Category: orasul altora;

Calendar de Advent, reutilizabil

De cativa ani am adoptat aceasta traditie catolica si  pregatesc calendarul de advent pt copila din dotare, retraind emotia si nostalgia copilariei din ajunul Craciunului.   Pentru cine nu o stie, e o traditie veche de vreo 2 sute de ani, din Germania, si lasa 24 de mici surprize de deschis zi de zi pana in ajunul craciunului. Noi le-am deschis diminetile.
Astazi a devenit destul de comercial si am vazut zeci de variatii, cu ciocolatele sau cosmetice, cu surprize de plastic sau neplastic. Anii trecuti am pus pentru fiecare zi cate o ciocolatica/bombonica /mica jucarioara dar treptat am inceput sa caut si alt ceva.

Varianta aleasa de mine a imbinat, evident, ce imi place, dar si idei culese de la colegi, aceeasi colegi cu care ies 1-2 ori pe sapt la cantina (eu sunt fara contact cu mass media si fara mers in supermarket, asa dupa aruncat intrebarea la masa sa vad fiecare ce isi aminteste cu drag din copilarie au venit ca o gura de aer complet diferit), asa ca am umplut calendarul de Avent cu:
– mesaje frumoase scrise pe biletele. Le voi scrie/rescrie cu o seara inainte, adecvat zilei ce vine, dar pana acum am deja 6 biletele cu mesaje  de genul : JOY, AZI E O ZI MINUNATA, sau ” A venit ziua cand ne imbratisam de cate ori ne vedem”, etc
– un biletel  cu activitati de facut in timpul zilei.  De ex. in una din zile voi pune bilete de cinema pt toti din casa. In alta sa facem camping in sufragerie (avem loc sa punem cortul). Sau de a invita o prietena pt pijama party. Sau de a face o prajitura in familie/bradul/decoratiuni de Craciun /felicitari de Craciun de trimis familiei etc
– o moneda. Initial mi s-a parut  complet impersonal, dar colegul a mentionat ca isi aduce aminte cu drag din copilarie de dimineata cand in loc de ciocolatica obisnuita din ultimile dimineti a gasit o moneda si pe care a folosit-o la magazinasul din sat, singur – mi-a placut ca nu isi aduce aminte de toate aromele de ciocolata primite dar moneda da.
– un biletel cu avantaje  de genul “azi iti face mama patul/ strange masa / dezapezit/30min ora in plus la tv /de culcat mai tarziu cu 30min seara” si alte mici scutiri de la treburile obisnuite.  Au fost vreo 2 colegi (numai barbati sunt la masa, eu exceptia si aia ocazionala…) au inceput sa rada ca ei au fost in stare sa faca unele false si sa isi scrie singuri biletele
– biletele cu ghicitori. Ideea a picat interesanta, colegul a povestit cu drag de bunicul care le inventa, doar ca la mine e nevoie sa le caut din timp, pe net.
– biletel de fapte bune.  Unul din colegi mi-a povestit cu caldura o amintire, cand familia a facut o mica atentie si lasat o cutie la usa unei vecine in varsta, incognito. Obicei pe care il repeta ei si astazi.

 

 

Tenerife, mi casa

Am mers cativa ani, iarna de iarna, in Tenerife, asa ca ne simtim ca si acasa acolo. Chiar, habar nu am de ce nu am scris un articol asa detaliat pana acum.

M-am indragostit de insula aia imediat dupa aterizare. Noi plecam iarna (profitam de vacanta de Craciun a copilului ) asa ca nici nu e greu sa fiu impresionata de diferente: urc in avion pe o vreme vantoasa/ploioasa/mazariche de am emotii ca nu poate decola, las intunericul si aterizam in plina zi cu soare si palmieri si lucratori pe aeroport  zambitori si bronzati si tricou cu maneca scurta. In aeroport las hainele groase de pe noi, ne cojim ca ceapa, si legam ce putem la brau.
Dupa cateva zile acolo am constientizat starea de liniste si relaxare, libertate. Tenerife a devenit mi casa, si nu doar pt doza de vitamina D cumulata ce imi aduce liniste si mintala si trupeasca ci si tot.

Daca e sa merg iar, tot iarna as merge. Vara, Europa este plina de locuri frumoase si accesibile, dar de Craciun singurul loc in europa unde se zboara cu buletin si se poate face  plaja il gasii in insulele Canare.

