Category: carti si lectura

End of summer nostalgia

De vreo 3 sapt am inchis geamurile noaptea, ca afara scade sub 10 grade si ziua nu reuseste sa ne incalzeasca peste 20. Bine, nici cu usa la balcon inchisa nu trecem de 21-22 grade, dar inca simt lipsa zgomotului de vrabii de noapte si ce pasari or mai fi discutand ele pe intuneric. Mai octombrie, mai, de unde ai venit asa brusc? In congelator zac cateva borcane de suc de gogosari si rosii. Miere am pentru pana la primavara. Zacusca si gemuri o sa cumpar de la o asociatie umanitara, doar doar sa terminam bucataria si planuiesc sa am un raft doar pt emotii si caldura la borcan.  Mancarurile grase au redevenit in preferintele noastre: unt, ulei de masline, slaninuta afumata din congelator au devenit mai gustoase si mi-e pofta de ele.

De la stat acasa am inceput sa imi vad defectele si dezordinile din jur, alea ce sunt acolo de ani dar acum au inceput sa ma frustreze. Bucataria e urata si veche de cand ne-am mutat aici si 5 ani au zburat si nu mi-a pasat pana acum, zona cu materiale si atze e in mai multe locuri si sunt peste tot si se extinde ca aerul dar pana acum nu le vazui si ignorat cu delasare, asa ca am inceput, incetishor, sa le gasesc un loc a lor si sa imi aduc si ceva linishte in ochi. Deja vreau si altele renovate – apucaturi de femeie casnica….

Am incetinit ritmul zilei, si apuc sa le iau, pe rand, departe de agitatie, ca o purificare din interior spre exterior. Am reinceput sa beau ceaiuri pe indelete si sa citesc. De obicei vacantele si weekendurile sunt de citit, dar si acum, de toamna, cu ochelarii pe nas citesc pana adorm. De departe as aminti pe Julia cameron cu Arts’ way si ideea ei simpla de a relaxa mintea si lasa creativitatea din noi sa curga scriind-o pe hartie. De mana. Dimineatza devreme. 3 pagini. 3 pagini mazgalite haotic cu orice ganduri zboara din jungla din capul meu, le scot pe marginea pixului si ochilor impaienjeniti si le las sa curga, sa curga. Prima pagina sunt treburile nefacute care imi taraganeaza: nu am udat florile pe balcon, nu am platit azilul mamaiei, ca de 2 sapt stam cu bucataria nelivrate si cutiile cu oale sunt peste tot, copila nu are unghii taiate, nu am mai vorbit cu vecina – oare e bine?, sa sun la dentist la dentist la dentist etc.,  apoi se ivesc si alte ganduri, unele autodistructive si autodesconsideratoare  si ce multe sunt si negre si vai, ce parere proasta am de mine asa cum nu am fatza de niciuna din prietenele mele, si apoi cand mi-am scris pe toate negrele astea si sufletul le-a scuipat din scarba parca mi s-a linistit si pacea si scriitura si mai scurg inca ceva pt a 3a pagina, ceva ce are cateva firimituri din cele nefacute si cele gandite si neiubite si ceva iesite la iveala din dorinte marunte si neglijate si visele mai mici si mai vechi ce le-am ingropat si lasat de izbeliste ca, evident, alergatura de zi cu zi incuie si creativitate si suflet si minte si curaj si actiune si pace interioara.
E momentul sa vad de ce am asa parere proasta despre mine si sa mi-o repar. Nu e nicio problema sa stau, un pic, cu mine, far laptop sau mobil, si sa imi miorlai inceputul toamnei.  
There is a time for us.
Right now.

 

 

Fericirea e in noi, frumusetea e in ochii care privesc

Oamenii vor să fie fericiţi, dar în fiecare dimineaţă se trezesc supăraţi pe viaţă, supăraţi pe lumina care intră pe geam, supăraţi că începe o nouă zi în care trebuie s-o ia din nou de la capăt…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar îmbracă haine mohorâte, merg cu capul aplecat, salută trişti şi cu jumătate de gură, numără crăpăturile din asfalt şi găurile din şosea…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar intră trişti şi stresaţi la locul de muncă, se grăbesc să-şi judece colegii şi să-şi învinuiască şefii pentru tot ceea ce-i nemulţumeşte…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar pleacă spre casă apăsaţi de stresul de la muncă, pe care nu ezită să-l împrăştie şi în casele lor…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar creşterea copilului a devenit o povară şi dorinţa lui de joacă, un stres în plus..

