buget mediu | Iubesc orasul meu

Cum am omorat bugetul.Iar.

In ultimile luni am omorat bugetul de 2 ori. Adica a ajuns pe minus la sfarsitul lunii, si am fost nevoita sa scot bani din contul de economii de urgenta. Calculele la sfarsitul lunii martie au iesit cu minus ( luna achizitiei aprt si zugravit), cele pe aprilie ok, cele pe luna mai iar cu minus.
In martie am zugravit (si cheltuielile estimate au crescut cu 20%). Nu e bai, ca pentru asta am cont de savings, pentru asta am fond de urgenta: sa acoper probleme pe termen scurt.
In luna mai iar.
Si se poate intampla oricui. Important e de reestimat si analizat bugetul pe viitor.

Cum am restabilit bugetul.

1. evaluat problema imediat.
Pai in primul rand ce inseamna ca bugetul e dat peste cap? La mine ca nu m-am incadrat in estimari, ca au aparut neprevazute si ajunsei pe minus la sfarsitul lunii si e musai sa retrag bani din contul de savings.
Ce solutii am?
Ma intorc la plan. Refac planul. Planul nu e batut in cuie, il pot reevalua si adapta. Adaug o linie noua cu noua cheltuiala, sa nu o mai pierd din vedere.

2.Reduc temporar niste cheltuieli.
Doar pe luna asta! De ex. renunt la tel. si la bugetul de distractii (FUN). As renunta si tv (cum au facut si 3 din colegii de birou ) dar e deja redus 🙂
Iar neprevazutele …sper sa nu se mai intample (ochelari mie) – oricum, mi-am invatat lectia, nu ma mai duc in mall sa imi fac ochelari, gasesc mai ieftin in alta parte.

Aceste probleme sunt temporare, stiu asta, asa ca apelez la o solutie imediata, dar e important sa restabilesc echilibrul ACUM. Peste 2 luni pot face din nou abonament la cablu sau la netflix sau la sala de fitness sau la ziare sau pot merge iar la restaurant, dar actiunea e musai de luat acum.
La altii poate sa fie diferit: sa renunte la cafele sau mancatul in oras, fara netflix, si de ce nu, incercat o perioada de 2 saptamani fara nicio cheltuiala. Nu va dura pe termen lung, sunt constienta ca e doar o luna proasta, dar grija zilei de maine si povara datoriilor pot lasa urme pe suflet si corp pe restul vietii.

3. produs extra cash. Eu am venit fluctuabil, asa ca as putea lucra extra, sau sa nu iau zile libere (neplatite). Eventual mai vand ceva din cele nefolosite. In plus am inceput sa culeg cele din gradina si sa le valorific.

4. planul pe termen lung este refacut. E drept ca la mine alta zugraveala si alt mutat si alti ochelari nu mai vin curand, si nici alta aniversare la copil nu mai vine pana la anul 🙂 . Dar vom discuta pe viitor mai clar, sa nu mai invite 5 copii extra :))

5. avui asteptari prea mari. No, asta e, nu fac drama, reeechilibrez si readaptez din mers si imi invat din experienta. Nu m-am dezarmat si nici nu am abandonat, pentru ca e ceva normal, perseverenta e solutia si acum si pe viitor.

6. E ceva normal sa uit sau sa nu estimez bine. Respir, inspir, si sunt mai atenta pe viitor, acum actualizez excel-ul de cheltuieli mai des.

7. am uitat de conceptul de cheltuieli neasteptate. Pentru ca se intampla!! O sa pun o sectiune speciala pt asta.

TIMPUL ESTE LIMITAT!

Dupa ce am ajuns la o casa locuibila si nu mi-am mai consumat timpii si gandurile (si banii) cu amenajari si zugraveli si cutii etc, dupa ce am acumulat multa oboseala, am inceput sa meditez la ce e important pentru mine si ce timp (energie) ii acord.

TIMPUL ESTE LIMITAT!