Ce au asa de minunat insulele Canare?
Pai in primul rand clima. Sunt niste pietre scuipate de vulcani timp de ani si ani, in dreptul Saharei (by the way, Teide, vulcanul din tenerife ar fi erupt acum 150 ani ultima data, oare cum sunt asigurare locuintele acolo? 😀 ). Vantul Saharei le scalda periodic, un vant uscat, cald, ce face diferenta intre zi si noapte de doar de cateva grade, ziua de Craciun a fost 23 gr iar noaptea niste amarate de 18-19 grade.
Acelasi vant aduce un nor de nisip ce filtreaza soarele, asa ca eu nu avui nevoie de crema de soare (ei, dar asta nu inseamna ca blondele sunt toate in siguranta).  Fiind niste insule in largul oceanului, temperaturile nu cresc exagerat vara- 30 grade.  Apoi mai e vulcanul. Teide. De vreo 3700m si oleaca. Impunator, abrupt, oriunde te invarti pe insula vezi fie marea, fie vulcanul.  Multe zile este vizibil 100%, dar nu sunt de lepadat nici zilele cand  vulcanul isi agatza norii in cap, ca o palarie. Si insula vecina are vulcan, dar oleaca mai mic.
Din cauza ca e f. inalt si abrupt clima e puternic impactata, vanturile cu nori ce vin din nord se sparg in vulcan asa ca partea  nordica a insulei si partea de mai sus de 1000m (aprox) sunt ploioase si mai racoroase si in plina vegetatie,  si in sud e complet uscat (cica ploua de 5-10 ori pe an) si pt a avea un palmier ii picura apa cu furtunasul la radacina, in speranta ca nu se usuca.
Din cauza ca e f. abrupt, in  nici 30min cu masina ajung de la vegetatie sub sahariana (daca 2 cactusi si 3 palmieri inseamna vegetatie) la cea mediteraneana cu portocali cu ramuri incarcate de fructe si migdali in floare de Craciun si bananieri si papaya-nieni 😀 , si dupa alte 30min  de condus e vegetatie  temperata cu meri si  barabule si iarba verde si padure de conifere.   Si zau ca variatiile astea m-a dat gata pe mine: pot sa am ce vreau.
Nu e f. cald /f frig si asta e minunat: tricou si maximum un plover cu maneca noaptea ajunge. Toate hainele cu care mergem intra in bagajul de mana si as putea ramane cu aceasta garderoba tot anul acolo.
Nu e f. cald /f. frig? locuintele sunt superficial facute, nu tre sa izoleze nimic. Nu, nu ii trage curentul (desi bate vantul colosal acolo…).   Din pacate nici fonic :)))
Mancarea nu m-a dat pe spate. E drept, noi am mancat mult mai bine in spania continentala, calamarul si pestele in tzepusa proaspat pescuit din Malaga nu poate fi egalat cu nimic.  Dar am gasit (scotocit) si in tenerife dupa cateva magazinase locale si mancat banane proaspete (80 centi kilul, urate si patate, dar ce aroma!! ) , portocale mici si strambe pe care le desfaceam si mirosul inunda toate simturile, avocado mic si pacatos, iar papaya, wow, cand ma gandesc la papaya ….
Restaurante nu ma apuc sa va recomand. Noi deseori mancam acasa, alteori am fost minunat surprinsa sau deloc surprinsa. Am evitat restaurantele pe plaja, sunt ceva mai scumpe si complet   complet turistic dar ca o concluzie in nord am mancat mai bine decat in sud.

Apoi sunt oamenii. Spaniolii au o relaxare pe care noi, romanii, un o avem. Un zambet si o seninatate ce o admir. Plus insulele canare le-am gasit pline de toate natiile: italieni, englezi (ba eu cred ca nivelul turistic al spaniei a fost ridicat de englezi) , rusi, nordici, chinezi (diin ce in ce mai multi, an de an vad) etc.
Prima data am locuit intr-o zona rezidentiala (in sud, Costa Adeje) si erau plin de englezi “retrasi la pensie” , zen, calmi, si glumeti.   Da, acolo mi-a venit ideea de a ma pensiona mai repede, ca vazui englezii de 40-50-60 ani … iar starea lor de “je m’en fiche” e contagioasa.
Alta data am stat intr-un sat. Ne turistic. De, unde am gasit pe Airbnb. Nimeni sa vb engleza acolo, doar spaniola, dar o atmosfera relaxata si o stare de liniste ce nu puteam sa nu o remarc.
Alta data am stat si in zona Los Cristianos. Mult mai agitata (baruri englezesti peste tot), restaurante la fiecare colt (al naibii, si noi mancam la un chinezesc 😀 ).