Oamenii vor să fie fericiţi, dar stau ţintuiţi în faţa televizorului la ştiri, se îngrozesc la filme comerciale şi se înfurie la emisiuni politice…

 

Oamenii vor să fie fericiţi, dar acoperă cerul nopţii cu jaluzele opace, la culcare frământă anxioşi gândurile de peste zi şi pentru insomnie dau vina pe viaţă…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar tăcerea ori reflecţia li se pare timp pierdut, rugăciunea o naivitate, iar liniştea greu de suportat…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp pentru ei..

Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp de fericire…

Oamenii n-au timp să descopere că fericirea e în ei, în cerul dimineţii, în zâmbetul cu care salută oamenii, în ochii colegilor de la muncă, în joaca copilului, în liniştea casei, în stelele de pe cer şi-n rugăciunea de dinainte de culcare…

Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi!

Ierom. Hrisostom Filipescu

Fragment din cartea “Traieste frumos, iarta la timp si iubeste cu adevarat”

 

 

Am citit asta acum un an. Cu varii scuze am amanat cumparatul cartii -ba ca sa ajung in Bucuresti, ba ca sa rog pe cineva care vine/nu vine la mine, ba ca nu e graba ca mai am sute de carti in biblioteca.  Ba mai mult,  Cu articolul asta stau in draft de atunci, asa de mult mi-a placut cum spune: “Bucură-te de viaţă, omule! Sărbătoreşte puţin din toate! Plângi când îţi vine să o faci! Trăieşte! Uneori eşti trist, dar astăzi ochii tăi râd, pentru că ai un vis care te ghidează. Se numeşte Viaţă! Nu uita să fii Om înainte de toate! Nu vorbi doar… “
(mie imi aduce aminte de vorba dulce a batranilor din nordul Moldovei, are ceva din intelepciunea oamenilor ce au trait multe).
Revin de cateva zile la fraza: Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi!

Si uite ca ne-a dat Dumnezeu suficient sa invatam sa fim fericiti cu ce avem, cu cel de alaturi, din ce este.

 

 

 

Zilele astea am profitat sa triem din carti si sa dau la prieteni. Am scris pe grupuri locale, cateva sute s-au dus, mai am inca vreo 100 de carti sa dam. Sper sa bucure si pe altii cum m-au bucurat pe mine. Cartile merita sa circule, dupa ce m-iau uns sufletul sa treaca si pe altii,  nu sa le tin in dulapuri (okok, mai avem peste 300, nu suntem pregatiti sa le dam pe toate, scriu asta din ipocrizie cat timp mai avem 300-400 carti in biblioteca de care nu sunt inca pregatita sa ma despart, dar curand, curand…)

E ok sa scriu pe blog despre banii mei?

 

Daca esti ca mine( unu din cei 90% din romani), educatia financiara a fost cvasi zero acasa iar exemplul si cerintele primite au fost banale: am de mers la scoala si sa fiu cea mai buna, am de mers la fabrica si sa fiu cea mai buna pt 40 ani cate 40 ore pe saptamana, luna de luna asteptat salariu si organizat fiecare cum poate sa ramana ceva si pus pe carnetul de CEC, si ramas de trait cu o pensie cat juma din ultimile salarii.
Pentru cei nascuti dupa 1985, perspectiva a fost usor schimbata:  copilaria in perioada inflatiei, caritas si alte sisteme piramidale,  magia bogatasilor in contrast cu bombanelile parintilor ce dadeau vina pe aia bogati ca au provocat crizele financiare si inflatia (la mine acasa orice ar fi fost, era vina evreilor, paradoxal ca am 2 evrei in jur si aparent par nevinovati si mai cheltuitori decat mine 😀  :)) ) – ce a dus la idei preconcepute ca e rau / e specula sa am actiuni si f rau sa joc la bursa (juca, da? Vedeti cuvantul folosit, juca, si nu a investi, nimic sa arate cat timp e de studiat, sau a alege, sau a cumpara/actiona …).  Imi si revin in minte vorbele mamei unde sa ai afacere inseamna bishnitza si asta e rusinos!
Eu am facut scoala comunista unde comunistii au venit si luat pamantul de la chiaburii care exploatau pe aia saraci. Abia la 14-16 ani auzii discutii ca de fapt chiaburii erau oameni ce munceau din greu si aia saraci erau fie puturosii, fie betivii satului….  Si sa nu uitati,  ca sunt nascuta la nici 30km de Flamanzi.
Sa fie si mai minunat, avem si povara ortodoxiei in care bogatia e vazuta ca o pervertire/ sansa zero pt rai, dar care incununeaza saracia si milostenia si lasat grijile in mana Domnului si neasumat situatia actuala ca o consecinta a propriilor fapte si nici macar sa ne facem vreun plan de viitor ( si chiar daca doar 10% din romani sunt ortodocsi cu adevarat, restul….la fel gandesc sau mai rau: nu le pasa).
Ba mai mult, in jurul meu am cateva familii de unde mi s-a zis: vai, draga, dar e problema barbatului! Si apoi: vai, dar sotul meu e foarte stresat si de aia bea…
Chiar si pt cei ce vin din familii cu venit mediu, educatia financiara probabil a cupris doar ideea de a merge la munca zilnic, si de a economisi din salariu.

