Pana cand sa suportam urateniile in oras?

Intr-un orasel din Franta, un primar extremist s-a suparat pe oras ca e urat, lugubru, sinistru. Daca si primarul a remarcat asta, atunci oraselul e intradevar urat si are nevoie de o imbunatatire rapida. Una din ideile lui de infrumusetare a fost: vopsit fundul fantanii arteziene in bleo si peretii in turcuaz, adaugat ceva flori prin oras si… vopsit o statuie (o opera de arta moderna) in … bleo. Scandalul a aparut imediat, creatorul operei de arta (o statuie din fier si piatra cumparata de primarie cu peste 10 ani in urma) a protestat, prin dreptul integritatii creatiei sale . Nicio probblema, ca actual primar a replicat la fel de dur: “e greu de numit asta arta…” , “grupul statuar a fost platit integral acum 10 ani” etc. De sute de ani oamenii discuta care e diferenta intre arta si doar o incercare/kitch. De data asta, apreciez initiativa si dorinta de schimbare, dar mai ales actiunea de a infrumuseta atmosfera. Eu as zugravi / colora niste pereti la scoala pe langa care trec. Eventual cauta artisti murali sa picteze niste flori.

Tu ce ai vopsi in jurul tau?

2 minute pt curatat (initiativa de a scoate plasticul din natura)

 

Ideea e simpla, si e englezeasca: actionam noi dar si inspiram lumea si mobilizam si pe altii, ca atunci cand trecem  printr-un loc de natura, sa acordam 2 minute (atat!!) in care  sa strangem de pe jos resturile de plastic, ramase aici de ziua trecuta sau de ani de zile. Efortul e minim, reusita maxima, daca ne mobilizam  putin.

 

Ganditi-va sa pierdeti si voi 2 minute in plus la plecarea de pe plaja, acordate pentru cules plasticele si gunoaiele de pe jos.

Toleranta la oras

Orasul modern, aparut ca loc ideal (sau idealizat) al libertatii, vine in contrast cu amabilitatea/ ospitalitatea specifica oamenilor de la tara. De fapt, o mare parte a oamenilor in ultimile secole     au pornit din satele lor catre orase, manati de mirajul libertatii alegerii.
Ce caracteristici aparte au orasenii? In primul rand diversitatea umana. Fiecare om e unic, si venind din multe zone ale tarii, fiecare vine cu bagajul cultural. Apoi complexitatea – prin interactiune, oamenii  se schimba si adapteaza, isi contureaza unicitatea dar si atributele. Ei, in conditiile aceastea, orasele  populate dezvolta o toleranta dar si intoleranta specifica. Orasul devine bipolar,  nu mai remarcam mirosurile, sunetele vecinilor, mizeria, dar nici nu facem nimic, continuam cu ea asa, din obisnuinta.
Un alt atribut al oraselor si orasenilor este competitia. Competitia intre orase, intre indivizi, intre magazine/ farmacii, intre masini, portofele, performante etc. duc  la obisnuinta unor fraze gen: oasele trebuie, orasenii vor etc
In acest amalgam si intersectie de sfere umane, ajunge omul sa se recunoasca, sa isi vada adevarata fata. Poate si de aceeas sunt mai multe tensiuni si confilcte in orase.
Toleranta prespune abandonarea stereotipurilor, prejudecatilor, cunoasterea si acceptarea celui de alaturi care este diferit, prespune intelegere si abandonarea fricilor. E greu? e usor? E diferit. Diferit de atmosfera satului, unde ierarhia familiala domina viata, unde jumatate din sat e ruda cu cealalta jumatate, unde contactul cu strainii este rar si privit cu ochi critic.
Toleranta construita permite adaptarea mai bine a vietii cotidiene,  cu tot dinamismul specific orasului. Pentru a tolera inconvenientele vietii, deseori trebuie sa nu ne lasam prinsi, sa luam evenimentele ca atare, si lejer  sa avansam.

Cum ne conservam aroma primaverii?

Au inenbunit salcamii
La fiecare plimbare prin oras, ma opresc sa miros si sa respir aroma. Dupa ploaie mirosul e mai fin,  mai discret, dar de o candoare aparte. Fiecare adiere de vant este speciala.

Astazi incerc sa inchid intr-un borcan aroma de salcami pe tot anul. Am cules 10-20 flori de salcam, de dimineata si le-am pus la uscat  intre 2 straturi de hartie de copt.  In 7-10 zile sunt suficient de uscate. le voi pune intr-un sac de panza sau de hartie.

La iarna, ceaiul imi va incanta serile, mie si prietenilor.