administrare buget familie | Iubesc orasul meu

Si dupa carantina ce vine?

Marea bucurie a relaxarii regulilor de carantina este ca se vor deschide granitele. Nu stiu cand, nu stim cate, Franta a anuntat ca deschide campingurile si acces la turisti si vor deschide si granitele asa ca pentru noi ideea de a planui vacanta de vara (2-3 sapt in camping cu alergat prin paduri si trezit in zgomot de pasarele) ne-a dat aripi. Avem un scop in fata, un reper in calendar, motiv sa sar de pe canapea si sa verific cort si saci de dormit si mai ales ce alte zone minunate si oxigen din rezervatii naturale mai inspir prin toate narile. Mai intai am lasat emotiile sa decida si aruncat idea sa mergem in locul unde m-am simtit super in vacanta si ce a venit din subconstient firesc si cald e Franta, Jura. Ca pana plecam mai sunt multe saptamani de curs si seri de rumegat si sigur noi vom schimba alegerea de cateva ori, ca eu traiesc nu doar din vacante ci si din cautat, documentat, salvat linkuri si notite cu ce activitati se pot face, ce sa vizitam, istorie, mancaruri specifice, piete locale specifice, etc.

Si totusi, dincolo de planuri si asteptari si lucrat de pe canapea, zilele de carantina au trecut pe nesimtitelea si singura mea grija extra e sa nu supra mancam ca doar e usor sa mancam cat usa si nesanatos  dar mai greu sa traim asumat si responsabil cand am frigiderul fix in fatza canapelei si vizibil doar sa ridic ochii blanzi si mari de caprioara bleaga pe deasupra laptopului, ei bine aparura alte probleme. Criza economica. 2 luni cu productia pe butuci pt multi e dramatic. Noi suntem din protejatii sortii pt ca am continuat sa lucram si sa fim rezolabil platiti, ba avui si cateva extra venituri, dar verisoara mea care lucreaza in industria filmului are firma inchisa si abia luna viitoare va primi primul somaj tehnic si acela ii acopera intretinerea si tigarile, altii sunt si mai nenorociti pentru ca lucrau la negru si nici macar acel somaj nu au dreptul.
In jur business-urile incep incet a redeschide. Nu toate. Unele au declarat falimentul sau sunt in curs de – aprox 20% din baruri si restaurante. Turismul e mort.  Vor mai aparea noi joburi pe piata? . E criza? va mai fi un val de imbolnaviri la toamna? Nu stim – si instabilitatea asta da de gandit.
Cum urmaresc (ocazional) stirile americane si citesc pe unele grupuri de finante, am remarcat cateva idei aparute si aplicate ce ne vor ajuta in perioada urmatoare:
Fondul de urgenta are nevoie de consolidare. Noi o facem din decembrie incoace, ca la sf anului trecut sotul a fost fara job si bine ne-a prins sa avem ceva acolo. Acel ceva e reconsolidat, ba mai bine decat toamna trecuta, punem 25% din venit deoparte plus micile venituri ocazionale (care au fost) , ceva bani rambursati de la vacantele platite, plus lipsa activitatilor sociale si nici vacantele/iesirile din martie/aprilie/mai. In plus am decis ca anul acesta sa nu mai contribui la pensia privata, nu sunt bani multi dar pot contribui si in decembrie daca lucrurile vor zbarnai.
Pt cine nu are fond de urgenta, azi e ziua cea mai buna de deschis un cont bancar si facut mici transferuri acolo: fie in ziua de salariu un procent din ce vin, fie renuntat la mici cheltuieli/abonamente/facturi si pus echivalentul acolo, fie pus ocazional din extra venituri (mici joburi, lucrurile vandute, cadouri, prime etc), fie un transfer automat de 20-50 lei, saptamanal, o suma mica la inceput care nu va dezechilibreaza.
Reevaluat ce obiceiuri reluam.
Colegul de birou a decis ca va veni doar cu bicicleta la munca si renunta la masina. Habar nu am daca o vinde (si are unde) dar fara costuri de benzina, fara asigurare si costuri de parcare/amenzi (da, aici se dau si pt 1km/h peste, si pentru 2min de parcare incorecta), fara mers la spalatorie etc si sa puna banii deoparte.
Alt coleg a renuntat la fumat in carantina. Mai intai a fumat mai rar ca nu iesea dupa tigari. Si apoi gata. Si sper ca nici nu va relua obiceiul.
Cafeaua de la Starbacks? E ok si fara pana cand lucrurile va merg bine. Rochie noua? Ei bine, primul lucru cand am fost izolati acasa a fost sa dezactivez toate notificarile cu reduceri si promotii, si eu si inca vreo 2 prietene cu care am vorbit am spus ca avem suficiente rochii, si avem si suficiente amintiri din dificultatile cu criza din 2008.
Criza ne-a adus alte valori si prioritati. Constientizat ce e important si necesar si ne aduce fericire. Nu vom renunta la astea. Dar sunt altele pe care le putem pune deoparte, pentru o perioada.
Echilibru intre mancat acasa si mancat la restaurant. Mancam rar in oras si inainte, nu am invatat sa fac noi feluri de mancare, doar readus cateva mici obiceiuri (gen framantat cu maia – am facut turte de cateva ori, am facut paine de 2 ori si congelat – nu mai facusem de 4 ani cu maia). Facut pizza (inainte mai comandam, stand acasa nu am renuntat la seara de pizza, 1-2 ori pe luna, dar se poate si facuta in casa: aluat cu drojdie, sos de rosii, mozarella din belsug, dovlecei si porumb si ceva slaninuta afumata pt aroma si pizza  e gata in 20 minute la 220grade). Economisirea e minuscula, poate 10-20 extra pt noi, dar castigul e in faptul ca o gatim impreuna toti ca familie, ca fiecare face cate ceva – tati e seful la cuptor cu manusi si tava acoperita, eu toc de zor si fata le decoreaza dupa gust si optiuni, si putem sa ne simtim bine si fara a cheltui /iesi.
Reevaluat furnizori si facturi. Idee citita acum 2 luni pe canalul NBC. Ei recomandau pt business-uri de a nu intra in pierderi de suspendat toate activitatile ce se pot suspenda, sa reduca/renunte la birouri si chirii, si de luat fiecare furnizor si evaluat si renegociat/renuntat. Consultantii lor economici spuneau ca pot economisi si 30% din cheltuieli, asa. Ideile lor se pot aplica si la bugetele romanesti, presa romaneasca va vorbi oricum prea tarziu, tin minte in 2008 la inceputuri ca deja la americani se vorbeau de strategii de construit noi business-uri si la tv in romania la sf lui 2008 inca se vaicareau ca nu inteleg ce se intampla ca economia duduia.
Cate datorii mai avem? Statul acasa a lasat timp de reflexie si analiza. Noi ne-am facut repede bilantul datoriilor si aici a fost usor ca mai avem inca 10,8 ani la ipoteca si aproape 140K de platit, avui timp sa verific ca dobanzile pe piatza creditelor imobiliare au scazut cu 1% dar nu merita sa schimb la alta banca pt ca sunt costurile notariale prea mari pt mica diferenta, asa ca mai am doar de negociat cu banca in curs. Zero card de credit si e bine. Fata de 2008 ducem bine, atunci aveam 2 credite. Pt cine are alte datorii, e important sa le insire pe hartie, si sa faca plati anticipate asap. Bine, asta e mereu important, cei ce au multe datorii le au fix ca nu isi gasisera timp si rabdare in a pune cheltuielile pe hartie si intelege ca unele datorii sunt rele. Ei bine, chinezii ne-au dat acest timp si rabdare, bonus un virusache.
Investitii. Acest cuvant e pentru multi o utopie. Dar daca aveti internet si cititi articolul asta, aflati ca sunteti printe cei 50% mai bogati oameni din lume.  Privind la cat de mare am apartamentul si compar cu ce mici sunt ale chinezilor/japonezilor imi dau seama ca nu o ducem rau. E loc si de investitii. Nu stiu ce, nu stiu cand, as avea cu ce, si mai ales stiu ca bune investitii se pot face in criza, cand putem achizitiona ieftin. Keep an eye into.
Investitie in educatie. Poate cea mai buna investitie pt ca nimic nu poate devaloriza ce cunoastem. Fac cateva cursuri online, dar am ajuns in punctul in care usnt asa de multe si nu stiu ce sa aleg sa aleg bine si nu un endpoint.

O sanatate mai buna si pasii pe care sa ii luam azi

De preocuparea mea pentru sanatate stiti. Am scris despre asta din primele pagini ale blogului, sa tot fie 6 ani sau mai mult. E o prioritate acum, viata mea in timpul problemelor de sanatate nu a fost o viata ok. Acum, cu carantina, cand toate reperele mi s-au evaporat si nu mai am cum iesi cu prietenele, nici cum face voluntariat, pierdut probabil de tot orasulMeuIubit din birou, singurul lucru care mi-a ramas vertical ca o coloana a infinitului dreapta si de urmat e grija pentru sanatate.

