De peste 2 sapt in carantina – cheltuielile v-au scazut?

Am vorbit pe email/la tel. in ultimile zile cu cateva prietene. Una s-a plans ca i-au crescut cheltuielile pt ca de frustrare comanda multe de pe amazon. La voi cum e?

Am stat si uitat in cont, intrebat sotul, si concluzia e ca la noi cheltuielile au scazut oleaca. Chiar daca piata de unde ne faceam aprovizionarea cu lista si menu si cu tarabele noastre s-a inchis, si mergem la supermarket unde e mai scump, chiar am oprit cheltuieli gen transport (okok, nu e mare diferenta ca eu aveam abonament si nu utilizam masina), nu mai avem pachete sau mancat in oras desi oricum mancam o data pe luna  dar stiti cum e, fix acum as fi avut chef de …. , am diminuat activitatile copilului si cursurile de pian/engleza/olandeza/kinetoterapie, s-a evaporat cheltuitul pe afterschool, niste bilete de avion ne-au fost returnate si astept cu curiozitate sa vad cat ne returneaza de la tabara copilei- sunt curioasa daca ne-o returneaza 100%.

La mancare am scos resturile din dulap din pungi ce le evitam…aveam 6 pungi de paste, fara gluten, incepute – acum de foame au fost bune si le-am gatit de cateva ori si gata; am consumat si ultimile legume din congelator seduse si abandonate (intr-o supa crema), am constientizat ca mancam mai putin pt ca noi consumam mai putine calorii, etc. – oricum ieseam la cumparaturi pt mancare o data pe sapt cu lista, acum la fel tinem ritmul- sanatatea e importanta si trece prin lista de cumparaturi.  Am ramas zero gluten si zero lactate dar la prajiturile facute de fiica mea nimic din cele de mai sus nu pune si nici nu se depune :)). Varza a ramas prietena noastra, 2 verze pe saptamana mancam pana o sa ne creasca urechi de magar ca de ras pe balcon am inceput deja…
Dar probabil vom plati dublu la electricitate, dublu la apa, de 5-6 ori mai mult la hartie igienica, daca nu mai mult 🙂  (pt ca nu am gasit decat din aia scumpa, nu am mai prins nicio oferta, si eu merg la 1-2 ore la pipi – acum, de cateva zile mi-am adaptat  ideea de bideu acasa si imi dau seama ca nu era rau deloc atunci cand il aveam), hartia si cartusul de imprimanta, etc . Apa bem la cana filtru Brita si asta e.
Ne-au ramas ipoteca  si taxele la fel.  Si astea sunt cele mai consistente. Si imi dau seama ca per total am scazut cheltuielile cu 5-6%  si sper din tot sufletul doar atata sa scada si veniturile, dar din pacate …… Pt ca noi anul trecut am trecut prin 3 luni fara unul din salariile din casa cheltuielile la noi deja erau moderate. Asa ca acum doar suspendam planul de a schimba bucataria, am verificat cum stam cu economiile si cat timp putem digera situatia, daca e nevoie vom opri economisirea + la fondul de pensii + economisitul pt copil, vacanta de vara va fi mai ‘lejera’ – nu ca mersul cu cortul reprezinta ceva scump,  si stim ca avem cum sa trecem peste o criza economica – dar nu stim cum am trece peste o imbolnavire asa ca facem miscare disciplinat, dormim disciplinat, mancam si mai disciplinat si sa raman cu aceste discipline peste ani si sa nu pic in delasare.