Probabil multi oameni au auzit de fraza “time is money” . O cunosc si o consider adevarata, doar ca in ultimul timp balanta s-a schimbat si timpul a devenit mai valoros decat banii. Sa am libertatea (si timpul!! ) de a face lucrurile care le doresc in plus fata de jobul full time plus treburile casnice de rigoare – asta e tinta independentei mele financiare. Viata e prea scurta pentru mine sa petrec 1/3 din timp facand … sa stau la dispozitia sefului.
Inca un lucru ce iau in considerare este energia si concentrarea petrecuta la munca. Dupa o saptamana grea perecuta la munca, imi mai ramane putina energie sa ma ocup de ce imi doresc in cele 2 zile de weekend si cele 6-8 sapt de concediu anual.
Uneori ma gandesc ce as face daca nu as avea jobul: in cele 11 ore zilnice in care nu as mai fi pe fuga catre metrou si de la metrou, as face ce? CE VREAU! gradinarit? cusut? citit? reinceput jogging si invatat sa innot? reinceput orele de pian? …

Jobul e responsabilitate

Responsabilitatea familiei este unul (si marele motiv) pt care nu imi dau demisia acum. Daca ar fi sa ma “ingrijesc” doar de mine probabil as opri serviciul acum, pentru ca am suficiente investitii (imobiliare) si as contura un mic venit din alte parti. Dar mai am ipoteca, copila, mamaia …
Pe de alta parte jobul nu e atat de nasol! nu vin obosita si stresata de la munca, seful este nemaipomenit, iar ziua cand intra banii in cont e o zi veseeeela.
Da, am ajuns in punctul in care grija financiara nu mai e atat de mare grija. E momentul cand vad echilibrul financiar, ca am ingrederea ca ma pot descurca cu un minim (ipoteca, apa, curent, net, mancare) , si in care imi doresc mai mult timp pt mine si familie, chiar daca asta inseamna mai putini bani. De aceea am ales sa tai anumite cheltuieli ( facturi, rar la supermarket, si mai rar haine, deloc cosmetice): pentru ca inclusiv banii cheltuiti pe astea imi ataca din timpul ce l-as putea petrece cu copila/cu pasiunile mele.
Ba mi-am facut o lista de prioritati cu lucrurile faine din viata:
-copil
-gradina
-miscare
-casa
-cusut
-casa (curat+gatit)
-job
-citit
Astea sunt prioritatile… Dar cat timp petrec cu ele? Cel mai mult petrec cu jobul…si nu, nu e el cel mai important din lista, asta dupa cum se si vede.

Pentru ca banii nu pot cumpara timp, ia spuneti, ce conteaza cu adevarat pentru voi? si timpul e direct proportional (cifre dar si calitate) cu prioritati? ca la mine nu.

Si dupa economisit, ce vine? = Calcul randament investitie imobiliara

Articolul il scriu in continuarea discutiei de pe blogul economisim.info despre ce facem cu economiile. Eu voi explica si argumenta cu cifre cazul investitiei la care ‘ma pricep’ : imobiliare prin ipoteca.
In primul rand sa explic: eu economisesc constant 20% din salariu de ceva ani ( am o rutina ce extrage banii din cont si ii pune in contul de savings) dar de peste 1 an punem (deseori dar nu de fiecare data) inca pe atata deoparte (acum suntem 2 salarii in casa). S-au adunat in ultimii ani o suma frumusica, musai de investit. Acum, nu stiu cum sunteti voi dar eu multi ani am avut o frica…ciudata de investit.
Mie mi-a fost mereu frica de investit pentru aveam impresia ca e ca o joaca la loterie. Riscant, periculos. Alternativa era de indesat banii in saltea (no ca si asta e cu risc 🙂 ). Asa ca i-am tinut in cont de economii unde aveam o dobanda ce abia acoperea inflatia.
E adevarat, investitul vine cu niste riscuri. Dar prin studiul din ultimii ani am inteles ca exista riscuri mici si mari, am inteles, si invatat sa imi asum
riscuri.