Daca acum deschideti prima data un articol pe tema sanatatii, aflati in vreo 2 (sute) cuvinte ca imunitatea e majoritar impactata de igiena vietii, ca predispozitiile genetice si bolile cronice se pot ameliora dar si materialul de calitate genetic se poate deteriora din modul de viata, ca obiceiurile sanatoase si potrivite mie nu se potrivesc la toti si ca astea nu vin natural – nimeni nu se naste cu astea, ci vin din ratiune dar si din sub-constiinta si armonia dintre creier si corp. Sanatatea si obiceiurile ce aduc sanatate se cultiva, se invata, si se schimba dupa varsta si mod de viata. Acum am facut o gropitza pe canapea dupa forma fundului meu….asadar dupa cateva zile de lancezit si dureri de coloana reaparute si stari de anxietate cu tiroida sufocandu-ma am schimbat pe ici pe colo pana am ajuns oarecum bine, pe cat de bine s-o putea. Decizia de a deveni mai atenta la sanatate ce duce la primii pasi e o decizie pur rationala, contra ‘rutinii’ si ‘obisnuintei’ si inertiei de zi cu zi, e un efort asa ca zilele astea facui tot posibilul sa scad stresul, sa scad tensiunea, sa dorm mai bine si mancam adecvat si sport adecvat.
Partea buna este ca sunt tot felul de solutii la indemana, costuri zero.

Fii atenta la ce faci si opteaza pt pasi rational, nu in graba.
Mindfully choices, cum zice englezul – in rutinele alimentare, de zi cu zi. Stam pe canapea de atatea zile asa ca nu mai avem nevoie de carbohidrati ca nu ii consumam (asa ca am redus pana la eliminat gluten, zahar, si lasat carbohidrati doar din legume si fructe). Sau un exemplu rational: apa poate inlocui cola, apa e mai buna decat cola. Un alt exemplu:avem nevoie zilnic de exercitii asa ca am cautat un program ce mi se potriveste si de repetat – zilnic am zis. Tot cu mintea alegem sa nu consumam zahar/cafea/ecrane dupa o anumita ora pt a pregati mintea de somn. E usor? nu, nu va iesi din prima, nici peerfect, dar in cateva luni va intra in rutina si va inlocui complet acele rutine paguboase, si momentul de aceste rutine noi e fix acum, cand suntem mai apropiati de noi, mai indepartati de furtuna vietii, agitatia si zgomotul de fundal ce intuneca deseori creierul s-au indepatat.

Vezi ca poti economisi bani asa.
Cea mai buna motivatie pt mine o reprezinta economisitul financiar: am inlocuit cola cu apa pt ca e mult mai ieftin. Meniu si lista de ingrediente iar economiseste bani. Colegul a renuntat la masina si venea cu bicicleta initial din motive financiare apoi a vazut beneficiul in sanatate. Mersul la piata unde predomina legume si fructe, mersul doar in zonele de vanzare de legume si fructe iar sunt o economisire.
E singura motivatie? nu. Dar la mine cea mai solida. Cautati-va o motivatie ce tine la voi – deseori sa punem prioritate sanatatea nu tzine, ca nu e ceva cuantificabil si cantaribil.

Foloseste tehnologia.
Nu sunt mama gadget-urilor si am zile cand nu ating telefonul si avui ani fara mobil, dar uite ca instalat un pedometru pe tel mi-a aratat ca…nu merg suficient. Lasa ca acum merg o laie pan’ la baie, asa ca mi-am pus un reminder pe tel: exercitii de spate, exercitii de genunchi. 10min dim, 15 dupa amiaza, unele le fac si cand calc/incalzesc mancarea/spal vasele, cele 3min adunate de ici /colo sunt un castig. Pe o hartie am scris cata apa beau – asa ajung la 1.5l -daca pe mine o foaie m-a ajutat atunci folositul unei aplicatii poate fi si mai si pentru utilizatorii de mobil. Sunt aplicatii gen FitnessPal, grupuri de anumite exercitii, CouchGroups ce au ca scop sa faca sa alerge 5km si pentru CartofiiDeCanapea, o coarda de sarit electronica etc. cautati si incercati-le, unele sunt gratuite, nu pierdeti nimic in a instala, incerca de folosit cateva sau mai multe pt ca in final e doar castigul personal.

Un jurnal al recunostintei.
Am invatat asta de la altii. Eu functionez mult mai bine si ma motivez mai bine cu oameni in aceeasi directie, cu o contorizare a reusitelor, cu o gandire pozitiva: ramane mai putin loc la piticii pesimisti din mintea mea. Asa ca serile imi repet si imi laud reusitele: azi mancai salata de 2 ori, am sarit coarda doar 5min si maine o sa fac iar si mai bine, plimbarea de o ora de dupa culcat copil a fost minunata, am slabit 3 kg in primele 3 sapt de carantina, au iesit kale si sa caut ghivece mari sa le separ etc etc. Si blogul tot ca un fel de jurnal al recunostintei mi-e construit, al recunostintei fata de cele invatate de la colegi si vecini si prieteni si alte cele vazute prin oras- imi scriu aici reusitele si perseverentele, nu e viata mea plina doar din astea ci sunt si din alea negre, doar ma bucur de cele bune si sper sa fie si la mai mare data viitoare.

Cum calatorim cu copiii? ieftin, simplu, relaxant?

Paradoxal e ca public articolul asta acum acum pt prima data in 10 ani planuiesc o vacanta fara copil, din motive de tabara de ski si avem un weekend child free pe care il vom fructifica cumva.
Copila m-a insotit in vacante. de mica. Prima deplasare a facut-o la 2-3 luni. E membru de familie cu drepturi depline asa ca mi se pare firesc sa fie cu parintii, are deja in total 15 sapt dormite in cort si cred ca 50-60 urcaturi in avion. Nu adun taberele. Cu siguranta ca planificare vacantei fara copil e diferit, dar si cu copil e posibil simplu si nu scump. Consider ca e f. important sa calatorim in familie, dar si tinand cont de copil: calatoriile pot deveni relaxante pt familie, creaza o unitate si o comunicare in familie (daca nu in vacante atunci cand sa ne petrecem 24 ore pe zi impreuna??), devin experiente speciale, ne aduc contact cu alta lume, o alta viata, descoperit oameni si cultura si atmosfera etc. astfel ca pentru noi calatoritul poate sa intre cat mai mult, ca incape.
Cum?
Cand era mica mica, de doar cateva luni, mergeam pe distante si perioade scurte. Bagaj simplu asa ca plecam cu 3-5 tinute ale ei, 3-5 ale noastre, si ii pregateam mancare pe 3 zile ( pt ca si acasa la fel functionez: spal si pregatesc 2-3-4 tinute, gatesc mancare pe cateva zile). Alaptat a fost mai simplu. Inainte de plecare seara o culcam imbracata deja cu hainele pt drum si dim. la 5-6 ne trezeam, luam copil in brate cu paturica cu tot si o culcam mai departe in masina pt un drum usor, scapat de aglomeratia capitalei, noi odihniti si veseli, copil dormit si odihnit si vesel. Tatal aducea cele 2 genti (una cu haine, lada frigorifica) si gata.
De pe la 1 an statul intr-un loc (in masina) nu a mai fost interesant pt copila din dotare asa ca drumurile in masina s-au evaporat. De, a crescut, am crescut distanta si diversificat mod de deplasare: tren si avion. Am descoperit ca sunt mancaruri ce putem sa i le dam de la restaurant (ciorbe sau pilaf sau peste la gratar gasiram la restaurante si dat de pe la 1 an). La 1 an am fost prima si singura vacanta la all inclusive – zau ca e simplu sa fii mama la turcii cu 5 stele in frunte. Cu trenul la 2-3 ani e minunat de lejer chiar si pt copii mai mici: fara centuri ei pot zburda prin compartiment si urca/cobori si consuma energia. Cu avion de la 1 an e simplu – dupa decolare o lasam sa umble peste tot, pt decolare/aterizare aveam 5-10 mici surprize in buzunare (o pereche de sosete colorate, post-it uri mici mici de lipit tot scaunul din fatza, un creion mic, un rest de plastelina, etc etc).
De pe la 5-6 ani am renuntat deja la bagajul la cala la zboruri. Nu si la pachetul de mancare (pe care il vom pregati si la pensie – sandwich cu un piept de pui, banane, mere, o branza si nu imputita – I did this mistake once 😀 etc). Lasam ambarcarea la final pt ca e dificil si ca adult sa stai in picioare 10-15min, sau profitam de priority board si urcam la inceputuri si lasam copila in picioare pe scaun sa interactioneze cu fiecare alta persoana interesanta.
Cu liste din ce in ce mai diverse ce le tin salvate in draft la email, schimbate si reschimbate dupa caz, calatoritul ne e ceva firesc si simplu. E drept ca nu ne-am dus inca in Africa sa imi spun ca vai, nu gasesc o farmacie sau vreun magazin sa iau un tricou, asa ca de acasa un medicament am luat doar pana la varsta de 2 ani (si asta pt ca era copila cu tratament…).
La 3 ani a primit cel mai fain si longeviv cadou primit a fost un trunkie roz (o valiza de dimensiuni cabina, cu rotzi, pe care o trageam prin aeroport si prin casa, evident). Bagajul copilei. Sarutmana Nasilor.
Fiecare idee de vacanta am insotit-o cu o carte. Sau mai multe carti. Avem cacalau, mda, unele femei isi cumpara pantofi. Cand era mica aveam carti cu desene despre avion si aeroport (si cu cartea in brate a vazut apoi real), apoi am trecut la carti albume despre ce localitate vom vedea, acum e deja la citit cartile de adulti, avem un 50-100 carti de calatorii in casa si toate sunt cu poze atragatoare.
De ceva timp o lasam si pe ea sa caute idei de destinatii. De ex. una din vacantele decise de ea va fi Roma, inspirata de niste carti (pe care, absolut intamplator si accidental i-au aparut in fatza, la biblioteca, habar nu am cum de mana mea i le-a impins, asa, din greseala). E implicata in documentare si liste de ce vedem asa ca stie (aprox) la ce sa se astepte si chiar decide.
Bagajul si-l face ea, cam de pe cand are valiza roz, de pe la 3 ani. Evident ca evaluez si eu, mai intai eu puneam si ea scotea, apoi treptat viata mi s-a usurat si devenit invers dar inca am gesturi mai pe fatza, mai pe ascuns :D. De pe la 10 ani, cred, ii validez doar lista de lucruri de impachetat ( a si incercat sa faca un film, pt youtube, cum isi face ea bagajul; bagajul i-a iesit dar filmul nu, asa si a decis ca e prea greu sa fii youtubeuza). Acum avem fiecare rucsacul lui, si recomand unul pt copil de la 2-3 ani in dimensiunea adecvata copilului sa il poata duce in spate.
Verificam vremea la destinatie fix inainte(cu juma de zi inainte de zbor) si inca o data conditiile de bagaje in avion – nu o data am facut ceva schimbari legate de astea. Sunt multe situatii unde vremea se schimba brusc – asa ca mai fac un mic check inainte. Stim, de ex, ca lichide nu putem intra (o limita prea mica pt copii prea mari) asa ca isi primeste monezile de euroi din timp si isi cumpara singura de la stewardese ( avem garantate 30 min de zbor cand nu misca si nu respira, cu banii stransi in pumn, pana cand ajunge steawrdesa sa o serveasca si pe ea, minute cand se uita si ea si alti copii din avion hipnotizati de fiecare miscare a stewardeselor ce si pregatesc cosul de bauturi, cum dau catalogul, cum vin la fiecare pe rand sa ii intrebe, fiecare zambet si miscare a stewardeselor au efect hipnitizant si acum, dupa zeci de zboruri).
Cand era mai mica, cautam zboruri la ora cand doarme. Best of the best. Apoi nu mi-a mai pasat.