Si acum, cu acest bagaj foarte “ajutator”, eu citesc si incerc sa gasesc “secretul” ce ma va transforma din omida muncitoare de pe plantatia de zi cu zi in fluturele liber financiar. Si mi-am propus sa scriu acest secret– cum primesc/culeg informatia de la altii, asa o returnez, asteptati imediat ca vine secretul fix asa:

By the way: secretul nu exista. Toata lumea stie despre disciplina – e un secret   pt voi?  Nu, nu imi iese asa usor, si nici perfect, si dau rateuri pe ici pe colo, imi tot repet ca ce fac e “good enough” si, asa cum ziceau multe teoreme matematice in liceu, disciplina este o conditie necesara dar nu suficienta,pt ca in plus e important sa pun  banii sa munceasca si ei si sa “produca” ceva si asta implica o actiune (minim) din partea noastra.

Pana aici totul in teorie suna bine dar cazurile practice sunt atat de diverse si confuze incat avui o perioada de citit saptamanal cateva articole, carti, timp de multi ani. Aveam nevoie de confirmare dar si de inspiratie, am cautat solutii dar am cautat si sa inteleg viitorul.  Nu am inteles nimic, si nici nu facui nimic. De aici mi-a venit ideea de  scrie “tatonarile” mele financiare si de a intoarce inapoi, pt altii. Cum am fost inspirata de altii, poate ajuta o idee de la mine si la altii. Scriind mi-am pus gandurile in ordine si primit si guidance de la voi, astfel ca astazi actionez, haotic, dar e o mare diferenta.

Altfel, fiecare suntem unici. Fiecare avem nevoi unice, asteptari unice, si mai ales putere, rezistenta la efort, motivatie unica, griji, si perceptie unica.

Repet, ce e bun pt mine, pt altii poate parea bleah. Achizitia unei garsoniere si inchiriere pt mine e o reusita, pt altii e reusita e un chiosc si bisnitza, pt altii aprt. de achizitionat e musai de 4 camere pent house.

Cine m-a inspirat fain? MMM Mustache. Fara a fi mustachian-ca, calculele si pasii lor mi s-au parut de bun simt si am rezonat cu multe articole, citeam si dadeam din cap: “I could do it, too!” . I-am ramas fidela, in citesc din cand in cand.  Apoi FrugalWoods.  La fel, dupa ani, mai revin pe blogul lor. Mai putin moderati decat mustachienii, mai dramatici si mai aproape de natura si firescul meu, mult mai ecologisti decat media, cu astia am avut timp pt ceva ani un “click” – setea lor de libertate e emanata prin toti porii articolelor lor si asta atrage si captiveaza, traiesc in magia  padurii si fara griji majore … Fain e si comunitatea Women on FIRE, majoritar americana dar si de acolo e ceva de invatat si amintit de tinut linia dreapta.
Foarte faine au fost cartile: Milionarul de langa noi si Tim Ferris – 4 hours work week  – cartea a 2° am citit-o prima, prea devreme pt asa ceva, am abandonat-o repede considerand o utopie, dar revenit peste vreo 4 ani cand deja am vazut solutia. Ca orice carte care vine la timpul ei, acestea imi vin in minte, au mai venit si altele, si plecat si uitat, deci nu e momentul sa le scriu aici. Si daca eu am citit de la altii, de ce sa nu citeasca si altii de la mine? . Intr-o zi o sa imi aduc aminte toate cartile despre educatie financiara si sa fac o prezentare, una cerebrala, cu ce am ramas din ele si ce am aplicat.