 

Ni s-au clarificat din nevoi si prioritati.  Unele s-au evaportat. M-am plans acum cateva saptamani ca e greu luni la munca si ca ma enerveaza italianul din birou si ca sunt platita cu cateva luni intarziere? totul s-a evaporat ca acum vreo 2 wile aflu ca juma din echipa pleaca …  Acum m-am calmat, lasat deoparte frica sa fac totul, acum, azi,  din panica si  obsedanta idee ca daca ma opresc o sa raman fara munca si dozez taskurile uniform si sa gasesc din nou timp pt hobby -uri . Descoperit ca mai bine ma mobilizez in anumite intervale orare, ca pot sa fiu propriul sef si nu un propriu sef oribil.
Stand acasa non stop am simtit cat de multe avem si cat de putine ne sunt utile cu adevarat. Eu raman cu voluntariatul meu ce imi aduce situatii emotionante si oameni sufletisti aproape doar altfel, de la distanta. Stand acasa dintr-o data curatenia a devenit o povara ce ia prea mult timp (si inainte era dar parca ma luam cu altele) asa ca am decis sa renuntam din lucruri: avem vreo 300 carti  scoase sa dam (vreo 100 la anticariat, vreo 100 in seara asta pleaca la prietene) – stati calm ca mai am inca pe atatea daca nu cumva mult mai multe, am si 3 kindle-uri, si abonamente la biblioteca pe care le folosim sau mai bine zis le-om folosi cand o trece toate. Am spalat geamurile pana am facut febra musculara (pereti din sticla 100% am vrut? asta am!! ) si deja am tehnica si tactica de imi vine sa bat pe la usi in bloc sa le spal si lor, am renuntat la perdea (aruncat-o, desi ma gandesc sa iau ceva mai colorat, dar mai incolo…),  si la vreo 2 haine si 3 chestii din bucatarie ce le tineam de nu stiu ce sau de ce.  Si ma bucur de ce am. Pt ca am, din belsug, ba din exces pe alocuri. A inceput sa imi fie dor nu de lucrurile mari gen urcat in turnul Eiffel ci de momentul din metrou cand citesc/raspund la comentariile de pe blog si alaturi o doamna tricoteaza, de cafeaua bauta cu colega, de glumele colegului.
Incerc sa fiu mai putin delasatoare: cu munca, cu hobby-urile, cu sportul, cu prietenii, cu mine, pt ca mi-e greu, si povara emotionala imi impacteaza si ratiunea, si trairile, si tot.

 

And that was Christmas

Au trecut si sarbatorile astea: lin, dulce, pline de odihna si miscare, prieteni.  Le-am simtit din plin si bucurat de ele, cum am invatat pe indeletelea.