Nu mint copilul. Stie ca s-ar putea sa o doara urechile la aterizare (iau acadele pe batz si guma), mai merge si sa aiba un balon de umflat. Stie ce facem si ce urmeaza (am vazut copil tarait de parinti in aeroport pt ca nu voia in avion, copilul repeta ca bunica i-ar fi zis ca avionul se strica -na, mai lasati copiii cu antena3 in casa…)
Carutul a fost cu noi pana la aproape 5 ani. Cand s-a stricat. Ne-a salvat si ajutat sa facem multi km zilnic. Am trecut la trotineta (unde s-a putut, evident).

Unde ne cazam? child friendly, of course. Langa plaja, daca mergem la mare – dupa plaja si adultii sunt chiauniti d’apoi copiii cu glicemia jos si musculatura marinata. La Disney am stat in hotelurile lor pt ca ofera transfer rapid si cu prioritate. Evitam locurile de petrecareti (google map ma ajuta sa vad daca e sau nu strada plina de baruri). Si nu in panta – sa ne intoarcem sus la deal e greu si pt adulti, cu copil in brate e nasol…

Ce vizitam? evident child friendly. Desi visez sa fac PCT si Compostella de pe cand genunchii nu imi scartaiau, eu stiu ca nu e loc de copil dar am gasit campinguri in Franta cu mai multi copii la un loc decat adultii!! familii cu 2-3-4-5 copii sunt ceva normal iar atmosfera de copilarie e minunata. Evitam locurile ce au cozi mari, cu stat in picioare (nu Luvru!!, promit sa fie primul muzeu vizitat cand intra fata la facultate!!… , Sangrada Familia sau Turnul Eiffel le-am vizitat la prima ora si in afara sezonului turistic etc) .
Ce mancam? Noi inchiriem airbnb sau mergem in camping, asa ca majoritatea mancarea e in house, asa ca orarul de masa si calitatea ingredientelor a fost sub control. Am mai mers si la restaurante dar am comandat ce era deja facut (gen ciorbele sau meniul zilei nu implica o ora din viata bucatarului). O Sa va povestesc cea mai proasta idee a mea de a merge la un restaurant Michelin de unde copila (8 ani, cred) a iesit miorlaind ca nu au si astia niste paste sau cartofi prajiti si ne-am dus la supermarket. Copiii mananca simplu, asa ca un orez, rosii cu branza, sau o gaina rotisata ne-a salvat de multe ori pranzurille.

Si nu uitati. Vacantele sunt pt relaxare. Daca va stresati din orice si frici multe, mergeti in parcuri acasa si nu transmiteti copilului mesajele negative.

And that was Christmas

Au trecut si sarbatorile astea: lin, dulce, pline de odihna si miscare, prieteni. Le-am simtit din plin si bucurat de ele, cum am invatat pe indeletelea.

Cadouri f. putine anul asta. Alta data alergam de nebuna dupa cine stie ce idei pt cine stie ce persoane (nu, nu sunt buna la facut cadouri) dar de ceva ani ne luam cadouri simbolice asa ca si anul asta avui carti, card de cumparaturi (cheltuit in ianuarie cand deja sunt solduri si nu e nebunie la cumparaturi), o cutie de ciocolata , un joc de familie, achizitii ce ia maxim o ora de efort mental si fizic asta ca sa ne mentinem oaza de liniste in mijlocul agitatiei de sarbatori.
Fara tv si fara radio nu avem “impulsul” de a lua lua lua lua etc. Agitatia asta imbolnaveste, stiti?. Am fost pt 15min sa ma intalnesc cu o prietena, in mall, sa ne schimbam cadourile de craciun (ceva mic, homemade) si era atata atata nebunie incat amandoua am decis ca nu e de noi – ne-am jucat cu copiii in parcarea din spate 🙂 – copiii ei mici au fost mult mai linistiti acolo. Fara shopping am avut insa suficient timp sa iesim la luminite ziua (nu serile, e prea mare nebunia, si oboseala si lentoarea iernii m-a cuprins)- cel mai tarziu la 8 seara am intrat in casa.
Am gatit putin, nimic traditional, nimic sa stau mai mult de 30min in bucatarie (salata si carne). Am avut ani cand sarbatoream consumerismul si agitatia si burdihanul, anul asta ca de ceva ani am sarbatorit doar nasterea lui Iisus. Sotul a si slabit, eu nu pot zice acelasi lucru :D. Fara alcool iar (nu spunem nimic despre la berea luata de sot, da? ) – am luat si eu un pahar de prosecco si am gustat si decis ca merge si fara. Fara cozonac, fara sarmale, nicio porcarie, mult peshte, ba cateva zile de salate (doaaaaaa).
Bradul l-am facut de la inceputul lui decembrie. Ciudat pt unii, dar intr-o zi cu ploaie a fost distractia fetei – o joaca de 1-2 ore, fara tamtam, fara agitatie, fara cumparaturi speciale:si-a ales doar 2 seturi de globuri si instalatia si a decis ca e suficient asa pt bradul vechi, second hand, artificial. Nu am decorat casa, nu am facut curatenie, niciun dereticat special, nu am pus fatza de masa noua ca nici nu am, nu am avut haine noi si nici macar coafor (machiaj oricum nu folosesc de ani). Doar m-am epilat ca 2 in casa au facut glume ca sunt tzepoasa. Dupa agitatia de la munca de la sf de an nu mi-a trebuit nicio agitatie acasa – mi-am tinut rutina si culcat regulamentar. Nici pe fb nu am stat (nu am pe tel.)
Am citit de sarbatori. Un an in care am citit carti f. usoare (de sarbatori am terminat de citit seria Game of Thrones, acum poate o sa ma uit si la filme sau poate nu), M.Puzzo cu GodFather si Sicilianul (si pe viitor voi vedea a X a oara filmul Nasul, dar cu alta intelegere). Am recit cartea unui dr despre auto-immune disorders, atat de bine descrie nevoia de miscare si de disciplina alimentara pt linistea interioara si impactul asupra emotiilor, ba mai mult, mi-a adus aminte de sabotajul emotional pe care il aveam de sarbatori,in familie, unde eram servita insistent insotita de un santaj emotional “daca nu mananci din prajitura asta, nu te mai iubesc” “hai draga ca ai farfuria aproape goala, vrei sa slabesti, acum, cand vii la mine? ” etc .
Am fost in vacanta. Am umblat mult, vizitat mai multe ca alte dati. Copila e din ce in ce mai mare si am mers si 10-15km pe zi, prin oras dar si in natura. Ne-am oprit pt o cafea /suc de portocale (dupa preferinta) , privit linistit forfota altora si zambit linistit: imi plac orasele agitate, imi place sa ma bucur incet de ele, sa fiu turist in orasul meu dar si in orasul altora. Vazut cu prieteni. Stat afara, imi dau seama ca jobul imi anuleaza din timpul aproape de pamant si natura.
M-am rugat pe indelete, si multumit lui Iisus pt ce avem. Anul 2019 a fost un an greu pt noi, am luat niste decizii si renuntzat la niste responsabilitati si viata mi s-a usurat, dar cu incredere si credinta si multe glume am trecut peste, acceptat cum vin emotiile si ascultat vocile interioare (schizofrenie? 😀 ), dar daca eu am decis ca e bine apai bine este, si daca nu mi-ar fi bine as schimba, dramatic.
Am facut tot posibilul sa ma respect si sa am grija de mine. Greu, cand multi ani mancarea a fost un bandaj emotional, dar incet incet e tot mai bine.
Nu am vazut niciun film special de Craciun. Mi se par tot consumerism si ca nu au nicio legatura cu nasterea Domnului, ba mai mult, ca zgandara diferite rani si neimpliniri sufletesti – cine are nevoie de sare pe rana si nostalgii si regrete exacerbate?. Asa ca ne-am uitat, iar, la seria: Stranger Things, de data asta cu copila (da, e suficient de mare si ii plac filme cu monstri – cu maica sa seamana 😀 ) . Nu am aprins nicio lumanare sau artificii. In noaptea de Revelion nici nu vreau sa va zic cat de bine am dormit.
Si concluzia iernii:

“Life isn’t like a box of chocolates… it’s more like a jar of jalapenos. What you do today might burn your ass tomorrow.”
– author unknown

Bugetul de vacanta, Franta lui 2019, prin vulcanii stinsi din Auvergne

Mi-a zis un coleg ca sunt bogata de imi permit vacanta in varf de sezon. Imi permit si 2, dar nu i-am zis decat ca sunt bogata emotional si ca am o mina de aur in nordul romaniei unde imi spal aurul la rau in ciur.
Imi place gluma asta. Chiar ma simt bogata. Si aceste bogatii ne-au permis o vacanta minunata 18 zile in franta, la inaltime ( peste 1 mie metri altudine).

Cum mi-am organizat vacanta? Pai dupa cum cititorii vechi stiu, mie imi place sa merg in vacante asa ca ne-am organizat din timp. Asta e marea bogatie: sa stiu ca am de ales si sa aleg, caut, si mai ales sa actionez in momentul potrivit.

Prima si cea mai grea decizie a fost unde mergem, pt ca avem asa de multe locuri de vazut…. de data asta am ales Auvergne si zona vulcanilor (Puy de Dome) , locuri ce ne-au atras ca suntem 2 pasionate de vulcani in famelie.

O data decis vacanta am cautat solutii pt transport si cazare. Pt oricine isi organizeaza vacantele e cunoscut ca la aceste 2 sectiuni se pot face economii frumoase daca platim din avans. In plus imi da o libertate de planificare buget din moment ce mi-am scos din cap ca mai am de platit astea.
Anul asta stat tot in camping, tot pe malul lacului, tot in mijlocul padurii. Camping Chambon e un camping mediu ca dimensiuni, aveau si multe bungalow-uri, am platit pt camping 27 euro pe noapte (cred 😀 ) , acces la electricitate, la bai cu apa calda, masina de spalat rufe, piscina, activitati seara, plaja la lac etc. Profit sa zic ca in Franta e ilegal de campat in natura si niciuntr-un caz pe terenul privat, e doar “tolerat” un bivuac pus peste noapte.

Pe locul urmator la cheltuieli vine mancarea. Nu e cea mai grea sectiune de cheltuieli dar e constanta si nu o putem evita si nu sunt de acord cu diminuarea ei pt ca sanatatea e importanta pt noi si daca nu am grija de sanaate in vacanta cand am timp, atunci cand???. Aici am estimat un 30 euro pe zi de familie, si ne-am tinut sub suma asta facand cumparaturi la supermarketul de la 1.5 km (destul de multe bio am gasit acolo) si de la pietele din satele locale. Cautasem inainte da vad ce piete locale sunt, ce ferme (una dincolo de munte) , ce mancaruri specifice si locale si de sezon pt s profita de pret mic si calitate. In camping dar si in magazinasele locale am gasit si alte recomandari in gama asta: pliante mici cu adrese de la fermele din zona, magazinase, pietele saptamanale etc. Ce am mancat? mancat din belsug salate cu rosii zemoase si paine intinsa in zeama, branze de tot felul (capra eu): tomme proaspete sau maturate pe diferite varste, comté, cantal, trufade, aligot, carne ne-am facut la gratar (si de 2 ori vinete, de multi ani nu am mai copt pe carbuni vinete…), fructe fara frana, terine locale cu ciuperci si vanat, afiiineee mici si strambe. Am mai mancat si porcarii dar nu e articolul unde sa imi dau greselile pe fatza – aveam de unde lua si chiar luat de 4 ori cartofi prajiti si burger 😀 . Cand nu stiam ce sa mancam, luam de la supermarket salate gata facute, de la sectiunea bio un borcan de paté, fructe, si eram f. multumiti. Multe plastice, dar nu pot face perfect.

Distractii. Vacantele ne sunt pt experiente si distractii asa ca am cautat din timp ce se poate face. La sectiunea de Distractii se poate cheltui faaaara frana, asa ca de dinainte am schitat ceva activitati in zona pe care sa le facem, si impartit in:
– activitati ieftine
– activitati scumpe
La ieftine am cautat inainte ca putem merge la minigolf (si mers de 2 ori), notat ca sunt multe trasee de hiking de familie si care ar fi pe gustul nostru (in final am urcat pe 4 vulcani, am mai fost pe inca 2 varfuri, am mers la plimbare zilnic eu diminetile pana s-au trezit colocatarii, mers pana in satele vecine la sarbatori locale sau la piata, etc), inghetateee, bicicleta pe lac etc. Pe loc am mai descoperit de vizitat mai multe satuce decat cele de pe lista, am gasit ceva mina interesanta, si intrat pt prima data in viata la bai termale romane, intr-o zi mai friguroasa, unde am facut si placut mult sauna si hammam. Ne-am mai luat de acasa cartile (aveam 2 Game of thrones si le-am citit f. repede, plus o carte de a Petronelei Rotar – o carte profunda, ce invita la introspectie si cerea pauze si plimbari dupa, carti de copii).
Printre activitatile scumpe ne-am propus sa mergem la 2-3 restaurante, sa facem un parc de aventura cu tiroliene, sa mergem la o pista de sanie de vara (am gasit 2 piste pe acolo, asa ca in 3 zile am mers si nu doar o data sa ne dam ci luat carduri de 10 urcari 😀 ), urcat cu telefericul sus, intrat intr-un vulcan cu ghid in etc. si erau si multee altele de facut, adica cine e mai aventuros si la punga gros putea sa zboare cu parapanta pt 100euro, cu balonul pt 250euro, tiroliana de 1km peste un lac la 60euro etc. Dar astea erau prea mult de noi.

Si ultima sectiune: suveniruri. Si aici se poate cheltui fara numar, sectiunea asta am putut sa o diminuam la nevoie dar cum am avut cu ce ne-am luat ceva-uri, si unele chestii utile ( fetele au jachete pufoase si gluga cu urechi 😀 ), ceva atze pt mainile harnice, fata si-a luat 5 carti de citit (beat this! ), 2 magneti pe care nu stiu unde i-am pus, eu de la un magazin de antichitati m-am indragostit de o vedere veche de peste 100 de ani, trimisa din romania catre Franta si semnata de un botosanean sadea (va caut numele lui acusi), o sticla de vin bio, si 1 kil de branza de la o ferma, 1 vin cadou la prieteni.

Cat ne-a costat cu totul? 2000 euro, 18 zile, 3 aproape adulti (fiica mea mananca mai mult decat mine, deja la 11 ani a platit aproape peste tot bilet de adult), adica ne-am incadrat (aaproape) in 100 euro pe zi pt 3 persoane.