O  mare motivatie este ca scrisul mi-a pus ordine. In ganduri, in buget. Scrisul a cerut scris. Scrisul mi-a adus fluiditate in idei si recomand pt oricine sa faca experienta jurnalului, de rupt cateva minute dupa un ciclu de evenimente (la sf zilei, sau dupa un curs, sau dupa un salt emotional). Daca am reusit sa va scriu/explic/fac sa intelegeti, inseamna ca am inteles eu in primul rand – scopul initial sunt eu!!. Scrisul banilor initial a fost doar sa “adun” cheltuielile la un loc. Un jurnal sa urmaresc unde se duc banii. Acolo am vazut un minim necesar, dar si zona de confort. Acolo am vazut si pe unde mi se scurg fishfireii si ceva pasi. Povestitul deapana si rumega aventura, pasii, actiunile de zi cu zi si nu doar scopul /finalul atins. Ma uit in urma si asa imi dau seama cate am facut si schimbat, chiar daca marele scop nu l-am atins inca – still on going, si enjoying the road. Privind stict cifrele imi dau seama ca am facut gesturi financiare mai atente de cand scriu. Un jurnal tinut in caiet cu coperti frumos decorate m-ar fi ajutat la fel de mult? Poate.  Dar cu un caiet care ajunge unde nu imi place pot f. usor sa il fac piersdut, pe cand blogul e interactiv, imi raspunde, ma mai trage de urechi, imi aduce aminte, ma ajuta cu un branci sau cu schimbat viteza, si mai ales voi imi dati idei out of the box.

O a 3° motivatie este ca imi doream/imi cautam  evolutia. Daca inainte aveam asa, o parere, acum am dovada ca femeia de acum 5 ani avea alt buget si alte prioritati si alte venituri. Si e bine!  Ma simt bine, in momentele de nerabdare articoelle vechi mi-au aratat ca  lucrurile au un curs al lor!

Si nu in ultimul timp, mi-am gasit o comunitate ce imi confirma/ridica ritmul. Criticile pot fi constructive!!.  Vorba aia, impreuna mergem mai departe! si mai repede. As aminti aici, la partea de disciplina si rutina o gasca faine de doamne. Dar la actiune de departe Bogdan mi-a accelerat  ritmul (2 ani am citit si fasait informatiile  investitii, pana am obosit, nu reuseam sa ma decid, a venit Bogdan si a raspuns la toate intrebarile si dezlegat toate indoielile mele si am deja venit pasiv din dividende, si daca nu era el, probabil mai stateam cu banii in cont cu o dobanda de 0.8% pe an). Tot din cauza lui mi-am facut pt prima data IPS (planul pe restul vietii), care scris pare mult mai “realizabil”.

Va urma.

Dave Ramsey -un clasic al educatiei financiare

Dave Ramsey -un clasic al educatiei financiare

Ce am mai citit/ascultat in ultima perioada este Dave Ramsey – unul din autorii americani la moda de ceva ani. De curand am ascultat cateva din prezentarile lui (youtube is great) si desi nu spune nimic nou pt mine si mai ales in momentul asta am depasit stadiul lui de prezentare lucruri de baza si cum sa ne platim datoriile si construi o siguranta financiara deci nu mai sunt in target-ul lui, nu pot zice ca am pierdut timpul! Dave Ramsay e de actualitate.  Multumita lui vad o forma clara, o schema, niste pasi, o directie, o confirmare a ceea ce aveam in cap asa ca  merita mentionat aici asa ca o sa copiicei 7 pasi pe care ii recomanda el pentru o liniste financiara   de la Dave Ramsey, un clasic al educatiei financiare.

Eu am facut pasii 1-5. Punctul 6 il sar din motive rationale (ipoteca o termin peste 12 ani, dobanda e relativ ok si investesc cu randament mai mare decat dobanda ipotecii) asa ca acum sunt in plin punct 7 – stati cuminti ca scot eu capul din cutii si ghiozdanele si caiete si rechizite ce pleaca spre romania cea saraca.

Daca inca aveti probleme cu datoriile, daca la fiecare sfarsit de luna scurgeti contul si nu va ajung banii, daca intrebarea: “cum ma descurc maine” va incarca serile, atunci cititi-l :  https://www.daveramsey.com/baby-steps

Interviu cu Dana, pe tema finante personale.

