduri incepute inca din februarie dupa semnele primaverii, dupa ciripit de pasari si apa mustind printre urzici si forfota orasului si strazilor si oamenilor zgribuliti pe terase chit ca erau doar 8 grade….

Mi-a fost dor de umblat. M-am bucurat de cules primele urzici. Leurda sa mijeasca o pazesc bine, am cateva locuri salvate pe strava sa revin iar si iar la cules. Ciubutica cucului nu stiu sa o folosesc, dar untisorul a abundat in salate din februarie.

Martie  mi-a bucurat sufletul la Paris cu prietenele. Un weekend plin de umblat continuu pe strazi si bantuit printre localnici au fost pansament la suflet. Urcat iar pe acoperis la Lafayette si holbat cam ca copiii aia mici la cupola a fost mai mult decat imi doream (chiar, daca sparg balonul ala galben kitcsh  plasticos din interior, credeti ca turistii vor strange mana de la mana sa imi plateasca amenda doar sa se bucure de cupola aurita fara bruiajele poluante? ) . Champs-Elissees e pe ici pe colo renovat, atat de frumos luminat seara incat si cu stafidele si portocalele in buzunar m-am simtit de milioane. Turnul Eiffel de departe vazut imi ajunge, inca e bine luminat la fiecare juma de ora fix, baia  de multime de pe malul Sennei si dansatul in ritmul altora ce alta data mi-ar fi parut intolerabile, soarele pe scaunel in gradinile Tuileries cu ochii in narcise si nasul in soare, pana si porumbelul ce s-a gainatzat in par la mine mi s-a parut suficient de artistic si tolerabil cand ma plimb indragostita iar de orasul asta numit Paris si care a adunat alaturi si Cedrici Grolet si tineri hippy cu berea in mana pe malul garlei.  Cei 2 ani in care Covid-ul mi-a taiat macaroana de calatorit mi-a facut sa iubesc parisul si mai mult, sa ma reindragostesc de el, asa cu gunoaie si marea de oameni pe strazi, dar cu arhitectura minunata. Un loc de revenit, o bancuta de stat iar si privit la daltzile aliniate de Brancusi ca in atelierul lui Mos Mitrutza, de amintit de drag de bunicii mei care, de un an nu mai sunt niciunul si pierdut si ultima ancora in copilarie.

1 aprilie la Amsterdam. Alt oras naucit de Covid, cu lampadarele alea rosii atat de profitabile alta data, astazi impaienjenite pe ici colo de prafuri nesterse de vreun an daca nu mai mult. Bon, miros de iarba fumata bantuie la multe colturi de strada, iar mini pietele  lor pline de tarabele de peste crud si legume si fructe ce vin de peste mari si tari sunt peste tot diverse si pentru toate buzunarele, iar lalele colcaie si prin ninsoarea prinsa la 1 aprilie, atat in geamuri, cat si in piete sau supermarketuri.

Urmeaza Venetia. Pizza pasta tiramisu, apa de sus, apa in stanga sau din dreapta, cum o sa avem drum.

Fiind mult afara m-am redus de la tehnologie. 20-30 km in fiecare duminica mi-au adus cate un somn bun si pauza lenta de instagram si fb. Nu intzarcat de internet, asta nu e posibil, nu as putea sa ignor complet pt ca lucrez (da, mai am un copil de hranit, o ipoteca de platit, de pus bani pt pensie), de citit carti si de ce nu de frunzarit ceva scrisuri si pt voi.

Inca astept sa infloreasca salcamii. An de an in copilarie de pe prispa casei urmaream cu frica pentru ca arborii astia aleg sa infrunzeasca ultimii si ma intrebam daca nu cumva iarna aia au murit toti dar toti inghetzati. Si in final la 1 mai o iau salcamii razna si ne innebunesc zi dupa zi cu tot mai multe frunze si splendoarea de flori si miros si polen atat de frecat de maini incantate ale producatorilor de antihistaminic. Pana atunci mai inghesui o urzica in rucsac, un bratz de leurda,  casele si cladirile alea vechi cu arhitectura interbelica si multi multi pasi cu nasul in vant.