Aparent pare mult, dar am fi putut scadea un 10% fara sa impactam vacanta, pt ca pt noi conteaza si dimensiunea cand e vorba de odihna si miscare. Suma e si mai mica pt noi daca tinem cont ca am economist la after school pt copil pentru 3 sapt ( am fi dat 100 euro pe sapt), mancarea saptamanala si electricitatea ar fi fost inca 300 pe perioada asta. Realmente vacanta asta cu economiile din timp nu ne-a scrantit ritmul bugetului lunar deloc.

Cum am urmarit bugetul? pai stiam ce am platit (daaaaah) si ce bani avem in buzunar, si urmaream ca daca intr-o zi am cheltuit peste 100 euro (pt ca da, am fost de urgenta la decathlon sau am platit tururi scumpe), urmatoarea zi sa facem activitati mai ieftine. Puteam sa folosim cardul de credit (al sotului, ca eu nu am 😀 ) si sa ne reglam pana la urmatorul salariu dar de ce? ca deja am zile fara plata luata asa ca oricum o sa fim mai atenti si in perioada urmatoare.

Cu un pic de disciplina ne urmeaza si alte vacante 😉

Capcana moderna: sa transform un hobby in profesie sau nu?

Primesc des aprecieri: vai, ce plover fain ai, fusta- fusta asta e magnifica! sacose din astea am mai vazut in magazin – de unde le-ai luat?!
Evident ca infloresc la asa remarca. Sunt hobby-urile mele, sa imi fac una/alta si sa le folosesc imi aduce o implinire care revarsa prin zambetul drept raspuns la complimente. Sunt o kinetica si ador sa vad ceva rodind din mainile mele. Soarele imi zambeste si la miezul noptii cand imi termin de taiat atzele la ultima bluza si probez cu inima dansand in oglinda cu lumina chioara, nu vad defectele si nici nu am nevoie, in capul meu toate sunt ca in diminetile de vara.
Apoi vine uimirea: vai, cum, tu ai facut? Si curg alte complimente ca in final sa aud replica: “si ai un magazin online?”
Ups.
Tacere.

Ce pot zice?

Sunt deja bine “intoxicata” de atat de cunoscutul mesaj: “gaseste ce iti place si fa din asta o meserie si o sa iti fie bine”. In engleza suna mai bine: “Do what you love and you’ll never go to a job” . Cautam zi de zi icigai-ul sau cum i-o zice in japoneza/finlandeza. Scheme si cercuri cu unde ne e locul. Sa adaug ca in jur parintii duc copiii la X activitati tocmai pt adescoperi “talentul” cat mai repede si sa il dezvolte imediat, sa devina cel mai bun, sa inventeze minunea de pe cer care ar fi vanduta in 10 miliarde de de exemplare si sa lucreze 12 ore pe zi timp de 8 zile pe saptamana la acest lucru si sa nu oboseasca cumva, vreodata. Si daca sunt buna la asta si imi place atunci musai sa vand.

E prea multa presiune in directia asta.
Si nu e doar la mine. Ma uit la o “prietena” de pe fb dintr-un grup, careia, doar i-am cerut o idee de logo/name pt un event pe tema data, si in 1-2 ore ne-a si desenat ceva si scris un mesaj suficient de atragator – toata lumea a sarit ca vai, e perfect (si chiar e perfect, S. e o talentata!) si musai si neaparat sa faca ceva din talentul ei.

Efectele adverse se vad in arta sau creatie sau medicina si chiar in IT: oamenii sunt buni, dau tot ce pot, muncesc 10-12 ore pe zi si mai si invata inca 2-3 ore pe zi pt a fi la curent cu ultimile descoperiri, timp de 5-10-20 ani pana intr-o zi cand clacheaza. Burnout. Sau se imbolnavesc. Sau isi dau seama ca au implinit 35-40 ani dar nu si familie/prieteni pt ca profesia le e totul si o fi fost ea la inceput visul copilariei dar fara echilibru profesia asta i-a inghitit, consumat, macinat. Asa ajung sa urasca ce fac si sa se urasca pe sine iar boala e simptomul ca ceva e prea mult, mintea cedeaza, corpul cedeaza, apar boli si dureri de coloana de la somatizari, armonia interioara e de mult timp pierduta iar somnul cu hopyri. Pt ca fosta pasiune a devenit azi full time job, ajunge sa capteze si zi si seri si weekenduri si noapti, sa umple si timp personal, individul nu mai apuca sa puna granite inte job pt bani, sa separe munca de suflet si sa lase timp pt cele dragi. Poate in primii ani este ok sa dedicam 12 -14 ore pe zi dar apoi….
Asa ca, deseori, un hobby poate sa ramana doar hobby. De aia il facem cu drag: pt ca cele 2-3-4 ore de tricotat saptamanal le fac cu placere si fara nicio grija si abia astept sa termin treburile casnice sa ma asez pe canapea, langa copila, si sa ne mearga mainile si guritzele. Pt ca presiunea “scos bani” din asta si facut profitabil afecteaza placerea cu care facem, diminueaza “creativitatea” si forteaza sa facem ceva de dragul banilor, de dragul pietzei. Daca imi place asa de mult este tocmai ca fac cand vreau si ce vreau si nu e nicio presiune. Si da, am abandonat un plover facut 90% ca nu imi place (si aruncat) si nu e seful suparat ca e proiect neterminat.

Asa ca am lasat din ce fac cu drag sa ramana un hobby, sa fac cand am chef si ce am chef si daca am chef sa vand sau nu. Si daca vreau sa vand, vand cand vreau si ce vreau si cu cat vreau. E perfect si asa, cu un job care imi plateste viata si imi construieste un prezent, si nu imi pasa mai mult despre astea, sunt probleme pe care nu le aduc acasa.
Nu sunt o carierista. Nu ma reprezint prin jobul de 8.5 ore si nici nu ma vad acolo tot restul vietii. Dar ma vad gradinarind, tricotand, si pe munti, si fara “monetizand” cele ce le fac cu drag.

Bugetul de mancare pt cei cu regim special

Sunteti alergic/boala auto imuna/ aveti copii/ insarcinata / vegetariani/ gluten free/ carbs free /frugalist/ fructalist/ fara mancare procesata “because chemicals”/dr a zis sa slabesc/dr a zis ca am ficat gras etc etc ? Ok, atunci sunteti ca mine, si ca altii, suntem majoritari, cica 10% din omenire suntem astmatici, diabetici altii vreo 10%, alte boli imune mai putini, 35% din omenire are BMI > 26 si cu regim de slabit deci uite ca sarim de 50% cei ce au nevoie de o alimentatie usor diferita si fiecare are nevoie sa nu distruga bugetul!! Vorba aia, “ La tãti ni greu!” 🙂 – cum a spus un clasic in viata :).
Se poate manca de regim cu buget mic? Da.
Americanii au deja si studii de cati bani e nevoie, minim, dar la noi e totul instabil … si majoritatea romanilor care vad asta vor comenta si critica de dinainte sa vada partile bune, asa ca o sa prezint cativa pasi simpli si de bun simt ce pot tine meniul sub control.
Pentru persoanele fara restrictii si cu sanatatea impecabila e simplu de mers la supermarket si luat ce este, ieftin sau nu, dupa pofte, dupa bunul gust, dupa ce idei le vin, ce oferte sunt etc. Nu insa pt alergici/boli auto imune/regim ca aia de mai sus etc – ati inteles voi. Conceptul de pofte la noi nu mai exista, limitele medicale sau cele mentale impun o disciplina si o rutina. Pentru noi, astia, stricatii, ce nu putem manca di tati si fara frana, ce in anumite situatii ajungem sa nu atingem nimic din farfuria plina din fata pt ca nu nerespecta fengshui-ul, de facut un meniu si o lista reprezinta pasul cheie. Fara costuri extravagante se poate manca potrivit situatiei noastre.

Meniul
Fie ca folosim aplicatii pe telefon/net, fie ca folosim o hartie, meniul se construieste ciclic (eu saptamanal) tinand cont de cateva criterii:
– ce avem voie de mancat
– diversitate
– ce e de sezon
– avem sau nu timp sa gatim sofisticat
– avem de pus pachete sau nu
– ce este deja in dulap/frigider
– ghici cine ne vine la cina
etc
La mine e simplu, am o lista de alimente cu raspuns scazut histaminic pe care imi bazez 80-90% din mese: legume dupa sezon (salata verde, dovlecel, castravete, patrunjel, morcovi, varza, fasolica verde etc – pt colocatari adaug si altele, gen ridichi, ceapa vrde etc), fasole/naut/linte etc, carne curcan/porc, (pt colocatari si peste, si altele, eu mai rar), branza de capra mie (de oaie si lapte de vaca la coloactari), fructe de sezon ( mere/banane /portocale/lamai) , etc. oua si branza capra, ocazional faina intregrala si malai si cartofi si cartofi dulci, etc.
Cu astea in minte construiesc meniul:
-Supa (2 zile)
-salate (2-3 zile)
-carne cu legume la cuptor (1-2 zile)
-mamaliga cu br si ou (1 zi) (alteori orez sau cartofi la cuptor, sau cartofi duci sau paste, practic aloc o zi pt carbs majoritari)
Adaug regula: Cook once, eat twice (sau de mai multe ori).
Fiecare isi poate alinia meniul, dupa nevoia proprie, dupa preferinte, dupa sezon.