Plajele. Pai e o insula, nu mare, in 1 ora cu masina tot la ocean ajunseram, normal ca sunt plaje. Ei bine, plajele din Tenerife sunt multe, si fiecare e unica si fermecatoare. Majoritatea sunt stanci cu valuri, numai bune de surf, altele inconjurate de stanci de 1-200m de devine plaja un mic golf . Mai sunt si unele amenajate de om, artificiale, unde au adus nisip din Sahara: in sud Los Cristianos, las Americas, Del  Duque (cele mai mari) , La Troya, mica – Port colon (acolo am stat cel mai mult pt ca avea si parte cu stanci in apa unde snorkeling-stii gaseau pestisori, eu la reflux ma luptam cu aricii de mare -da, am scos unu 😀 , si nisip de lenevit, si terase de unde lua o inghetata, si tiganci sa ne buzunareasca, ce mai, ca acasa). Si mai sunt si plaje mici, lasate  cu nisipul vulcanic negru, ce rup  rasuflarea: Teresitas.
Pentru astea e minunat de inchiriat masina si oprit din plaja in plaja, comparat.  Mai sunt falezele inalte, spectaculoase, unde doar niste pasari se cocoatza:  Los Gigantes am fost de fiecare data si din larg cu vaporul si pe jos de pe uscat si  m-as intoarce iar. Si mai sunt locuri pe litoral, nu stiu cum sa numesc tazrmul care nuci faleza nu e, nici plaja, doar locul unde lava s-a intalnit cu marea si a iesit stanca sparta de apa ca branza de cascaval: Punta de Teno, Costa del Silencio, locuri care nu spun nimic  dar pt mine  au fost frumoase fiind modelate nebuneste de ocean. Altfel de  “tzarm” e in vest, unde sunt sate dupa sate, dar mult deasupra apei, asa ca mers cu masina pe acolo din sat in sat, facuram in fiecare vacanta, si ne uitam in jos la cateva sute de metri sub noi sa vedem oceanul. Mai au si piscine “naturale”, de fapt locuri unde omul a mai adaugat o piatra/un ciment, sa tzina apa aruncata de valuri mai bine, si sa fie loc de balaceala.:

Satele. Insula e mica si f. populata (1 ora cu masina din stanga in dreapta, 1 milion de oameni), dar are multe sate. Oi fi eu fata de oras, dar satele de acolo mi-au placut. Poate neingrijite, daca e sa compar cu satele dichisite din Franta sau Germania, vegetatie si pomi peste tot unde se poate creste si vai, cu sufrageria in panta  satenii acolo au fost fortati sa fie inventivi si ingeniosi, in comparatie cu satele din Romania.  Cu contrastul intre casele noi, turistice, si casele vechi. Cu gradini in trepte (vulcanul, il tineti minte?) si totul abrupt  si multa piatra asa ca
Dintre toate, un sat in care m-as muta si maine: Masca.
Mai au si un copac, Drago Milenario, pe care il recomanda toti, dar nu eu. Mie mi-au placut mia mult stradutele din satul cu copacul ala :)))
Peste tot sunt plantatii de bananieri, acoperite cu panze (pt a mentine umezeala, cred) – nu va bagati pritre ele, nici gps-ul nu va scoate, am colegul patit 😀

Parcuri de distractii: Aquapark,Loro park, Siam park. La cel de al 2lea si al 3lea m-as duce iar si iar (primul e vechi). Iesit in larg cu vaporas sa vedem balene. Multumesc balenelor ca au iesit cand eram eu acolo, si am scos capul din sacul de plastic sa le salut si apoi intors la activitatea de boracioasa.
Sus pe Teide. Musai. Musai musai. Mai intai drumul duce prin sate, apoi mai sus satele se raresc, si incepe padurea de brazi, cu niste conuri cat capul copilului de mare. Apoi, mai sus, si mai sus, se termina si brazii si ramane piatra uscata, lava racita in forme   selenare    . Lasat masina (la 2500m) si apoi telecabina duce si mai sus. Daca nu e vant, zic. Se pot face si plimbari pe sus, organizate, doar ca iarna e rece la 3000m si vanturile sunt mai dese si  am prins telecabina inchisa. Data viitoare, zic.
Totul frumos.
Si acum despre bugete.

Zburam low cost. Chiulim 1-2 zile de la scoala pt a prinde bilete mai ieftine. Cu escala in spania e si mai ieftin. De Craciun totul e scump (de ex. ryinanair bucuresti-bruxelles cer 300 euro dus intors de persoana, noi am gasit in aceleasi zile sa zburam in tenerife si la 150 euro si cine nu e legat de scoala poate scadea si mai jos!!, Wizzair iar aterizeaza).
Sunt 2 aeroporturi, cel din nord e (ceva) mai ieftin, se pot inchiria masini care sa ne astepte in aeroport si costurile ajung pe la 20 euro pe zi pt perioade lungi. Zbor cu bagaje de mana (credeti ma,incap 5 tricouri, 2 shorturi si un costum de baie, o pereche de sandale si o pijama, nu, nu e in jungla, e de unde cumpara periute si pasta de dinti si un sampon), plus cu sandwich de acasa ne iese zbor ieftin.
Cazare prin Airbnb. De Craciun e cel mai scump – cred, am dat de la 37 euro la 60 euro pe noapte.  Pt cine e in afara perioadei turistice poate gasi si la 30 euro pe noapte de aprt, ca noi cautam cu bucatarie si masina de spalat rufe. Cum stam multe zile diferenta de pret conteaza.
Transfer aeroport/cazare: am folosit transportul in comun ce merge bine (pe cat de bine se poate intr-o tara latina, nu sunt nordicii aici sa treaca autobuz la ceas 😀 ). 3-5 euro biletul de autobuz din aeroport, dar pt mai multi merita inchiriat masina.
Mancare: supermarketuri si magazine locale. Se poate manca si la terase cu 10-15 euro, ok-ish. Berea pe terase este de la 1.5 euro in sus. Nu suntem noi f. pretentiosi, aprt. fiind convenabil sa ne acoperim  mic dejun si cina.
Intrarile la atractii: scumpe. Se pot insa negocia preturile cu agentii de turism, lua pachete de 2 intrari. La unele cumparatul online poate fi convenabil ( de ex. urcat pe Teide).
Am avut cateva vacante de 14-18 zile, 3 persoane, intre 2 si 3 mii euro.