Cadouri f. putine anul asta. Alta data alergam de nebuna dupa cine stie ce idei pt cine stie ce persoane (nu, nu sunt buna la facut cadouri) dar de ceva ani ne luam cadouri simbolice asa ca si anul asta avui carti, card de cumparaturi (cheltuit in ianuarie cand deja sunt solduri si nu e nebunie la cumparaturi), o cutie de ciocolata , un joc de familie, achizitii ce  ia maxim o ora de efort mental si fizic asta ca sa ne mentinem oaza de liniste in mijlocul agitatiei de sarbatori.
Fara tv si fara radio nu avem “impulsul” de a lua lua lua lua etc. Agitatia asta imbolnaveste, stiti?. Am fost pt 15min sa ma intalnesc cu o prietena, in mall, sa ne schimbam cadourile de craciun (ceva mic, homemade) si era atata atata nebunie incat amandoua am decis ca nu e de noi – ne-am jucat cu copiii in parcarea din spate 🙂 – copiii ei mici au fost mult mai linistiti acolo. Fara shopping am avut insa suficient timp sa iesim la luminite ziua (nu serile, e prea mare nebunia, si oboseala si lentoarea iernii m-a cuprins)- cel mai tarziu la 8 seara am intrat in casa.
Am gatit putin, nimic traditional, nimic sa stau mai mult de 30min in bucatarie (salata si carne). Am avut ani cand sarbatoream consumerismul si agitatia si burdihanul, anul asta ca de ceva ani am sarbatorit doar nasterea lui Iisus. Sotul a si slabit, eu nu pot zice acelasi lucru :D. Fara alcool iar (nu spunem nimic despre la berea luata  de sot, da? ) – am luat si eu un pahar de prosecco si am gustat si decis ca merge si fara. Fara cozonac, fara sarmale, nicio porcarie, mult peshte, ba cateva zile de salate (doaaaaaa).
Bradul l-am facut de la inceputul lui decembrie. Ciudat pt unii, dar intr-o zi cu ploaie a fost distractia fetei – o joaca de 1-2 ore, fara tamtam, fara agitatie, fara cumparaturi speciale:si-a ales doar 2 seturi de globuri si instalatia si a decis ca e suficient asa pt bradul vechi, second hand, artificial. Nu am decorat casa, nu am facut curatenie, niciun dereticat special, nu am pus fatza de masa noua ca nici nu am, nu am avut haine noi si nici macar coafor (machiaj oricum nu folosesc de ani). Doar m-am epilat ca 2 in casa au facut glume ca sunt tzepoasa. Dupa agitatia de la munca de la sf de an nu mi-a trebuit nicio agitatie acasa – mi-am tinut rutina si culcat regulamentar. Nici pe fb nu am stat (nu am pe tel.)
Am citit de sarbatori. Un an in care am citit carti f. usoare (de sarbatori am terminat de citit seria Game of Thrones, acum poate o sa ma uit si la filme sau poate nu), M.Puzzo cu GodFather si Sicilianul (si pe viitor voi vedea a X a oara filmul Nasul, dar cu alta intelegere). Am recit cartea unui dr despre auto-immune disorders, atat de bine descrie nevoia de miscare si de disciplina alimentara pt linistea interioara si impactul asupra emotiilor, ba mai mult, mi-a adus aminte de sabotajul emotional pe care il aveam de sarbatori,in familie, unde eram servita insistent insotita de un santaj emotional “daca nu mananci din prajitura asta, nu te mai iubesc” “hai draga ca ai farfuria aproape goala, vrei sa slabesti, acum, cand vii la mine? ”  etc .
Am fost in vacanta. Am umblat mult, vizitat mai multe ca alte dati. Copila e din ce in ce mai mare si am mers si 10-15km pe zi, prin oras dar si in natura. Ne-am oprit pt o cafea /suc de portocale (dupa preferinta) , privit linistit forfota altora si zambit linistit: imi plac orasele agitate, imi place sa ma bucur incet de ele, sa fiu turist in orasul meu dar si in orasul altora. Vazut cu prieteni. Stat afara, imi dau seama ca jobul imi anuleaza din timpul aproape de pamant si natura.
M-am rugat pe indelete, si multumit lui Iisus pt ce avem. Anul 2019 a fost un an greu pt noi, am luat niste decizii si renuntzat la niste responsabilitati si viata mi s-a usurat, dar cu incredere si credinta si multe glume am trecut peste, acceptat cum vin emotiile si ascultat vocile interioare (schizofrenie? 😀 ), dar daca eu am decis ca e bine apai bine este, si daca nu mi-ar fi bine as schimba, dramatic.
Am facut tot posibilul sa ma respect si sa am grija de mine. Greu, cand multi ani mancarea a fost un bandaj emotional, dar incet incet e tot mai bine.
Nu am vazut niciun film special de Craciun. Mi se par tot consumerism si ca nu au nicio legatura cu nasterea Domnului, ba mai mult, ca zgandara diferite rani si neimpliniri sufletesti – cine are nevoie de sare pe rana si nostalgii si regrete exacerbate?. Asa ca ne-am uitat, iar, la seria: Stranger Things, de data asta cu copila (da, e suficient de mare si ii plac filme cu monstri – cu maica sa seamana 😀 )  . Nu am aprins nicio lumanare sau artificii. In noaptea de Revelion nici nu vreau sa va zic cat de bine am dormit.
Si concluzia iernii:

“Life isn’t like a box of chocolates… it’s more like a jar of jalapenos. What you do today might burn your ass tomorrow.”
– author unknown

14 februarie e ziua dragostei, nu a consumerismului

Putem sa ne sarbatorim si fara bani.  Fara ciocolate zaharoase ce vor aduce zile de regim si drumuri la dentist.  Fara jucarii de plush la supra pretz  ce ajung sa zaca,  pline  de praf (cine e cu alergii stie  de  ce) ; fara alcoale ce distrug minti si portofele.