Cu schema in cap acum adaug acele ingrediente cheie ce fac mancarea gustoasa, dar nu mai intai sa verific daca am in frigider si adaug daca imi lipsesc: 1kg cartofi, o conserva de lapte de cocos, condimente (marar, patrunjel, leustean, ceapa verde, ghimbir etc), si super foods cum sunt numite acum: unt de cacao, miere, seminte de canepa, ulei de masline (cine nu are un Dimitrios, sa isi caute) etc.
Pt cine merge la supermarket, e suficient sa evite zonele centrale si pline de “afise” promo car eincarca ochii si minte, dar isi poate adapta lista dupa ce oferte gaseste pe loc. Conopida la pret mic? minunat – 2-3 retete rapide! Mazare bio congelata, la oferta? 2 pungi sa fie, minim, astea 2 pot fi puse si la supe creme, si la garnituri, e loc de jonglat.

Planning & storage.
Vreau sa fac maioneza? verific sa am mustar in casa, altfel eu il fac (nu mereu ca na, sunt o femeie) deci e nevoie sa cumpar boabe de mustar din timp, sa pun la hidratat 1-2 zile,s i apoi in blender.
Vreau hummus? iau boabe (bio, musai), hidratez peste noapte si fierb a 2a zi si excesul portionez si congelez sa adaug la salate. Fiertul ia 2-3 ore dar hummus pot face o data si mananc 3-4 zile, cate putin in pachet. Pt hummus, mai greu e sa scot ingredientele si sa spal blenderul, imi ia maxim 5min.
Spanacul/salata verde o spal cand e nevoie, dar cartofii dulci, legumele la cuptor, orezul se pot face din weekend pt 2-3 zile, puse in borcane ermetice si apoi doar combina pt o cina /pachet de pranz contra timp.
Sosul de salate il fac o data pt 3 zile, intr-un borcan: o parte lamaie, 3 parti ulei, o lingura de mustar, sare, si zbat borcanul. 3 min. Inainte de consum zbat borcanul si apoi inchid iar.
Fac iaurt? cand iau laptele, o parte din cel fiert il pun imediat in borcane. pazit laptele pe foc, adaug o lingura din iaurtul vechi si pus la cald – 5-10 min. de efort cu tot cu pazit laptele pe foc.
Paine? sa verific daca am drojdie eventual sa iau, altfel cine face cu maia are de scos din timp la hranit. (si multumesc celui ce a inventat masina de paine 😀 ). 5-10 min de efort sa pun?
Iau alimente usor perisabile? de ex. sparanghel sau salata verde: le gatesc in primele zile de la achizitie si las mazarea congelata la sf sapt.
Ouale de fiert pt mic dejun/pachet de pranz iau prea mult timp? fierb o data 3 oua. Pt 3 zile. 6 min pe foc pt oua mai tari, o singura data racite.
Varza o toc la robot. Toc o data pt 2 zile, juma o inchid in cutie in frigider si a 2a zi o frec cu sare si condimentez.
Sunteti prea pre fuga chiar si pt facut niste “betze” de morcovi/castraveti pt a manca cu hummus si cu un ou fiert? Si astea se pot curata si taia bete, pune intr-o cutie inchisa ermetic(servetel dedesupt sa traga din umezeala) si consuma a 2a zi.

Cu meniul scris pe lista toate astea devin usor vizibile! Si ca timp toate astea iau sub 1 ora, cu tot cu scosul lor din sacosele din cumparaturi!!!

Gustari
Cum eu sunt sub influenta franceza si nu americana/englezeasca, gustarile si rontaitul intre mese nu este o optiune. Daca arde apai avem morcovi, mere, ceva simplu, de sezon. O alta gustare care a intrat in viata mea iarna asta o reprezinta semintele de canepa, iau cate o lingura si o consum cu unt de cacao (nu fac nimic special, pur si simplu deschid cele 2 borcane si iau cate o lingura din fiecare) – cam 1-2 ori pe saptamana, special serile cand veneam infrigurata. Mai nou semintele de susan cu putina miere.

Buy generic foods.
Din punct de vedere marketing, in supermarket in dreptul ochilor sunt produsele cu publicitate – preturi mai bune si calitate nu mai mica sunt …mai jos/mult mai sus. De ex. noi evitam nutella, dar exista alte marci mai sanatoase si fara palm oil si acel exces de zahar, de obicei dosite pe raft. Doar e nevoie sa “deschidem” ochii/mintea altfel. (ok, luam f. rar, din motive de ingrasat si alergii). Sau fulgii de ovaz pt mic dejun – nu sunt la indemana pt ca la nivelul ochilor prima data gasiti cerealele de firma – de evitat si pt zahar dar si pt pretul de 3 ori mai mare.

Beutura. Ai alergii? diabet? grasutz? boala auto-imuna sau esti pe regim zero carbs, montignac sau ai trecut la musulmani? Atunci e simplu: zero alcool si zero zahar. 2 lamai si o apa plata sunt forma moderna de betzivaneala :). Altfel, aceasta sectiune e de lasat la sfarsit, daca banii nu ajung de cumparaturi atunci sa fie neluate astea, si prima data achizitionat cele vitale.

(articol inspirat de Cristina, ce zicea ca ii e greu sa se mobilizeze cu dieta. Raspunsul meu este raspunsul Aureliei: “ La tãti ni greu!” – diferit, altfel, greu. Pana acum am identificat doar 2 persoane din jurul meu mananca ce vrea si cand vrea -toti ceilalti au “altfel” de alimentatie, si zau ca am cateva familii, vreo 20 de amice, 30 colegi la birou cu care mancam impreuna)

De ce sa sa ne cautam un extra venit? Si cand?

Cu putzin inainte de aniversarea de 40 de ani mi-am dat seama ca cifra asta ma urmareste. Nu e de mine conceptul de 40 x 40 adica nu ma vad sa lucrez 40 ore pe saptamana, timp de 40 de ani. Nici nu sunt potrivita pentru a aplica pt joburi in companie si sa ma zbat si sa devin leader, manager, ceo si cine stie ce alte pozitii de conducere mai exista in firme, nu, locul meu e aici, caldut, linistit. Daca eram pe timpul lui ceausescu, nici macar coroana de muncitorul fruntas al lunii nu as fi primit vreo data. Poate sunteti voi din cei devotati muncii, dar eu cu greu m-am vazut maritata cu un barbat, d-apoi cu jobul.
Si nici macar multinationala nu ne vrea binele, loioalitatea in relatia cu o multinationala e unidirectionata: noi sa muncim. Sa mai adug ca de pe la 50 de ani e din ce in ce mai greu de a gasi si mentine un job, d’apoi unu bine platit…

Asa ca am inceput sa ma uit pe alaturi. Out of the box. In afara rotitei de hamster… si termenii au inceput sa imi curga: independenta financiara, venituri pasive, extra venituri.
De ce vad interesante extra veniturile?

Pt ca pot transforma un hobby in sursa de bani. Habar nu aveam cum e sa traiesc din ceea ce ador a face, mai ales ca in mintea mea mi se parea un vis frumos – dar daca nu incercam, as fi ramas cu un vis. Ganditi-va de valorificat hobby-urile.
Adauga siguranta. Incredere. O extra sursa de bani in plus fata de salariu ne pregateste pt situatii nedorite: pierzi job? nu e bai, pana gasit job, extra activitatea e acolo, acopera putzin din nevoi, ne tine in ritm, ne tine mintea si sufletul ocupate . Vreau sa platesc ceva deosebit si salariul nu ajunge si nici nu am inima ca din salariu sa dau pentru? ei bine, nu sparg economiile ci caut extra venit.
Mai adaug freedom. Nu mai stau legata de job si cu frica!
Usureaza situatia financiara: prea multe datorii? un extra venit poate ajuta la acoperitul lor ASAP, la construit un buget de urgenta, etc. atunci cand venitul curent nu permite.
Un extra venit imbunatateste viata. Din salariu e destul de greu sa rup pt lucruri mai putin importante (vacanta mea in Israel, cu care am incheiat anul 2018 dar din extra venituri da! – profit sa multumesc cititorilor pt asta, o parte din cazare a fost acoperita de linkurile afiliate).
Un extra venit impune o disciplina. Multi sunt delasatori dupa iesit de la job, cu un extra venit nu mai merge asa, zi de zi.
Si nu in ultimul caz, un extra venit m-a fortzat sa “think out of the box”, sa gandesc altfel, sa intru in contact cu altfel de oameni decat inginerii din birou sau prietenii – by the way – va repet, am colegi de birou minunati si f. educati financiar, o mare parte din blog e scrisa din motivele de aparitia lor in viata mea. In plus, pt extra activitate am fost nevoita sa citesc, studiez, si documentat si actionat. Da, un extra m-a scos din ritm si rutina jobului caldutz unde ma complac.