Intr-o zi voi avea curajul sa imi vand locuinta si sa cumpar 2 acolo, si sa ma mut. Cu vedere la Teide, sau la Gomera si cealalta sa o inchiriez pe airbnb si sa primesc pe toti, cu mare drag.
Colegul meu de munca (fostul, a plecat) intre timp a facut o alegere super tare: a inchiriat un aprt. intr-un satuc in afara zonei turistice si merge ba el, ba fratii/verisorii lui. Cu acte de “domiciliu” acolo are biletele de avion si acces la tranzactii la jumatate de pret – pt localnici.

 

Harta aici.

Interviu cu Aurelia, from the other side of the world =America

Aurelia m-a surprins cu niste comentarii inspirationale. Tot ce am putut zice este ca e mai avansata pe calea independentei financiare (fara ipoteca), si mai tanara decat mine. Cum eu evoluez si datorita voua, i-am pus niste intrebari sa inteleg cu a gandit, si cum i-a evoluat viaya ei in ultimii ani, pt ca e evident ca e o femeie nemaipomenita cu un rezultat nemaipomenit!!Asa ca… i-am pus cateva intrebari si raspunsurile sunt minunate.

 

1. Bine ai venit printre noi, Aurelia. Inteleg ca ne citesti, si sper sa comentezi mai des, lucrurile vazute diferit ne deschide lumea si noua.
De cat timp economisesti?
Buna si multumesc mult pentru oportunitate. Eu cred ca nu am fost cheltuitoare de fel. Parintii mei, tata inginer si mama contabila, m-au crescut fara secrete sau menajamente. Cand n-aveau bani pentru o jucarie imi spuneau direct, asa ca imi amintesc ca strangeam alocatiile sau banii primiti de la bunici la sarbatori pentru haine si alte maruntusuri adolescentine ( Avon, reviste, un suc sau pizza cu prietenii, etc). Asadar, as zice ca economisesc din adolescenta cand mi s-a oferit posibilitatea de a-mi gestiona banii primiti.
2. am inteles ca sunteti in America. De cati ani? si cum v-a influentat responsabilitatea financiara faptul ca ati plecat departe de familie si de prieteni?
Eu am venit in SUA, New England, prima data cu un program numit Work and Travel in 2008 la 20 de ani. M-am intors in Romania pentru a-mi termina studiile. Din pacate criza financiara si lipsa locurilor de munca, desi terminaseam Magna Cum Laudae facultatea nu mi-a oferit decat pozitia de asistent universitar. Cum nici o alta usa nu s-a deschis la momentul respectiv si ca familie ai mei nu aveau finantele sa ma ajute sa merg la masterul la care fusesem acceptata in Danemarca, am decis sa plec inapoi in SUA. Asa ca la 21 de ani m-am stabilit in Statele Unite credeam eu temporar pana sa imi salvez suficienti bani pentru a merge la master. Am constientizat imediat ca nu pot conta pe familie ca safety net, diferentele economice fiind extreme intre cele doua lumi, asa ca am inceput sa citesc despre cum sa ma chivernisesc acum ca banii veneau dar si viata mea era complet diferita de tot ce facusem pana la momentul respectiv.
3. iti amintesti vreun  pas din incercarile de economisit? De obicei primii pasi sunt cei mai drag amintiti. vrei sa ne povestesti ceva?
Am lucrat doua joburi, 70-110 ore pe saptamana, banii veneau, dar se si risipeau destul de usor. Nimic nu e ieftin aici, iar colegii de munca nu imi erau de ajutor cu tentatiile pe care mi le puneau in cale. Am fost foarte onesta de la inceput cu ei si le spuneam ca desi facem cam aceeasi bani marea diferenta e ca ei au mereu un safety net in parinti. Asa ca in loc de baruri, ii invitam sa mergem cu totii la plaja, in loc sa imi cumpar carti de la magazin am descoperit biblioteca publica. Pentru haine thrift shopping sau consignment stores. Fiind o zona bogata am gasit multe multe haine faine cu eticheta inca atasata la preturi infime. Pentru mancare, initial credeam ca take out nu e chiar asa de costisitor, pana am descoperit ca imi pot face acelasi sandwich sau o salata la o treime din cost daca imi cumpar eu ingredientele. Am continuat sa folosesc autobuzul in loc sa imi cumpar masina desi imi permiteam. La inceput mi se parea ca o sa ma judece ceilalti, dar am realizat doua lucruri 1. Nu le pasa atat timp cat sunt aceeasi eu si ca imi apreciaza umorul mai degraba decat orice altceva. 2. L-am descoperit pe MMM si am inteles ca imi pot castiga independenta financiara daca continui cu “sacrificiile”.