Proiectul ce il incerc sa il fac e sa iau interviuri mai multor persoane pe tema sigurantei financiare continua. Astazi v-o prezint pe Dana, comenteaza si pe aici si pe la economisim.info periodic. Va rog sa o primiti cu aplauze pentru ca merita, e o persoana obisnuita cu venit mediu (ba chiar sub salariul mediu pe economie). Ma bucur ca te cunosc si m-a emotionat sfarsitul interviului 🙂 – ai reusit si ai incredere ca va fi si mai bine.



1. Buna Dana, ne povestesti in cateva cuvinte momentul cand ai inceput sa te gandesti la bani. Momentul X, zic.

Buna. La bani ma gandesc demult, nu puteam intelege unde dispar, pentru ca nu cheltuiam neaparat aiurea(ieseam f.f.rar la restaurant sau baruri, adica o data pe an, haine cumparam doar cand era neaparat nevoie, nu aveam hobby pe care sa dam bani, etc) si totusi nu doar ca nu ramaneam cu nimic, dar chiar traiam constant cu bani imprumutati.

2. ce ai citit pt asta? carti, articole, subiecte, orice! Daca poti da-ne nume de carti si de linkuri. Sau ai vorbit cu cineva?
Dupa cum ti-am mai spus, tu ai fost cea de la care a pornit click-ul, sa zic asa(asta se intampla acum vreo 3 ani, daca nu ma insel). Mi-ai dat blogul Iuliei(economisim.info)(multumesc si tie, Iulia, inca o data!) si am inceput sa citesc cu aviditate. Citesc si blogul tau,plus sporadic si alte bloguri de finante si mi-am cumparat si ceva carti: “Cel mai bogat om din Babilon”, “Tata bogat, tata sarac”. Si incet, incet, s-a facut lumina.


3. ai mers singura pe drumul bugetarii? cat a contat pt tine?  Ce parere au avut cei din jur si mai ales cei diferiti si cum ai trecut peste. Ce te face pe tine diferita de ceilalti?
In viata reala, da, singura. Sotul meu nici acum nu intelege exact si nu apreciaza de ce aveam niste bani deoparte(el spune ca e datorita faptului ca el castiga mai multi bani, ceea ce e doar partial adevarat). Sincer, drumul meu e abia la inceput, economisesc nu f.mult, cred ca s-ar putea si mai mult . Nu am ajuns (inca)acolo unde sa am un buget sau macar sa stiu exact pe ce se duc banii. Am inceput de multe ori sa scriu cheltuielile, dar mai mult de cateva zile nu am facut-o niciodata. Iar in familia extinsa si prieteni, nu cred ca e cineva neaparat interesat de economisire, investitii. Dar va am pe voi, in mediul online, si e de ajuns pt.mine. 

4. ne povestesti ce ai invatat de la cei din jur? Pana la urma, fiecare are orasul lui 🙂 .
Dupa cum tu povestesti despre colegii tai, ii am si eu pe ai mei. De la unul din ei(un tanar care are abia 26 ani) a pornit economisirea pentru copiii mei(am povestit detaliat mai jos) si m-a inspirat si sa scurtez creditul ipotecar, atunci cand el cu prietena lui si-au cumparat apartament anul trecut(care a costat peste 200mii) cu credit pe 13 ani si 1.1%dobanda. 
Altul a povestit ca a avut noroc de parintii lui care l-au “obligat” pe la 25-26 ani sa isi cumpere un apartament(pe credit)pe care sa-l inchirieze(el inca locuia cu parintii), astfel ca vreo 5 ani mai tarziu cand omul si-a cumparat casa si s-a mutat cu nevasta, a vandut apartamentul si doar pentru diferenta a facut creditul pt.casa. 
Mai am unul care pe la 29 si-a cumparat singur casa (avea vreo 50 mii avans, bani stransi cat a stat cu parintii si a lucrat). 
Dar am si exemple negative, un coleg care se muta din chirie in chirie si nu ii ajung banii de la un salar la altul; un altul care desi avea 40mii stransi de avans, a preferat pana la urma sa inchirieze in loc sa cumpere pentru ca nu si-a gasit apartamentul visurilor. Din pacate, nu stiu cat mai are din cei 40mii, ca si-a mobilat complet apartamentul inchiriat. 
Si mai cunosc o amica care sta in aceeasi chirie de mai bine de 20 de ani si acum e nevoita sa se mute. Problema e ca chiriile acum sunt mult mai mari decat ce platea ea si ca are si o varsta(vreo 50si de ani) si e iesita la pensie de boala. 
O alta colega de 25 ani are casa cumparata impreuna cu prietenul ei si contribuie la pensia privata de la primul salar(pentru ca asa a vazut in familie).
Concluzia mea trasa din tot ce am vazut in jur in ultimii 10 ani e ca daca parintii ofera o educatie financiara copiilor, acestia ajung (majoritatea, sa zicem) sa isi ia o casa de tineri(in conditiile in care aici e de preferat sa cumperi, nu sa inchiriezi)si sa economiseasca. Ei lucreaza in weekend de la 15-16 ani , si uneori isi strang banii pentru universitate.(am alt coleg care a facut Universitatea in 7ani in loc de 5 pentru ca si-a platit-o singur si lucra in vacante si in weekend)
 Asta e educatia financiara pe care doresc sa le-o ofer copiilor mei.
 