Dar e ziua cand avem in primul rand  responsabilitatea de a ne a arata dragostea fatza de noi: sa port bluza aia noua ce o evit mereu ca e prea eleganta, sa imi zambesc mie in oglinda, in timp ce periez dintii mai mult decat de obicei,  sa merg pe jos 15 min mai mult decat de obicei  pt ca si corpul meu are nevoie de dragoste si grija.  Sa programez vizita la dentist/dr de familie/ psiholog/ maseuza etc si sa cer si acea marire de salariu ce o merit de ceva ani. Si musai musai musai  sa ma duc la culcare putin mai devreme, dupa ce imbratisez,  inca o data,  pe fiecare biped din casa.
Ca sa pot iubi am invatat incet incet ca e nevoie sa ma iubesc pe mine si sa am grija de mine, si sa inteleg ca si cei din jurul meu la fel da faca. Un om care se autodistruge are o iubire shtirba fatza de el si fatza de creatia lui Dumnezeu.   Ca sa pot avea grija de ceilalti e nevoie sa am grija de mine si daca nu pot/vreau sa am grija de mine corespunzator voi fi un exemplu prost in ochii copiilor/iubitului.
(Mesaj inspirat de 2 doamne ce au lasat loc  unei gravide in metroul aglomerat; din geci nu se vad burtzile dar doamnele astea au intrebat tare daca cineva vrea sa stea pe scaunul cald eliberat si gravidutza a cerut cu o voce timida si s a scuzat pt sarcina cu o voce si mai timida)

Empatia e o alegere

Scriu repede, la cald, vazuta acum 2 ore in metrou: metrou plin ochi si un tatic cu prunca de 1-2 ani in brate era in picioare, toate scaunele ocupate de oameni cu nasul in carti sau ziare. O doamna cu par complet alb ii face semn taticului sa se aseze. Acesta accepta, cu un zambet evident jenat/ emotionat. In momentul acela 2 barbati tineri isi scot capul din ziare/carti se ridica si isi ofera locul doamnei cu par alb. Zambetele in jur se intetesc.
2 oameni,alaturi, intra intr-o discutie soptita, pe tema ca sunt si tati responsabili ce isi duc copiii la cresha, nu doar pica pe mame (cu un ton admirativ).

Am coborat din metrou multumind oamenilor ce s-au dat jos din usa, sa ne faca loc. Un gest frumos si simplu, dar care se propaga in lant – haideti sa il provocam si in orasul nostru!

Hranim ratele in parc?

Articol inceput de asta iarna publicat in vara, dar cum statea in draft de atata timp am decis sa il lansez asa pe site fara sa caut mai multe
studii si sa pun linkuri.

Deci despre ratele din parc si cum le hranim. Aici intra si vreo 2 gaste, lebede foarte rar si multi porumbei si pescarusi si ciori.

Obiceiul de a iesi iarna (si vara) in parc pt a hrani ratele e bine inradacinat in familie de decenii (e minim un deceniu deci mai multi): a devenit pretext de miscare si de vazut natura, fie vara fie iarna.
Dar e in regula sa le duc alea 2-3 paini (acum le duc resturi in ultimii ani)?
Dupa discutie cu un nene in domeniu si dupa cautari pe net va zic ca painea este pentru rate cam ca MacDonaltz-ul pentru oameni.
Ia ziceti, va suna bine? mai vine usor sa cumparati, ca mine, 2 paini ieftine de la magazinul de dupa colt, doar pt a hrani ratele?

Si aici, dupa ce m-am simtit mustruluita, avui curajul sa intreb: da’ ce sa le dam ca iarna nu au fir de iarba sau de alga de pascut.
Pai: seminte, boabe de grau sau porumb sau orz etc , orez fiert, floricele de porumb, seminte pt pasari, mazare (nu mai tin minte daca fiarta sau cruda 😀 ), dar si frunze de salata sau de varza.