4. Ce te-a motivat sa ai mai multe joburi? Care a  fost motivatia (mintal + emotional) de te-a manat in directia asta? si mai ales, cum te-a schimbat pe tine, ca femeie.
Dupa cum am spus mai sus cred ca teama de a nu ma descurca m-a motivat. Plus expresia “Don’t keep all your eggs in the same basket”. In 2009-2010 criza finaciara era in toi iar multe afaceri dispareau aproape peste noapte. Mi s-a parut prudent sa am doua surse diferite de venit, si m-am organizat in asa fel incat sa traiesc din salariul mai mic si sa economisesc salariul mai generos. In timp m-am obisnuit cu colegii, cu clientii, cu stilul de viata si mi-a placut enorm persoana care am devenit. De la tipa care credea ca lumea se imparte in alb si negru, la a descoperi ca sunt un numar infinit de culori intre cele doua, si ca fiecare om te poate invata ceva. Ca sa nu mai vorbesc de organizarea timpului si eficienta la care eram As!
5. ai fost singura cu deciziile astea? ai colegi/prieteni care fac asemanator, sa te inspire?
M-am inspirat de la alti expati care traiau asemanator, dar comunitatea online a fost baza principala. Cred ca pentru multi sunt un pic extreme saver, dar cand mi-am definit visul nu a mai contat ce cred ceilalti.
6.ce ai citit pt asta? carti, articole, subiecte, bloguri, orice! Daca poti da-ne nume de carti sau linkuri. Ai vorbit cu cineva? Ce parere ai de consultantii financiari?
Intreb pt ca ai plecat intr-o tara complet diferita de romania, din punct de vedere a taxelor si banilor, si vreau sa vad cat ai invatat si in cat timp si cum de ai inceput sa te intereseze astea (desi romania a preluat consumerismul american, nu am preluat si sistemul lor de pensii deductibil, si nici libertatea de a decide fiecare ce face cu banii de pensie)
Am invatat in timp. Initial de la Mr Money Mustache apoi de la Frugalwoods (nota femeii – si eu ii urmaresc) care-i treaba cu economisirea catre un vis. Desi initial pornisem de la idea de master am regandit visul si am vrut sa am suficienti bani de 2-3 apartamente in Bacau ( orasul natal) gandind ca din banii de chirie plus un job as avea o viata ok. Dupa primal an de munca mi-am dus formularul cu cat am castigat la contabil sa imi fac taxele. Initial mi se parea o treaba fantastica sa invat despre treptele de taxare, deductii, etc. Sunt americani care si la batranete nu cunosc prea mult. Dar in timp am invatat cum merge si am inceput sa imi fac singura taxele folosind TurboTax si HrBlock. Pana in 2013 cand l-am cunoscut pe sotul meu si a trebuit sa imi regandesc intreg viitorul nu am contribuit decat la Social Security care e sistemul lor de ajutor social de la care primesti un fel de “pensie” in functie de cat ai fost taxat pe perioada vietii. Se vb mult ca nu e sustenabil si va disparea pana la generatia mea. Din 2015 cand am decis ca ne cumparam casa si raman in SUA definitiv, contribui la fondul de pensie deductibil din taxe numit traditional IRA si punem $5500 si eu si sotul anual ( de anul acesta $6000). Sotul are si un Simple IRA prin servici unde depune bani dedusi din salar inainte de taxe iar compania face match 3%. Majoritatea americanilor ( cu exceptia celor care se educa in FIRE) cred ca financial advisor sunt super. In realitate sunt in mare parte manati de interese proprii si de comisioane. Noi am citit The Simple Path To Wealth a lui J.L. Collins si aplicam o metoda foarte rezervata de retirement planning. Investim in stock market prin Vanguard fondul VTSAX trad IRA anual, iar in rest CD’s cu return de 2/-3% si casa e platita integral. Stim ca pierdem neinvestind mai agresiv, dar ne-am facut o introspectie si nu suntem OK cu fluctuatiile din stock market. In 2008 imi aduc aminte de managera mea care a facut o criza cand toate investitiile ei s-au micsorat in cateva zile cu 60% iar ea era in prag de pensie. Invatam si citim permanent si ne structuram strategia in functie de nevoile si puterile noastre chiar daca pierdem in opportunity cost.