Astfel ca economiile le-am impartit in 2 parti:
1. economiile pe termen scurt – asa numitul fond de urgenta ( pot acoperi incidente de genul: mi se strica masina de spalat, frigider, pierd dinti sau pierd serviciul), suma ce ce imi aduce in confort al zilei curente
2. economii pe termen lung ( nu stiu ce sa fac pe termen mediu!!!). Pe termen lung am investit in imobile, folosind sistemul de creditare.
Planul abordat de mine: am economisit avans si bani de acte. Chiria acopera rata. Dupa achizitie eu continui sa economisesc, aceste economii facand plati anticipate ( prima ipoteca inchisa in 8 ani in loc de 28 ani).

Important a fost cand am inteles costul real al imobilului: pret de achizitie + acte notariale + acte creditare+ renovare + mobilare + costuri de gasit chirias/administrare. Pana acum renovarile facute de mine au fost minore ( termopan si usa) dar unul din comentatorii Iuliei a specificat ca prefera apart. distruse si le face bine, pentru ca aceste renovari vor rezista aprox 10 ani.
Eu calculez randamentul garsonierei astfel: pret chirie pe an -( asigurari + impozit+ reparatii ce apar intr-un an) impartit la costul real .
Caz practic: garsoniera de 25 mii euro ( 20 mii achizitie, 5 mii cheltuieli cu notar si renovari si mobilari).
Presupunemm garsoniera aduce o chirie=100 euro, nicio zi de neocupare , asigurare anuala =160 lei, impozit anual60lei), impartit la costul real de 20 mii euro. Randamentul iese de 4.6% pe an, pentru mine un randament f. bun, pt ca daca tineam banii astia intr-o banca, dobanda era de maxim 1% la euro pe an!
Ce nu am estimat: o suma din incasari sa tin deoparte sa acopere posibile renovari sau perioade libere…. iar tot Bogdan mi-a dat o cifra: 3% din castig de pus deoparte ( eu as pune mai mult, preventiv).

Cifrele date se schimba daca facem credit, pt ca la ipoteca costul real al imobilului creste, adaugandu-se costuri cu ipoteca, asigurare in favoarea bancii, si evident dobanda. Cum calculam costul creditului? In excel, evident:

Suma imprumutata=15 000 ( 10 mii avans)
Perioada de creditare in luni=180 (15 ani)
Dobanda estimata pe an=6%
Dobanda estimata pe luna=6%/12=0.005

Si acum sa calculam rata. Pt asta, introducem in excel functia PMT si adaugam: dobanda pe luna, nr luni, valoare.

Rata e afisata negativa pt ca sunt bani de platit 😀 .
Ca o remarca personala, rata e apropiata de valoarea chiriei.

Un mic calcul: in 15 ani se platesc la banca:

Ce vin extra? cele 8 mii dobanda ce ridica pretul real al achizitiei cu 8 mii (si ar mai fi niste costuri in plus cu evaluare dosar, inregistrare ipoteca etc). Astfel, reevaluam calculele initiale si ne ies un cost real de 32 mii euro al garsonierei; garsoniera aduce o chirie=100 euro, nicio zi de neocupare, scadem asigurare +impozit, impartit la costul real de 32 mii euro. Randamentul iese de 0.031 adica 3.1% pe an. Iar daca tineam banii astia intr-o banca, dobanda era de maxim 1% la euro pe an! Asadar tot un randament bun pentru mine.

In cazul creditului, randamentul poate creste daca se fac plati anticipate cu scaderea perioadei (prin plata mai mica a dobanzii).

Un randament si mai bun pentru investitii pe termen lung ar gasit in pamant arabil in zone agricole. Pentru asta am nevoie de 2 oameni acolo (variabile cheie!! ): cineva in zona ( parinti/bunici) sa verifice pamantul, intabularea si cadastrul si un agricultor pentru dat in arenda. Pretul achizitionarii unui ha de pamant arabil nu in zona turistica e la aprox. 3.000 euro ha, iar arenda obtinuta ( am intrebat 2 arendasi) e de 150-200 euro PE AN(functie de an), bonus fiind ajutorul de la primarii/apia, de aprox 150 euro pe an, in total 300 euro pe an. . Randamentul sare deja la 8-10% pe an si este cel mai bun randament gasit pe piata, iar costurile de intretinere sunt minime ( impozitul pe terenul agricol e undeva sub 50 lei pe an). Pentru mine asta e cea mai buna decizie de investit pentru ca pamantul nu se devalorizeaza in timp (doar daca sunt cutremure mari, dar nu suntem in Chile), iar alt pamant Dumnezeu nu mai face.