5. ai economisit dintotdeauna? care e relatia ta cu economisitul?. Cum a fost acum 20 ani, acum 10 ani, dar acum?
Ciudat e ca acum vreo 12-15 ani economiseam si scriam tot pe hartie ce cheltuiam(daca ma gandesc bine, si in facultate eram f.zgarcita cu banii, poate si pt.ca aveam f.putini). Dar dupa ce m-am mutat impreuna cu actualul meu sot si ne-am hotarat sa formam o familie, am pus banii la comun. Din acel moment(sa tot fie vreo 12 ani) nu am mai reusit sa pun nici un cent deoparte pana acum 3 ani. 
Eu provin dintr-o familie modesta, parintii mei aveau salariul minim pe economie, si banii erau mereu putini(important era sa fie casa platita, facturile, si sa avem ce pune pe masa); bani de distractii sau haine extra nu erau niciodata, si din cauza asta am fost multa vreme nu econoama, ci chiar zgarcita.  Acum nu mai privesc economisirea ca pe o zgarcenie, chiar dimpotriva. E o plasa de siguranta pt.mine(sa am niste bani deoparte daca ramanem fara servici, sau se strica masina, etc). Economisitul ma ajuta sa dorm bine noaptea 🙂


6. Ai un procent din venit? s-a schimbat cu anii asta?
Da, cam 10% din venituri pun deoparte. Am inceput cu 1% si i-am cheltuit in prima luna :). Am avut luni cand am pus si 20%, dar eu acum lucrez mai putin si sotul meu(care e freelancer) are o perioada f.proasta , astfel ca ma multumesc momentan si cu cei 10%. 


7. investitiile. Primul pas cum a fost? Ce gandeai inainte despre ele, si ce gandesti acum?
Investii cred e prea mult spus. (O investitie reala e la nivel teoretic deocamdata, sa vedem daca o sa si punem in practica) .
Acum 2 ani jumatate am deschis 2 conturi de investitii in fonduri pentru copii (cand va fi sa studieze mai departe, sa avem bani sa ii tinem in scoala, sau sa le dam un avans la un apartament, etc) si pensie privata pt.mine, iar de un an si pensie privata pt.sotul meu. La toate acestea depun bani lunar. Un fel de investitie o consider casa(am scazut de curand 5.5 ani din totalul anilor de platit, mai avem 12). 
Primul pas in “investitii” l-am facut in urma unei discutii cu un coleg de munca; el abia terminase masterul si l-am intrebat cat costa un an la universitate. A zis ca intre 5mii si 10mii€, depinde de universitate, camin, etc. Mi-am dat seama ca daca nu incep sa pun niste bani deoparte, o sa imi fie greu sa le ofer copiilor mei dreptul la o educatie pe care sper sa si-o doreasca.
 Pe viitor sper la o investitie mai mare, dar trebuie sa avem niste bani seriosi pusi deoparte inainte de a incepe.


8. extra job?  pro sau contra? . E un  extra job si grija bugetului si a investiilor – cati timp ati acordat (studiu, munca, etc)?
Eu sunt mama si de la inceputul anului nu mai lucrez full time, ci part time(jumatate de norma). Am ales sa renunt la bani in favoarea copiilor, sa petrec mai mult timp impreuna cu ei, pentru ca sunt inca mici si au nevoie de un parinte prezent cat mai mult in viata lor. Deci pentru mine personal clar nu extra job, cel putin nu in acest moment al vietii mele(am avut in trecut extra joburi, pentru a castiga mai multi bani). Dar trebuie sa existe o balanta in familie, deci sotul meu munceste cat de mult se poate. 
Eu neavand buget (inca 🙂 ), nu ma pot pronunta cat timp consuma conceperea acestuia. Iar legat de investitii, am avut vreo 2 programari cu consultanti inainte sa ma hotarasc , dar au fost doar cateva ore. 


