2017, an drag, drum bun si cale frumoasa! e loc de un 2018 cel putin la fel de fructuos ca tine.
2017 a fost un an plin pentru mine. Pe drumul simplitatii si ecologiei bat de ceva ani, 2017 m-a adus cu ceva pasi mai departe, nici nu visam sau planuiam unde o sa ajung , acum doar privesc in urma si ma minunez si bucur.
In primul rand cea mai mare surpriza a lui 2017 e implicarea sotului in voluntariat. Daca pana acum aveam parte de aprecieri ‘mormaite’ si un sprijin ‘ursunos’ la cutiile si pachetele triate si stocate prin toata casa, 2017 l-a pus pe sot in 2 situatii noi: una ca a avut cateva iesiri cu un pensionar dinamic ce organiza iesiri tematice inspirationale, a 2a cand ong-ul pe care il sustinem de ani sa ceara ajutor si S-A DUS si i-a placut si mai vrea. E primul moment cand priveste pe termen lung si isi doreste sa ajunga la pensie mai devreme, si sa faca din astea mai des.
Despre mine, in ultimii ani am re descoperit alimentele locale si gospodari si ferme de unde sa cumparam produse ok. Poate jumatate din ce consumam sunt de acolo( cel putin lactatele si unele legume), mai nou insa am luat si carne de vita proaspat taiata (10 kg) si gustul e depaaarte de tot ce am cumparat in ultimii ani din supermarket. Un nou pas pe directia asta!. Tot din gama legumelor locale am descoperit inca o sursa, mergem acolo periodic, si adus si la vecine. Ne-am format asa un grup ce consuma miere de la ruda mea de la Tulcea, ulei de masline direct de la grec ( ultimul colet dhl-ul la pierdut, le-am umplut frigiderul de carne si nu din aia bio 😀 ) , ba mai mult au inceput sa ‘vaneze’ si alte solutii (nuci) si sa imi ofere ce am dorit mereu: cumparat direct de la producator.
In continuare cumparam cu sacosele de panza. Da, pierd 30-50gr la cantarit mandarinele sau rosiile sau castravetii la piata etc. dar am castigat admiratia vanzatorilor de la piata, m-am fidelizat la cativa, si primim mereu si cate un fruct cadou.
In continuare gatesc de la zero, sau din resturi. Si cand nu imi iese perfect si a decis sotul ca se duce sa ia paine nu a supar.
In continuare tin garderoba minimalist. Doar ca dupa cei cativa ani de minimalism s-au deteriorat cele ce le aveam si a fost nevoie de schimbari (am luat fie la solduri, fie la mana a2a) si fara nicio jena sau grija. Mi-am cusut mai mult (mi-am facut un fel de plover si acum imi cos niste blugi) iar mandria de a purta ceva facut de mine este inegalabila si acopera toate defectele 🙂
Am ramas la zero machiaje (ok aproape zero, am un creion de sprancene de ceva ani si un demachiant improvizat, deodorantul e facut de mine, iar argila alba cu vit E imi e pe post de masca) si am primit complimente si intrebari de ce creme folosesc (oare a facut mishto de mine? 😀 ) . Am primit sapun de casa cadou si am facut sapun de casa cadou.
Otetul si bicarbonatul sunt armele mele. Si acceptarea ca nu e tot perfect 🙂
Mi-am cusut si folosesc absorbante textile si ma simt mai bine atunci cand nu ma simt bine. Am cusut mai multe servete de masa si in sfarsit colocatarii s-au obisnuit cu ele si nu au mai cerut servetele de hartie de ceva luni (nici nu au remarcat ca s-au terminat…trecerea a fost lenta). Mai putine gunoaie.
In continuare sunt implicata in voluntariat. Si nu doar eu, suntem o mana de inimoase in jur. As putea face asta full job, atata fericire si impacare returneaza asta…Mai minunat e ca am descoperit ca eu ca om sunt bogata prin firea mea, si ca nu am nevoie de X lucruri (ok, de cartile mele si de atze sa nu va luati 😀 ) si ca dezordinea e ceva din viata mea si o accept aici. Si ca am defecte si ca ceilalti au si ei, si ca nu e bai daca supar pe altii (adica e inca bai, mai am pana ajung la acceptare totala, dar sunt pe calea cea buna…).
Am reusit sa explic fara sa ma supar ca perfectiunea in ecologie e un vis. Si ca daca sunt singura care strang hartia de pe jos, si tot e e mai bine: nu schimbam noi lumea dar asta nu scuza sa nu facem nimic – nefacutul nimic este cel mai rau rau. Si nici nu m-a durut sufletul si enervat la situatia asta ca alte dati.
Am trecut inca un an fara niciun medicament in familia asta. Alea expirate din cutia de sus functioneaza, o sa le triez dar nu ma grabesc. Tinem acelasi stil de viata: mers pe jos zilnic, streching aproape zilnic, acelari ritm de somn, aceeasi alimentatie.
Am mai donat sange si anul asta nu m-au refuzat niciodata pe clasicul motiv de nivel de fier scazut.
Am participat la niste evenimente in cartier minunate: din care as aminti un gratar organizat in fata blocului de mai multi vecini, dar si plimbari ghidate de voluntari. Acum intalnit oameni.
Am fost in 2 vacante. Una minimalista, 2 sapt cu cortul prin Franta ne-a permis sa ne bucuram de firul ierbii, de local, de pasari si copaci, si o sa revenim in Jura si la anul. La anul o sa fie si mai bine !
Am ramas la pasi mici. Sunt in cateva grupuri pe fb pe tema unicornism-ului si zero waste si finance freedom, si faptul ca actionez constant imi da aripi.
Dar de departe cel mai fructuos lucru a lui 2017 este ca am inceput sa cos pentru bani si sa vand in directia dorita de mine: zero waste ( or almost 🙂 . ) . Mai intai timid la cererile prietenelor, apoi cadouri, apoi am inceput sa vand. Cand ma contacteaza aceeasi persoana a 3a oara, si mai recomanda si la alte persoane, apai simt ca e bine. Habar nu am cum ar fi daca ar deveni asta jobul meu curent, acum lucrez 5-10 ore extra serile sau in weekend si cand am chef (cand nu, refuz). Ca bani, in 6 luni am strans aprox. 1200-1500 – toti deoparte.
Tot ca bani, anul 2017 a fost un an cu ‘passive revenues’ = 3600 din chirii (bani ce m-au ajutat sa platesc de cateva ori azilul mamaiei, donatiile, sa pun lunar in contul de economii al copilei, acoperit ceva cheltuieli in concediu – de genul la Dechatlon si sa mergem la primul nostru restaurant cu stea michelin), dar si alte mici ‘aranjamente’ – ce ne-au permis sa terminam niste acte (scumpe si nu prioritare dar amanate) si acum avem peste 7 mii deoparte. Daca nu facem nimic in plus ci tinem ritmul, 2018 va fi la fel de imbelsugat.
DAR DACA FACEM PUTIN MAI BINE?
O citesc pe