Si tot google mi-a lamurit: painea e procesata si cu urme de zahar. Nici lor ca nici omului nu face bine in exces. Dar mai ales animalelor pt ca ficatul lor nu duce zaharul. Daca mai e si un pic mucegaita ar putea afecta flora algelor de prin balta si de aici impacteaza si pestii.

Ba mai mult, excesul de paine poate ajunge sa hraneasca si sobolanii – nu cred ca nimeni isi doreste asta…

Si inca un lucru: in anumite orase e complet ilegal. Citit va rog regulile orasului vostru…..

https://www.youtube.com/watch?v=G3pgeiDpwVE

P.S. daca ratzele rad de voi ca le aduceti orez, povestiti-le sa il pastreze ca ajuta la diaree 😀

Cum vedetele isi revin in forma fizica atat de repede?

Intrebarea asta mi-o pun de 9 ani, de cand am vazut pe Heidi Klum manechina la o defilare la 5-6 saptamani dupa nastere si arata demential. A, si are 4 copii. Si daca ar fi doar ea…. uitati-va la Jenifer Lopez, la Jesica alba, etc. dar si la alti actori sau artisti sau fotbalisti care dupa o fractura/entorsa isi revin imediat in conditia fizica de dinainte. Da, ma rod intrebari de genul cum reusesc? ce fac? ce mananca? ce comportament au? ce pastile sau maseuza sau doctor ii salveaza?

Vreau sa fiu sanatoasa si in forma, asa ca aleg sa invat de la cei care au reusit, modelele mele sunt persoane care au reusit in pofida neajunsurilor genetice/problemelor de sanatate.

 

Raspunsul a venit dupa un timp de citit: un muschi bine format chiar si dupa cateva luni de pauza isi revine la forma anterioara. Memoria efortului! Pana si gandurile tin greutatea si muschii in ritmul corect!   Pur si simplu vedetele nu si-au pierdut conditia fizica complet – cele cateva luni de repaos nu au anulat conditia de dinainte.
Bon, e musai de inteles ca in viata lor sportul e o componenta, ca un task pentru job sau un training de formare: vand imagine si au grija de imagine. Si o recunosc in interviuri. Ba mai mult, sarcina nu a fost motiv sa opreasca sportul astfel  ca una din actritele de mai sus a spus ca facut toata sarcina Yoga si spinning.

Apoi am cautat interviuril cu “personal trainer”-i din L.A. si am gasit unul care spunea ca are program de munca si meniu strict pentru fiecare clienta, in acord cu doctor, si care e respectat 100%. No shit, si eu care trisez aproape zilnic si am cate o ciocolata (2 -3) in birou… iar dimineata trisez si scurtez/sar  si cele 20-30minute de biciclit.

Apoi e si placerea de a face sport. Ma uit la seful meu, care in facultate a facut canotaj(cred? :D)si se trezea zilnic la 5 pentru antrenamente. Corpul lui are predispozitie pentru miscare, evident ca si 2-3 luni de pauza iarna ii aduc cateva kile in plus dar in 2-3 saptamani primavara a revenit in forma anterioare.

Bon, am ajuns aici incat stim ca: meniul si alimentatia nu e “rocket science”.  Si fara nutritionist si bucatar de 5 margarete putem sa citim si invatam sa gatim si facem un meniu suficient pentru corpul si stilul de viata al nostru. Nutrientii fac diferenta in a construi muschi si reduce grasimea, alimentele si ritmul sunt 100% responsabile de asta.
Si nici macar antrenamentul nu mai este “secret profesional”: cu youtube si carti si incercat si lucru se pot obtine rezultate frumoase.

Si atunci de ce nu suntem toti atletici? ca la teorie sunt as!

Ei bine, disciplina si vointa sunt 2 calitati care se invata si nu in scoala romaneasca ci se invata zi de zi…. chiar daca apar perioade in viata cand nu pot iesi la alergat, nu imi voi pierde forma si de revenit voi reveni usor. Asa ca de o saptamana fac regulat in fiecare dimineata bicicleta (uneori mai mult, uneori mai putin si lent = echivalentul unei zile de pauza) . Cand ma voi plictisi de biciclit vvoi incepe exercitii de pe youtube.