Gatitul pachetului si a cinei nu e o corvoada, ci o munca bine platita

Pentru cine vede gatitul o corvoada, aduc aminte ca dintr-un gest se poate gati pt cina (in cazul nostru 3 mancai) si 2 pachete pe a 2a zi.
Tot efortul ia 15 minute, si daca mobilizez si pe ceilalti colocatari, e mai usor. Unii mi-au zis ca da, dar tie iti place sa gatesti. NU IMI MAI PLACE! imi placea acum 10 ani, cand gateam cand aveam chef si cine stie ce idee zurlie, dar acum as sta doar tolanita in gradina cu o carte in mana. Gatesc de nevoie: pt ca tin la sanatate, la ideea de mancat toti impreuna, si ca ies mai ieftin. De fapt, gatitul este cea mai bine platita parte din munca mea.
Si pt asta o sa va scot cifrele pe masa.
In primul rand, eu ca freelancer castig variabil, dar sa facem un calcul la 2500 pe luna net. Astia sunt banii care ii am net lunar, pt 22 zile de munca, pt 8.5 ore zilnic la munca. Pe langa orele de la job eu mai am nevoie si de 1 ora in drum (30min dus, 30 intors) plus imbracatul si pregatitul dimineata. Practic 11 ore pe zi nu fac ce vreau eu ci fac sa ajung si sa muncesc ce vrea seful.
Un calcul arata ca 2500 / 22 zile /11 ore = 10.5 pe ora. ASTA E VALOAREA MEA.
Si in conditiile astea, ia ziceti, un job de 15 min, pt care nu fug dupa metrou, nu tre sa ma imbrac special, nu e musai nici sa ma machiez si sa imi pun tocurile, in care fac ce vreau eu, si plata este de… 10 lei pt 15 minute de munca (dar daca gatesc pt 3 persoane, plata ar fi 30 lei pt 15 minute de munca!!).
Nu pot sa inteleg cand aud vreo persoana ca mai zice ca e o corvoada; in bucatarie daca iau lucrurile cum vin, cu mult calm si tact ( si o rereta) totul poate merge usor ( inclusiv aruncatul rezultatului la gunoi). Corvoada e la fel de mare ca cele 8.5 ore la munca , care sunt mai prost platite. Tot ce facui in bucatarie este ca si la munca: un planning ( aici e locul unde las inspiratia si ideile sa vina, unde google putin dupa poze, sau pinterest-esc), o lista de taskuri (ce o numesc “meniul pe sapt viitoare”), o lista de ingrediente, mers la piata , si actiune.

Cred ca oricine poate face ceva in directia asta. Orice extra serviciu poate fi facut in casa. Acum, sa nu va apucati sa cultivati bumbacul pt a va toarce si tzese propriile lenjerii! Dar cu un pic de cumpatare si analiza, putem alege metodele si punctele cele mai bine platite. Mai sus am atins partea gatitului. Altele ar fi sa ne zugravim singuri sau sa ne reparam/coasem singuri; sa ne facem painea singuri, manichiura si epilatul etc. Cum alegem? Pai cu pixul in mana si bugetul in fata: care sunt cele mai costisitoare arii din lista? cu alea incepem.
De ex. eu am gasit pe net ca aprox. 30% din buget se duce pe parte cu locuinta, mancarea cam 20%, transport – ajunge si la 10-20%, servicii – 10-30%. Can astea ar fi categoriile cele mai mari, iar o analiza si alternativa la fiecare poate imbunatati bugetul pe restul vietii. Da, mutat intr-o zona mai mica sau intr-un aprt mai mic, renuntat la restaurant si imbunatatit meniul pe saptamana viitoare,
renuntat la abonamentul scump de mobil si biciclit pana la munca etc.
Faceti un plan si tineti-va de el. Adaptati-l pe traseu. Orice plan, inclusiv un plan gresit e mai bun decat nimic.