9. Te-a schimbat pe tine ca femeie? Rutina, obisnuintele de alta data si de acum sunt aceleasi?. Dar prietenii?
Da, m-a schimbat. Ma simt mai puternica, nu mai am stresul acela pe care l-am avut ani de zile legat de bani(de unde sa platesc toate facturile, etc). Mi s-a ridicat o piatra de pe umeri. Sunt increzatoare ca o sa le ofer copiilor mei o educatie(financiara) de care eu nu am avut parte si sper ca astfel lor o sa le fie mai usor decat ne-a fost noua, parintilor lor, care am luat-o de la 0 cu o geanta de haine , plecati in tari straine acum 14-15 ani.
Si rutina: primul lucru pe care il fac cand intra salarul e sa pun procentul deoparte. Nu mai cumpar chestii de care nu am nevoie, ma gandesc daca chiar se merita sa cumpar un lucru, nu (prea) mai cumpar impulsiv, la cumparaturi merg doar cu lista si iau doar de pe lista.
Si asta vine la pachet cu un alt stil de viata, incerc sa imi eliberez casa de lucruri inutile, sa fac chestii care conteaza , sa creez amintiri(mie si mai ales copiilor mei), sa cumpar legume/fructe de la producatori locali, etc.
 Prietenii nu s-au schimbat neaparat din punctul asta de vedere. Doar am castigat altii(daca pot spune asa) in mediul online.



10. Ai si copii? Influenteaza asta bugetul tau?
Da, am doi copii, 5 si 8 ani, si clar influenteaza f.f.mult bugetul.


11. Ce faceti propriu zis cand e vorba de finante? si unde crezi ca mai ai nevoie de lucrat si intentionezi in viitorul apropiat?
La noi in casa eu ma ocup de finante , asa ca o sa vorbesc la persoana intai:)) . In primul rand, pun un procent deoparte din salar (nu f.mare, cam 10%, uneori mai mult). Imi doresc sa ajungem sa pun macar 20% in mod constant. Si sa ajung sa imi fac un buget, pe care sa-l si respect.


12. Cum iti vezi viitorul? Cum vedeai viitorul acum 5 ani?
Luminos. 
Acum 5 ani nu vedeam luminita de la capatul tunelului.


13. si ultima intrebare, singura in care vreau o cifra de la tine: cati ani ai?
40

Haideti la biblioteca.

Cristina m-a provocat (nu a facut intentionat 🙂 ) sa scriu despre bibliotecile de langa noi: locurile de unde putem imprumuta carti si citi pe gratis.
Din ce tin minte eu (mai mult din perioada de dinainte de maternitate) sunt multe biblioteci in Bucuresti, peste 20! spre atractia si minunarea mea de om venit proaspat in Bucuresti.. (in orasul de provincie fiind una singura, deci nu prea mult de ales).   As vrea sa le promovez ca fiind aproape gratis (singurele costuri ar fi de platit card/inregistrarea ca abonat de 1-2 lei, un pret simbolic, castigul fiind cantitatea mare de carti la alegere) dar si diverse.

O sa descriu prima biblioteca si cea mai draga: fix unde am locuit eu, adica Str. Lucretiu Patrascanu nr. 13 fix la gura de metrou Costin Georgian. M-am mutat de mult timp de acolo asa ca facui repede o cautare pe net si vad ca acum vad ca are si site! – www.bmms.ro  . Cred ca e cea mai mica biblioteca ce am vizitat-o dar si de acolo e ce citi. Si de pe site descopar acum …cu stupoare avad ca are 35 de filiale! Wow, dublu fata de cat stiam.
Tot pe site puteti urmari si un calendar public, cu evenimente in fiecare din ele. Tot de pe site gasii o harta cu toate cele 35 de filiale, usor de identificat cea mai aproape de casa.

O alta descoperire a mea e  biblioteca de la metrou Constantin Brancoveanu, numita Biblioteca George Cosbuc. Sper ca mai are si duminicile deschis, ca alta data.

Dar cea mai mare si cea mai mare ramane biblioteca nationala a Romaniei, o institutie reper pentru cultura. http://www.bibnat.ro/ Aveam un amic ce mergea la sala de lectura toata ziua!!. Ma uit pe site la ei si vad cu uimire si incantare oferta pe vara asta:
-atelier de lucru cu ceara pentru copii (maine)
-stagii si voluntariat penttru liceeni (wow, ce mi-ar fi placut in vremurile mele…)
-zile cu program pana la 20:00
Dar si ca au avut periodic conferinte tematice.