Ce se poate face? Sunt multe lucruri ce se pot face:
– produs ceva (gradinaritul poate produce mancare pt care oricand va fi cerere; ganditi-va la handmade, la scris o carte etc)
– servicii (babysitting, freelancing, consultanta, cursuri si meditatii, vanzare produse, fotografie etc)
– publicitate (din blogging, din instagram, afilitate links etc)
– mai interesante sunt si serviciile gen inchiriat un aprt/uber
etc.
Si lista poate continua.

Este extra venit ceva potrivit tie? Aici numai voi puteti decide. Dar e musai de incercat.

Idei de extra venit– de unde le luati?

Discutai cu o amica despre schimbare de job, si cand. Ea era la capatul puterii, voia sa isi dea demisia pe loc si sa nu mai mearga dupa pauza de pranz la munca si sa caute intr-un domeniu complet nou, imediat. Practic paharul i s-a umplut si a inceput sa urasca birou si sef si munca si dimineti si voia schimbarea maine. Unii chiar fac asta, isi dau demisia si pleaca din birou in 15min. Dar deseori, pt o femeie, nu e o decizie buna, mai util ar fi in loc sa sara in gol sa caute activ cand inca mai e job, cu plasa de siguranta, pt a ateriza in locul potrivit – si gasit locul potrivit ia timp.
Cum cautam un job, cautam si extra jobul. Cum il alegem? Mai ales de la o varsta incolo?
Pai in primul rand cel mai usor mi se pare sa pornim de la ce iubim a face. Privit in noi, in urma noastra, spart jobul curent in bucati, ales feliile care plac, interesat daca exista cerere, schimbat cv si pus in fatza fic feliile astea, si cautat in directia asta.
O data trasat cateva linii, putem cauta cursuri/carti, si studiat, investit in noi. Chiar daca nu stim inca denumirea jobului si pozitiei inca, studiatul poate aduce un pas inainte, sa ne clarifice, confirme sau infirme lucruri .

Probleme sau atuuri

Cred ca toti ne gandim: dar bani de investit? Ei bine, deseori nu avem nevoie de investit nimic sau apraope nimic. Ce e nevoie: de timp si motivatie.
Disciplina? cum facem? La mine solutia a venit banala: in metrou imi scriu 3-5 linii de facut, mi le scot din cap, cand am chef/timp, scot lista si execut pasii de acolo.
Timp. La mine e simplu, cateva ore pe saptamana, in seri sau unele weekenduri, imi stiu ritmul. Pt alte pers. un calendar pe gmail e mare ajutor. Pentru cine face mult in transport, un telefon bun modern ii poate ajuta colosal pt a scrie! si converti 1 ora aparent pierduta zilnic!

Si ce facem cu teama?

Cel mai bine e de iesit din “mintea noastra” si vorbim cu ceilalti. Mi-a fost greu, f. greu. Dar in final mi-am luat inima in dinti, intrebat, vorbit cu oameni, luat feedback direct, si cules idei. Stiu ca nu sunt singura care sufera de o stima de sine scazuta, fara incredere in competente si supraestimat ce ar presupune jobul nou, asa ca avui nevoie sa intreb daca sunt potrivita in acel domeniu, sa culeg feedback.

Si stiti ce? nu e musai sa fie ceva complet nou, se poate lega f. bine si de munca, colegi. Pornit de la ceva -folosit de recomandarile lor si tot conteaza. Un exemplu, o amica vinde prajituri homemade…. si colegii de birou ii sunt suficienti clienti!
Altfel, f. interesant este si puterea de dezvoltare. Cat puteti creste salariul intr-un an? 10%? 50%? nici 5% nu mi-a crescut in anul anterior si sunt f. multumita, doar 2 (din 9) in birou avem o crestere si credeti-ma, Dimitrios o merita din plin. Dar oare cat putem creste un extra venit intr-un an? 100%? 1000%?

Stiti ce mai aduce un extra venit?
Libertatea de a zice stop si refuza. Clienti in cazul meu. Nu am stiut sa fac cu niciun sef asta, nu am facut niciodata cu un sef – cand mi-a dat de munca am muncit, dar uite asa am invatat din extra clienti sa zic NU POT, sau sa zic ca fac peste 4 saptamani (ca sunt in vacanta/ocupata). Un lucru de invatat si la 40 ani, daca e de invatat…

E ok sa scriu pe blog despre banii mei?

Daca esti ca mine( unu din cei 90% din romani), educatia financiara a fost cvasi zero acasa iar exemplul si cerintele primite au fost banale: am de mers la scoala si sa fiu cea mai buna, am de mers la fabrica si sa fiu cea mai buna pt 40 ani cate 40 ore pe saptamana, luna de luna asteptat salariu si organizat fiecare cum poate sa ramana ceva si pus pe carnetul de CEC, si ramas de trait cu o pensie cat juma din ultimile salarii.
Pentru cei nascuti dupa 1985, perspectiva a fost usor schimbata: copilaria in perioada inflatiei, caritas si alte sisteme piramidale, magia bogatasilor in contrast cu bombanelile parintilor ce dadeau vina pe aia bogati ca au provocat crizele financiare si inflatia (la mine acasa orice ar fi fost, era vina evreilor, paradoxal ca am 2 evrei in jur si aparent par nevinovati si mai cheltuitori decat mine 😀 :)) ) – ce a dus la idei preconcepute ca e rau / e specula sa am actiuni si f rau sa joc la bursa (juca, da? Vedeti cuvantul folosit, juca, si nu a investi, nimic sa arate cat timp e de studiat, sau a alege, sau a cumpara/actiona …). Imi si revin in minte vorbele mamei unde sa ai afacere inseamna bishnitza si asta e rusinos!
Eu am facut scoala comunista unde comunistii au venit si luat pamantul de la chiaburii care exploatau pe aia saraci. Abia la 14-16 ani auzii discutii ca de fapt chiaburii erau oameni ce munceau din greu si aia saraci erau fie puturosii, fie betivii satului…. Si sa nu uitati, ca sunt nascuta la nici 30km de Flamanzi.
Sa fie si mai minunat, avem si povara ortodoxiei in care bogatia e vazuta ca o pervertire/ sansa zero pt rai, dar care incununeaza saracia si milostenia si lasat grijile in mana Domnului si neasumat situatia actuala ca o consecinta a propriilor fapte si nici macar sa ne facem vreun plan de viitor ( si chiar daca doar 10% din romani sunt ortodocsi cu adevarat, restul….la fel gandesc sau mai rau: nu le pasa).
Ba mai mult, in jurul meu am cateva familii de unde mi s-a zis: vai, draga, dar e problema barbatului! Si apoi: vai, dar sotul meu e foarte stresat si de aia bea…
Chiar si pt cei ce vin din familii cu venit mediu, educatia financiara probabil a cupris doar ideea de a merge la munca zilnic, si de a economisi din salariu.

Si acum, cu acest bagaj foarte “ajutator”, eu citesc si incerc sa gasesc “secretul” ce ma va transforma din omida muncitoare de pe plantatia de zi cu zi in fluturele liber financiar. Si mi-am propus sa scriu acest secret– cum primesc/culeg informatia de la altii, asa o returnez, asteptati imediat ca vine secretul fix asa:

By the way: secretul nu exista. Toata lumea stie despre disciplina – e un secret pt voi? Nu, nu imi iese asa usor, si nici perfect, si dau rateuri pe ici pe colo, imi tot repet ca ce fac e “good enough” si, asa cum ziceau multe teoreme matematice in liceu, disciplina este o conditie necesara dar nu suficienta,pt ca in plus e important sa pun banii sa munceasca si ei si sa “produca” ceva si asta implica o actiune (minim) din partea noastra.

Pana aici totul in teorie suna bine dar cazurile practice sunt atat de diverse si confuze incat avui o perioada de citit saptamanal cateva articole, carti, timp de multi ani. Aveam nevoie de confirmare dar si de inspiratie, am cautat solutii dar am cautat si sa inteleg viitorul. Nu am inteles nimic, si nici nu facui nimic. De aici mi-a venit ideea de scrie “tatonarile” mele financiare si de a intoarce inapoi, pt altii. Cum am fost inspirata de altii, poate ajuta o idee de la mine si la altii. Scriind mi-am pus gandurile in ordine si primit si guidance de la voi, astfel ca astazi actionez, haotic, dar e o mare diferenta.