Oriunde ai fi in lume recomand Uber Frugal Month organizata de Frugalwoods. Pune in perspectiva wants over needs.
7.  ne povestesti ce ai invatat de la cei din jur? Pana la urma, fiecare are orasul lui.
Cel mai mult invat despre finante de la comunitatea online si incerc sa dau mai departe vecinilor, familiei, oricui e dispus sa invete ( fara prea mare noroc pe domeniul finante, le-am umplut capul de teorie ca sa ii vad irosind banii azi si plangandu-se maine). Dar de la cei din jur am invatat multe din povestile lor de viata: cum sa fii umil, sa ii accepti pe ceilalti chiar daca sunt diferiti. Cel mai fain in zona New England e diversitatea, dar si cat de pasionati sunt multi de cauzele pe care le sustin: vegan, politica, ecologie, protectia animalelor. Fiecare e pe drumul sau, imigrantii sunt lasati sa isi pasteze si celebreze identitatea, oamenii sunt incurajati sa se implice, sa vorbeasca sa isi impartaseasca experientele, sa fie ei insisi intr-o cumunitate. Imi place mult si cum sar in ajutor. Spre exemplu: adapostul de animale pune pe net ca au nevoie de high value treats ca hot dogs, in urmatoarele zile frigiderul se umple prin donatii de 2-3 pachete de la indivizi ca mine care cand merg la cumparaturi pun in cart si cateva pachete pentru animale. Sau acum angajatii federali nu primec salariile cat guvernul e in shut down. S-au strans donatii si pachete, s-au organizat petreceri cu mancare gratis, restaurantele ofera pizza gratis la oricine vine cu legitimatie de angajat federal. Sau se posteaza pe grupul local ca o familie are nevoie sa mobileze apartamentul primit de la oras, in cateva ore vin donatii. Oamenii nu asteapta sa ii salveze statul, sar ei in ajutor cat pot.
8. Ce faceti propriu zis cand e vorba de bugetul familiei, astazi? ati avut mai multe variante de bugetare a cheltuielolor lunare?
Noi nu avem buget propriu zis. L-am corupt si pe sot si cheltuim doar pe necesitati. Utilitati, mancare, Sail boat, masina, charity si cadouri sunt categoriile noastre principale. Am setat o suma sa ne incadram pentru fiecare, spre exemplu 60-70$ la mancare pe saptamana pentru toti trei, dar daca gasesc ceva ce imi place spre exemplu o branza din cashews care as vrea sa o incerc o cumpar fara remuscari. Traim o viata simpla si optimizam intotdeauna cand vine vorba de cheltuieli dar nu suntem constransi de buget. Mai mult suntem impinsi de cat vreau sa economisesc lunar si reduc cheltuielile in functie de asta. Asadar ne platim in primul rand pe noi prin economii si apoi fara regrete ne traim viata.
9. Ce faceti pt a “cumpara” un viitor cald?
  • Suntem foarte constiinciosi pe economisire. E dorinta noastra anuala sa punem banii la maximul permis in trad IRA. Daca se poate mai mult super daca e un de reparatii la casa ca 2018/2019 ne orientam in functie de prioritati. Suntem si open minded si nu excludem sa parasim SUA la un moment dat daca nu se schimba sistemul medical. In prezent e cel mai mare minus, avem privilegiul de a fi sanatosi dar de la o varsta in colo vizitele la medic vor fi inevitabile la fel si co-pay.
  • Incercam ca famile sa fim self-sufficient si sa ne dezvoltam abilitatile, orice inseamna casa lucram impreuna ca sa economisim: gatit, reparatii, curatenie, decorat, varuit, inlocuit terasa, faiantat etc. Am putea angaja dar preferam sa invatam in prezent fiindca nu se stie daca pe viitor o sa ne permitem.
10. Te-a schimbat pe tine ca femeie? Rutina, obisnuintele de alta data si de acum sunt aceleasi?. Dar prietenii? pt ca evident, disponibilitatea la cheltuieli si timp nu e la fel ca a unei prietene ce isi cheltuie tot salariul luna de luna
