Despre ghimbir am mai scris de cateva ori ca a devenit un ingredient constant in alimentatia noastra. Il am si in ghivece dar si toc in borcanel in frigider in gama de gatit in avans (meal planning) in ideea de a imi simplifica timpul in bucatarie in timpul saptamanii dar si pt ca asa il spal, curat o singura data, folosesc blenderul o singura data si spal dupa aceea blenderul, practic economisesc si energia mea dar si consumul de electricitate si apa. De fapt totul a inceput nu din economie ci din lene, imi place sa fiu sanatoasa dar lenea mea e mare, mai mare decat va imaginati.
Despre ceaiul de ghimbir am auzit acum cativa ani la un restaurant indian iar astazi este zilnic in cana mea si aproape tot anul. Nu beau cafea, nu reusesc sa beau cei 2 litri de apa recomandati zilnic dar ceaiul aromat merge.
Despre ghimbir colcaie internetul ca ar ajuta la:
- detoxifiere, anti inflamatorii (cica are o componenta, gingerol, care are rol si anti dureri)
- amelioreaza raul de miscare (eu simt la drum cu masina, mai ales la hopuri si curbe, dar si la lifturi cand pleaca/opresc pe loc, apare acel gol in stomac care repetat imi da stari de rau) asa ca am incercat sa iau apa romatizata cu ghimbir la drum lung si sa beau gurite mici si mi se pare ca ajuta (sau placebo…) . Ajuta si raul de dimineata la gravidute. Nu am verificat, nu mai fac niciun copil sa testez pentru voi 🙂
- ajuta in preventia si usurarea starilor de migrena
- ajuta in raceli si preventie, raguseli etc (nu ma pricep nici aici, nu racii de peste 12 ani si nici nu vreau sa fac asta sa testez pentru voi) dar o profesoara imi spunea ca o ajuta la raguseala dupa o zi de vorbit la ore
- imbunatateste starile alergice: rinite, stranut, etc
- e folosit in aromoterapie pt ameliorarea starilor de anxietate si calmare
etc.
Daca cautati pe google, o sa fiti impresionati de cate articole de lauda sunt ridicate ghimbirului de parca am descoperit secretul tineretii fara batranetii si viata fara de boala. Sincer, multe sunt exagerate ca exagerarea vinde bine dar nu uitati ca un sambure de adevar este pe acolo si costa aproape nimic sa il incercam.
Eu imi fac zilnic ceai de ghimbir, mult inspirata de fostul sef de origini sri lankeze (nu e indian, dar nici departe nu e, stiti voi, asemanarile sunt mai mari decat deosebirile, dar va rog sa nu ii ziceti ca ma alearga ca pe hotii de cai sau ca pe cobra din fundul gradinii) , initial luai o cutie cu pliculete chinezesti dar apoi cu lucru de acasa am decis ca pot face eu mai bine si mai sanatos si mai ieftin.
Pasii seamana cu cei ce ii fac pentru pasta de ghimbir. Acu’, daca va faceti pasta de ghimbir dar doar din aceeea fara ulei puteti sa puneti cate un sfert de lingurita in cana de ceai zilnica si incercati de va place. Eu imi fac separat un borcanel saptamanal in care amestec:
- o radacina de ghimbir mare cam cat juma de mana mea, data pe razatoare (am robot electric)
- o lamaie taiata feliute feliute la acelasi robot electric, cu coaja (folosesc si ghimbir si lamai bio)
- 4-6 linguri de miere zaharisita de la nenea Ticu (daca nu aveti de la nenea Ticu nu o sa va iasa asa bun niciodata)
- optional: 2- 4 cuisoare. Cuisoarele sunt scumpe asa ca le refolosesc de la saptamana la alta, mai adaug 1 nou din cand in cand.
- optional: cateva ramurele de rozmarin si de cimbru. Au murit in ghivece asa ca nu mai am ce pune
- putina scortisoara, baton. Si asta il refolosesc.
- amestec cu drag si pun intr-un borcan cu capac musai refolosit pentru ca, totusi, suntem pe blog de refolosire si recuperare
Cum se consuma ceaiul? Foarte complicat: pun apa la fiert, cu cana ma duc la frigider de unde extrag o lingura de compozitie, ma intorc la apa care e fierbinte dar nu clocoteste, o torn peste compozitie si incep sa sorb cu zgomot si incantare sa enervez colocatarii. Aburii degajati contin suficiente substante volatile pentru a declara ca avem si aparat de aromoterapie gratuit integrat.