Mai tin minte ca erau biblioteci si la instituturile culturale: Britich Council, francez, si cred ca  si la Cervantes, dar nu am fost si nici macar nu stiu pe nimeni abonat.

Ia ziceti, ati identificat cea mia apropiata biblioteca de voi? cat mergeti data viitoare ne transmiteti live?

Cum mentin florile taiate cat mai mult

De cand la casa noua (si de cand am primit o vaza cadou, prima vaza = adio borcane, mersi Camilla! ) am cumparat in fiecare sambata flori de la piata sa pun in vaza. M-am lasat cucerita de lalele de diferite culori, frezii, liliac, un brat de arome si culoare ce imi aduc zambetul la primul pas in sufragerie.
Nu stiu o fi la altii, dar mie ceva culoare imi insenineaza casa 🙂 . Acu’, mie imi place sa le cumpar dar imi dau seama ca nu stiu prea multe despre cum sa le ingrijesc si sa le fac sa reziste cat mai bine, iar la aranjat in vaza… sunt nula, le trantesc ca atare fara celofan. Florile taiate imi mor destul de repede daca nu dau … atentia corespunzatoare. Da, am avut lalele ce au luat pozitia ghiocelului si cazut petalele in 2-3 zile de la achizitie pt ca…. nu am stiut ca pot sa le fac sa reziste cat mai mult timp proaspete. La un google, am gasit un video care explica mici trucuri si de ce acestea functioneaza. Cu un pic de chimie inteleasa si … florile imi tin mai mult de o saptamana!

1. Spala vaza.  Apa si detergentul de vase indeparteaza bacteriile si ciupercile ce ar putea afecta florile. doohh, m-am prins de asta dupa ce incepuse sa apara urme vezi de matasea broastei in vaza 😀
2. Temperatura apei. Apa calda va forta sa se deschida florile, apa rece (gheata) le pastreaza. Apa rece si aerul rece duce  la inchiderea capilaritatii vaselor din floare.
3. Nu doar apa simpla! Floarea poate fi hranita. Putin zahar va grabi deschiderea florilor, aspirina le mentine asa, un strop de lamaie e util pt ca acidul citric deschide capilaritatea
4. taitul coditelor la unghi de 45grade si sub jetul de apa. Asta va permite apa sa circule in planta
5. Nu pus florile langa fructe. Cica fructele produc ethylene (serios? ) ce duc la ofilirea florii.
6. pus florile in spatiu racoros.  Mut florile pe balcon/la umbra daca plec de acasa pt 1-2 zile. In frigider nu m-am gandit sa le tin 🙂  temperatura scazuta scade metabolismul si … bacteriile.

Gest simplu pentru un suflet mare

Cand am deschis blogul m-am gandit sa caut si sa promovez gesturi mici de sustinere si ajutare a celor din orasul meu. Nu, nu ma gandeam ca voi gasi un gest atat de frumos:

http://www.huffingtonpost.com/entry/boy-asks-mailman-junk-mail-books-read_55b6b002e4b0224d88338ba4

Un postas e impresionat de un copil ce isi doreste sa citeasca si nu are nici ce, nici cum ajunge la biblioteca, asa ca scrie un mesaj scurt pe facebook:

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10204914133473265&set=a.1421566699351.2060112.1238195036&type=1

In cateva zile sute de carti au ajuns la acest copil. E doar un simplu copil.  Iar postasul un simplu postas.

Simplitatea a devenit un lux cautat

Dupa saracia impusa comunist am inceput sa acumulez lucruri si sa imi imbogatesc viata si casa si dulapurile si debaralele si mintea cu sute de lucruri de care musai si neaparat aveam nevoie.
In zilele de astazi, cand imi dau seama ca petrec pierd minim 5-6 ore pe sapt. doar cu stersul lor de praf, asezat si mutat de ici colo prin casa… asa ca de cateva luni am inceput sa fac pas cu pas inapoi, catre simplitate si sa renunt la ce nu imi e util.
E greu.
Fiecare pas e greu.
Cand sarim din extrema in extrema sufletul si reperele ne sunt dezechibrate  si viata ne e in valuri, dar e bine sa nu lasam lipsa sau excesul unor lucruri materiale sa ne afecteze sufletul ci sa genereze creativitate.