Cred ca m-am schimbat de la a fi oarecum invincibila ( asa ne consideram toti la 20 de ani) si de la a crede ca tot ce am mi se cuvine si e doar meritul meu, la a intelege ca in mare nu e meritul meu ci a celor din jur si online care au pavat calea. Imi inteleg privilegiul si oportunitatile pe care le-am avut si ajutorul imens de la Dumnezeu. Am sanatate, am parinti grozavi care au facut tot ce le-a stat in putinta sa ma ajute, un frate care imi da cate un sut metaforic si nu imi accepta anxietatea, un sot care e pe acelasi nivel la economisire si life views, care ma incurajeaza sa fiu eu insami. Cu cat imbatranesc mi se simplifica rutina, am renuntat la machiaj + chimicale, si ma accept asa cum sunt cu cicatrici si pete de la soare, cu cateva kilograme extra ( sunt un chef de pomina, la noi se mananca ca la restaurant iar asta se vede la cantar oricata miscare fac). Chiar ma iubesc pe mine insami si orice comentariu urat ricoaseaza mai degraba decat sa ma raneasca.
In ceea ce priveste prieteniile.
Avem o barca pe panze de 33 ft si ne invitam prietenii sa vina cu noi in expeditii, petrecem timp acasa la ei si ei la noi, iar eu ies le plimbari lungi cu prietenele. Cei ce ne cunosc stiu ca restaurantele nu sunt stilul nostru, mai ales ca eu fac tranzitia catre vegan si nu am mai mult de o salata ca optiune la restaurant. In plus ne simtim mai dezinvolte la o plimbare pe langa plaja decat inconjurate de oamneni intr-o cafenea.
11. ce parere au avut despre deciziile voastre prietenii apropiati/rudele?  v-au impactat parerile lor?
Parintii lui stiu ca proprietatea e platita deja, ai mei stiu ca suntem ok financiar si cam cum stam la finante. Au fost si in vizita de doua ori si au inteles ca nu suferim de nici un fel: zona e super, frigiderul plin si iesim in aventuri zilnic. In rest nu ne laudam sau aruncam cu net worth in dreapta si in stanga fiindca invidia exista peste tot. Toti stiu insa ca ne dorim sa ne pensionam mai repede si posibil sa devenim liveaboards adica sa locuim pe barca full time sau part time si sa calatorim oriunde dorim pe Atlantic. ( Caribbean islands here we come)
12. viitorul: maternitatea, copiii, batranetea sperie pe multi datorita “nevoilor” financiare crescute. Cum te simti tu in fata astora, ca ai locuinta fara ipoteca?
Teama exista oricand si oriunde cred. Dar eu toata viata am mers pe premisa ca fac tot ce pot si imi sta in puteri, “reach for the sun and if you don’t make it at least you are amongst the stars”. Nu exclud sa lucrez din nou full time daca trebuie, sau sa taiem la sange unde trebuie, daca viitorul ne cere. Suntem si in prezent foarte moderati, am putea salva sau castiga mai mult, dar suntem fericiti cu viata noastra simpla si e ok asa. Ne dorim un copil si in prezent ne confruntam cu infertilitate, si aici facem precum am spus mai sus, best we can, si daca nu e sa fie pentru noi ne bucuram de nepoti sau vom adopta. Daca va fi sa vina un bebe, simplitate si hand me dows vor fi ca de obicei cheia catre a ne pastra finantele sub control. Avem deja prieteni care ne imping sa luam haine/ accesorii de bebe aproape noi sau chiar noi ce le au de la copiii lor stiind ca incercam sa avem un copil.
13.  ai mai spus ca esti atenta la ecologie si mediu. Crezi ca atentia la buget impacteaza asta? Ne povestesti putin ce faci tu pt orasul tau?
Optimizarea si minimalismul cu siguranta sunt principalele noastre arme in a ne face datoria catre protejarea mediului inconjurator. De cate ori iesim cu catelul la plaja luam si o plasa cu noi pentru deseuri gasite, participam si in mod organizat cand e Beach Clean up Day sau Save the Earth. Piata obiectelor la mana a doua e si ea un mod de a me face datoria, cand am nevoie de ceva caut pe grupul local sa vad daca exista cineva vinde obiectul respectiv. Spre exemplu perdele am luat aproape noi cu 10% din cost de la o familie care se muta. La randul meu ce nu folosesc dau sau vand in loc sa trimit la groapa de gunoi. De obicei noi “make do or do without”, asa am renuntat la microwave pentru acel o data folosit in 3 ani de locuit aici imi ocupa mult prea mult din spatiul de lucru din bucatarie. Asa ca l-am mutat in garaj, iar dupa 6 luni in care am uitat efectiv de el l-am maritat cu o alta familie care a fost foarte fericita sa il aiba.
14. si ultima intrebare, singura in care cer o cifra de la tine: cati ani ai?
31