Altfel, fiecare suntem unici. Fiecare avem nevoi unice, asteptari unice, si mai ales putere, rezistenta la efort, motivatie unica, griji, si perceptie unica.

Repet, ce e bun pt mine, pt altii poate parea bleah. Achizitia unei garsoniere si inchiriere pt mine e o reusita, pt altii e reusita e un chiosc si bisnitza, pt altii aprt. de achizitionat e musai de 4 camere pent house.

Cine m-a inspirat fain? MMM Mustache. Fara a fi mustachian-ca, calculele si pasii lor mi s-au parut de bun simt si am rezonat cu multe articole, citeam si dadeam din cap: “I could do it, too!” . I-am ramas fidela, in citesc din cand in cand. Apoi FrugalWoods. La fel, dupa ani, mai revin pe blogul lor. Mai putin moderati decat mustachienii, mai dramatici si mai aproape de natura si firescul meu, mult mai ecologisti decat media, cu astia am avut timp pt ceva ani un “click” – setea lor de libertate e emanata prin toti porii articolelor lor si asta atrage si captiveaza, traiesc in magia padurii si fara griji majore … Fain e si comunitatea Women on FIRE, majoritar americana dar si de acolo e ceva de invatat si amintit de tinut linia dreapta.
Foarte faine au fost cartile: Milionarul de langa noi si Tim Ferris – 4 hours work week – cartea a 2° am citit-o prima, prea devreme pt asa ceva, am abandonat-o repede considerand o utopie, dar revenit peste vreo 4 ani cand deja am vazut solutia. Ca orice carte care vine la timpul ei, acestea imi vin in minte, au mai venit si altele, si plecat si uitat, deci nu e momentul sa le scriu aici. Si daca eu am citit de la altii, de ce sa nu citeasca si altii de la mine? . Intr-o zi o sa imi aduc aminte toate cartile despre educatie financiara si sa fac o prezentare, una cerebrala, cu ce am ramas din ele si ce am aplicat.

O mare motivatie este ca scrisul mi-a pus ordine. In ganduri, in buget. Scrisul a cerut scris. Scrisul mi-a adus fluiditate in idei si recomand pt oricine sa faca experienta jurnalului, de rupt cateva minute dupa un ciclu de evenimente (la sf zilei, sau dupa un curs, sau dupa un salt emotional). Daca am reusit sa va scriu/explic/fac sa intelegeti, inseamna ca am inteles eu in primul rand – scopul initial sunt eu!!. Scrisul banilor initial a fost doar sa “adun” cheltuielile la un loc. Un jurnal sa urmaresc unde se duc banii. Acolo am vazut un minim necesar, dar si zona de confort. Acolo am vazut si pe unde mi se scurg fishfireii si ceva pasi. Povestitul deapana si rumega aventura, pasii, actiunile de zi cu zi si nu doar scopul /finalul atins. Ma uit in urma si asa imi dau seama cate am facut si schimbat, chiar daca marele scop nu l-am atins inca – still on going, si enjoying the road. Privind stict cifrele imi dau seama ca am facut gesturi financiare mai atente de cand scriu. Un jurnal tinut in caiet cu coperti frumos decorate m-ar fi ajutat la fel de mult? Poate. Dar cu un caiet care ajunge unde nu imi place pot f. usor sa il fac piersdut, pe cand blogul e interactiv, imi raspunde, ma mai trage de urechi, imi aduce aminte, ma ajuta cu un branci sau cu schimbat viteza, si mai ales voi imi dati idei out of the box.

O a 3° motivatie este ca imi doream/imi cautam evolutia. Daca inainte aveam asa, o parere, acum am dovada ca femeia de acum 5 ani avea alt buget si alte prioritati si alte venituri. Si e bine! Ma simt bine, in momentele de nerabdare articoelle vechi mi-au aratat ca lucrurile au un curs al lor!

Si nu in ultimul timp, mi-am gasit o comunitate ce imi confirma/ridica ritmul. Criticile pot fi constructive!!. Vorba aia, impreuna mergem mai departe! si mai repede. As aminti aici, la partea de disciplina si rutina o gasca faine de doamne. Dar la actiune de departe Bogdan mi-a accelerat ritmul (2 ani am citit si fasait informatiile investitii, pana am obosit, nu reuseam sa ma decid, a venit Bogdan si a raspuns la toate intrebarile si dezlegat toate indoielile mele si am deja venit pasiv din dividende, si daca nu era el, probabil mai stateam cu banii in cont cu o dobanda de 0.8% pe an). Tot din cauza lui mi-am facut pt prima data IPS (planul pe restul vietii), care scris pare mult mai “realizabil”.

Va urma.

Meniul saptamanii

Noi inca mai avem salatele la putere, juma din meniu si chiar mai mult ne e inca crud (salata verde, castravete, codite de ceapa +parunjel + frunze de telina de pe balcon, morcov si telina rasa) dar pun si multa proteina (naut sau fasolica, branza sau ou fiert sotul, vreau sa incerc si cu branza de capra la cuptor si nuci). Legumele le luam de la piata de la o producatoare (are sere doamna, nu sunt cele mai gustoase ca nici soare nu e dar sigur sunt din cele mai proaspete; ce m-a impresionat e ca face fertilizare in sere cu…albine, a adus o bucata de stup inchis intr-o cutie de sticla sa ne arate, copiii dar si eu cu ei erau f. incantati sa le vedem)
Pt decembrie ianuarie-februarie insa situatia se schimba in favoarea supelor/legumelor la cuptor, vorbesc din experienta 😉 .

Meniul sapt urmatoare e la fel de simplu ca cele anterioare:
– supa crema de rosii (si altele ascunse acolo)
– pilaf cu pipote (perfect pt cina si pachete) si fasolica verde fiarta alaturi (congelata din gradina 😉 )
– lapte si oua si branze si mere/banane/mandarine pt cei care consuma mic dejun (o sacosa de mere, una de mandarine, 2 kg de banane)
– paste cu somon si ficat de cod si brocoli
– cartofi la cuptor (si albi si dulci) cu salata de varza alaturi si am promis sa fac si o maioneza la cartofi.
– salata tabouleh cu conopida in loc de bulgur – niste cunostinte au deschis un mini restaurant in Brasov si ma mai inspir din meniul lor

Am introdus iar ficatul de cod in alimentatie, 2-3 conserve pe saptamana; e iarna asa ca fac un “piure” cu avocado si o conserva mica, 2 felii de paine prajita, ceapa tocata (am codite de pe balcon) si scot si niste castraveti murati si am o masa consistenta, copioasa, energie pt o zi de sambata cand am drumuri de facut, nu mai mananc nimic pana seara!.

Ca plastice aduse in casa: sticla de lapte, folia de la branza proaspata de capra (o preimpacheteaza vanzatorul de acasa), brocoli (era pre impachetat), plus 2 hartii cerate (untul….). Mi-am intrebat producatoarea de castraveti de ce ii infoliaza (avea si infoliati si neinfoliati, a zis ca astia fara folie sunt culesi de dim. si nu a avut timp inainte de piatza sa ii tzipleze – ce nasol, mi-am zis ). Mi-a zis ca la magazinul unde ii livreaza asa ii cer … (wtf…) – pe de alta parte o inteleg ca ea are sere mari si contractele cu magazinele sunt sursa importanta de vanzare si vrea sa respecte conditiile, nu poate trai doar din ce vinde la piatza o zi pe sapt. As putea mai mult sa diminuez dar cred ca ar trebui sa fac eforturi, asa ca, daca mentin ritmul, consider asta ca “good enough”.

Cum cumparam noi? mergem cu totii la piata, eu cer pe drum idei pt meniu, ceilalti dau din colt in colt si zic cartoficartofi, eu de acasa am pregatit sacose de panza, cutiile de la oua, sacosele pt cumparaturi vrac, etc, eu tin lista daca nu o pied cumva de tot(pe lista familiei mai adaug pt inca 4- 5 sapt. si legume si fructe pt o familie internata la spital pe termen lung asa ca mai bine tin lista la mine), ne impartim la tarabe fiecare, (sotul cu copila se duc la patiserie sa isi ia covrigii si strudelul obisnuit), ne reintalnim la taraba vanzatoarei mele preferate, apoi ne ducem cu totii la un pahar de vorba cu Nea Radu (sursa noastra de legume si fructe si must din Moldova), apoi inca 2-3 tarabe preferate de unde luam cam aceleasi fructe/legume, sotul si fata se opresc intr-un loc sa isi mai ia ceva fructe daca vor, si eu mai dau o raita la 2-3 tarabe/chioscuri pt chestii ocazionale gen atza/fermuar ce pe ei nu ii priveste 🙂 .
Da, mersul la piata la noi a devenit si moment de socializare, cine ar fi crezut la la 8:30 avem chef de povesti si glume? .