Cine e cu mine? Hai sa fim trainer-i personali reciproc 🙂 – am nevoie!

 

 

 

Kg se pierd din bucatarie

si

sanatatea se castiga prin sport

 

 

Sotul e in delegatie asa ca am timp mai mult de citit si scris! 🙂

Educatie civica: politica (mic ghid de incepatoare)

Acest blog l-am gandit ca sa adun toate lectiile invatate de mine despre educatie a oraseanului: educatie financiara, ecologica, respect, despre traiul in comun etc. Un lucru care l-am evitat sa scriu pentru ca si mie imi lipseste este educatia politica: nu am votat timp de 10 ani, nu am stiut  nimic despre politica pentru ca nu am vrut, nu am avut televizor mai mult de 10 ani, etc. Nu am educatie politica, nu am dorit, nu am facut nimic pentru asta. Am aplicat solutia strutului: sunt intr-un  grup de prieteni la fel de interesati  ca mine, am evitat tv si am inchis televizoarele celor pe care i-am vizitat, ba i-am judecat (stramb) pe cei ce urmaresc numai anumite canale de tv ( antenele, zic).  Traiesc intr-o bula, si bula m-a scos la vot in ultimii ani, din  bula mea lumea a contribuit la achizitie medicamente pentru ranitii colectiv, au sustinut familiile din strainatate ce insoteau ranitii, bula m-a scos la protest pt Rosia Montana, si am  votat in virtutea bulei: contra psd.
Am evitat sa scriu pentru ca imi e rusine de nivelul meu. Daca s-a ajuns aici e si pentru ca eu am tacut. Ca eu nu am facut nimic. Nu am votat pana la 30 ani cand au insistat verisoarele sa imi spuna cum se fraudeaza si cum asistatii sociali de la tara analfabeti si bauti sunt trimisi la vot si sa voteze cu X. Nu am atras politicos atentia nici unui angajat de la stat cand a gresit. Nu am cerut bonuri fiscale. Nu am trecut mereu strada corespuzator. Am fost in spitale si vazut mizeria si nu am zis nimic (am fost in spitalul de arsi in anii 2004 sa imi vizitez o ruda, oare daca vorbeam si ceream o imbunatatire, ar fi fost mai bine? – inca traiesc cu regretele astea) etc. S-a ajuns aici pentru si eu am tolerat si inchis ochii la multe. Si nu sunt singura asa.
Din pacate sunt 25 de ani in care evolutia orasului meu e prea lenta, si voi lasa aceeasi mizerie umana copilului: avem un guvern cretin, avem  puturosi dar incapabili si prea ipocriti angajati la stat (ministere, agentii, scoli, spitale etc), avem un sir de oameni obisnuiti de comunism “las-o ma ca merge asa” si o dregem ca atare in fiecare zi, pentru ca ne batem joc de libertatea care o avem si ne purtam cu obedienta.  Pentru ca mi-a fost prea leme sa ma informez si sa informez. Sa actinez. Merita? Eu oare merit? dar copilul meu merita? Oare meritam sa iasa din puscarii subit cateva mii de hoti, violatori, talhari etc mai devreme?

Ganditi-va la sirul asta de obisnuinte, de rutine, de toleranta a angajatului neglijent. Aici voi interveni eu, vreau sa invat, sa ma educ, si o sa scriu despre, sunt incepatoare dar voi evolua ( cum am invatat si evoluat singura financiar in 10 ani, sigur ma voi descurca). Si o sa adun mici articole despre ce am facut pentru asta, si mai mult ce fac cei din jurul meu pe tema asta.

Pentru mine e al 12 lea ceas. Pentru copiii nostri e abia primul. Asa ca de acum voi vota mereu pana imi voi pierde dreptul: voi citi programele politice si promisiunile electorale, voi vota cu acea programa politica unde ma regasesc, daca vad corupti/penali pe lista voi sari la urmatoarea, daca nu am cu cine vota voi vota cu un independent, toate astea ca sa respect ideea de democratie si sa fac ceva pentru o implementare mai buna a ei.

 

1

Drag timisorean, vino cu 10 PET-uri turtite si capeti un copacel de tuia.

Urmaresc acest gen de actiuni de ceva ani si cred ca ar trebui sa le promovez. Astazi, pentru timisoreni, un proiect inedit: Asociatia Eco Club Timisoara face un schimb: 1 copacel tuia in ghiceci contra 10 sticle de plastic. Daca am cititori timisoreni, va rog adunati 10 peturi, aplatizati-le, si duminica 18 decembrie 2016 intre orele 11:00 si 15:00 In piatra Libertatii  sa faceti schimbul.
Va asteapta 1000 de arbusti.

In plus, vor sa faca si o comunitate pe facebook, un fel de grupul arbustilor tuia, sa urmareasca evolutia lor.

Grow your food. Just grow something

Cel mai usor de a ne imbunatati viata si a imbunatati viata orasului nu vine nici de la presedinte, prim ministru, politicieni sau oficialitati, ci de la noi.  Si cel mai simplu mod de a schimba lumea este de a actiona. V-ati gandit ca cea mai la indemana actiune este de a planta ceva? Imi ia 10-20 minute  in a planta un copac, 5 bulbi de ceapa in in containere, 10 flori in jardiniere, 20 fire de salata sau plante aromatice  etc. niste pasi simpli si imediati, ieftini, la indemana, cu un impact mai mult decat puteam sa il concep. Pentru ca  prin faptul ca imi cresc singura ceva din mancare reusesc sa:

– merg mai rar la supermarket. Trec mai rar pe la marile companii poluate si poluante, am produse proaspete imediat (5 frunze de busuioc in salata zilnic, rosioare sezonier, rozmarin si menta am uscat si pe iarna etc)
– gradinaritul este un hobby dar e si miscare, e sanatate psihica dar si fizica. E mare minune sa vad dintr-o samanta salvata dintr-o rosie anul trecut  crescand o planta.
– mai putine chimicale in cresterea plantelor. Ok, cumpar granule contra melcilor in perioadele ploioase colcaie in gradina….
– m-am imprietenit cu alti “micro-gradinari” pasionati. Facem schimb de seminte, de idei, de rasaduri, de solutii etc. E un grup confortabil, cu discutii pe aceeasi unda
– ma simt bine ca nu sunt doar un parazit al planetei 🙂 : produc si ceva oxigen, compostul imi scade cantitatea de deseuri produse si amprenta de CO2 pe planeta, produce un pamant fertil.
– nu imi mai e frica de pierderea serviciului, stiu ca nu voi muri de foame (dar nici nu imi va fi prea bine….)
– am pregatit cadou cateva plante. Cadouri simbolice pentru persoane care stiu ca or sa aprecieze. Rozmarin din ramurelele tunse in ghivece, ghimbir incoltit etc etc.
– ies mai ieftin, traiesc mai ieftin
– suntem mai sanatosi.

 

Un altfel de mod de a spune multumesc

Cu ceva timp in urma la magazinul de langa mine o angajata m-a ajutat cu un anumit produs. Nimic deosebit, o situatie din viata de zi cu zi: un gest firesc dar care l-a facut cu zambetul pe buze si fara sa insist/rog sa imi comande ceva ce nu avea etc.
I-am multumit cu zambetul pana la urechi caracteristic si apoi la iesirea din magazin ii mentionez sefei de magazin ca angajata blonda m-a ajutat si e foarte draguta.  Primesc raspuns ca e propusa pentru angajatul lunii. Wow! si ce imi vine in minte? sa dau un mail magazinului si sa confirm multumirile!!!. Habar nu am daca va conta sau nu, dar tare mi-ar place sa primeasca si ceva banuti in plus pt asta.

Voi v-ati gandit la gesturi din astea? ia fix 3-5 minute de a scrie un email de multumire unui magazin pentru angajatul Costel.