 

 

Felicitari pt reusite. Felicitari pt efort.
Multumesc pt interviu si ca ne-ai aratat cum e viata unei femei din alt oras. Uneori e nevoie sa iesim din rutina noastra calda sa evoluam – tu ai reusit!

Bun ramas 2018, bine ai venit 2019

2018, frumos ai fost.
Poate unul din cei mai incarcati ani din viata.
Mi-am pastrat stilul de viata anterior, simplu, si adus multe actiuni in  viata mea.
Un an in care am vizitat foarte multe locuri, visate si iar visate: frumoasele sate din Normandia, Vosges, Jura, urcat pe Mont Blanc, vacanta la Paris, la Londra, pe valea Rinului, si una lunga in Israel . Visuri vechi de peste 30 ani atinse – craciun la Betleem.  7 saptamani de vacanta simtite din plin, o cifra care nu ma deranjeaza daca vine si mai incolo ;), mers cu cortul sau airbnb (multumesc cititorilor blogului), am reusit sa vizitez atatea locuri ce alta data doar le visam.
Un an in care am citit mai mult decat anii anteriori, si reintors la iubirile mele, japoneze, in vacanta.
Un an in care profesional mi-am crescut putin venitul, nu mult dar suficient de mult sa vad totul in alta perspectiva.
Un an in care m-am simtit de cateva ori in urma copilului ce aduna mai des/mai firesc/mai multe plastice de pe plaja/din mare.
Un an in care gradinaritul mi-a iesit minunat, multumita lui Dumnezeu: vremea a fost mai prielnica decat tot efortul meu, si conceptele de permacultura si multicultura si-au gasit echilibrul acolo: fasolea verde si castravetii si plantele aromatice si ceva rosii si cartofi, mai am inca coacaze congelate.
Un an in care am intins mana catre un loc pierdut din romania – capatul europei, satele din Vaslui. Doar uitati-va la poze… – am cerut si strans din prejurimi si cumparat si reusit sa trimit 16 ghiozdane, peste o suta de caiete,  sacose de creioane si carioci, peste o suta de perechi de incaltaminte de iarna, vreo 30 (daca nu mai mult) de cutii de haine. De departe cel mai reusit an.
Un an in care mi-am depasit din frici si facut prima data tiroliana printre copaci, kanoe pe rau de munte (asta nu mai incerc, gata).
Un an in care am trecut de la economisit la investit: si dividende, si p2p, si maximizat pensiile private.
Un an in care am impachetat fricile si adus curaj si deschis un magazin online pe etsy.
Un an in care am reusit sa fac niste pasi in privintza sanatatii: sa slabesc cateva kg si sa ma stabilizez la 55 kile (55.9kg se rotunjeste la 55, da? 😀 ), sa fac iar lista pe termen lung cu tot ce mananc si dr a reusit sa identifice alergeni si sa fac analizele de sange si sa elimin pe restul vietii laptele de vaca. Un an cand m-am inscris la sala si am si abandonat si nu am remuscari.  Un an in care iar nu am intrat la farmacie. Un an in care, pt a evolua pe calea sanatatii (care e minunata acum, am gasit echilibrul, dar peste tot echilibrul e fragil), am simtit ca e nevoie sa ies din capul meu si intrat in comunitate cu probleme asemanatoare si vorbit. Si evoluat, incet, pas cu pas, ca doar de mine depinde 100% ce se intampla.
Un an in care am facut si greseli. Si abateri. Si reveniri. Si ridicat din umeri.
Un an in care am avut zile cand nu am facut nimic si m-a durut in pix: mancat resturi/legume/fructe/iaurt,  eu si copil nespalat, vasele si pat nestranse. Saptamani in care nu am mai facut niciun desert si nici paine si sssst, nici nu am simtit lipsa. Saptamani cand am mancat aceeasi supa a 3a oara sau o salata cu ceva conserve (traiasca ficatul de cod). In care nu am mai inscris copil la nicio activitate extra.
Un an in care am facut schimari treptat, pas cu pas, am pornit pe o cale si ajuns pe alta.  Si ca orice rezultat mare inseamna un cumul de pasi mici.
Un an in care am invatat sa nu imi pun obiective mari dar actiuni mici.
Un an in care am actionat, pas cu pas, pe loc.
Un an in care am construit din ce stiam ca am dar nu stiam ce potential exista. Am construit din nimic.
Un an bun.
Cuvantul anului 2018 l-as scrie: CURAJ.

Interviu cu Cristina – o armonie intre ceea ce ii place, ceea ce face, si buget

Cristina comenteaza pe aici des. Ce m-a cucerit si lasat mult pe ganduri a fost comentariul ei de aici, unde povesteste asa de frumos despre bazele educatiei financiare primite in familie, de timpuriu.
Apoi altceva ce ma cucerit la ea este ca calatoreste, mult pentru unii, putin pt altii, dar suficient pt ea. Tot ce ne povesteste e plin de armonie si bucurie, cu disciplina si focus pe ce ii place, un lucru pe care mi-l (vi-l) doresc.
Asa ca  s-au conturat cateva intrebari si raspunsuri de la ea, care, sper, sa inspire pe fiecare si mai ales pe noi, parintii, despre cum abordeaza bugetul si vacantele, dar si partea ecologica. Ceva ce a invatat din orasul altora.

1. Cristina, am remarcat ce frumos ai povestit despre exemplele de disciplina financiara de la parinti. Ne povestesti mai pe larg? daca iti aduci aminte ce varsta aveai si ce reprezentau banii de buzunar si care ne ar ajuta sa gandim diferit in special pe noi,mamele de aici

Parintii mei au avut in general un stil anume de a educa, unul oarecum lipsit de constrangeri. Nu mi-au spus niciodata “faci asa si asa” legat de bani si, de altfel, nu mi-au spus asa despre nimic. Au fost putin mai relaxati, desi vorba ceea, sunt oameni simpli, de la tara. Spre exemplu, eu nu aveam ora de culcare. Stiam ca trebuie sa ma trezesc la ora 6:30, iar ei imi spuneau doar atat: “la ora 6:30 te trezesti sa te pregatesti de scoala, ca mergi la somn la 10 seara sau la 1 noaptea e treaba ta.” Am mers eu la somn la 1 noaptea o zi, doua, trei, dar apoi n-am mai rezistat si a trebuit sa ma culc devreme.
Asa si cu banii – locuiam intr-un satuc si incepand din clasa a cincea trebuia sa fac naveta cu autobuzul in primul oras din jur. Erau doar 7 kilometri, dar ai mei mi-au facut un buget care includea banii de autobuz pentru ca nu erau abonamente si bani de buzunar pentru snacks-uri sau ce mai voiam eu sa-mi cumpar. Pana am terminat gimnaziul mi-au dat banii saptamanal, iar incepand cu liceul mi-i dadeau lunar, ca pe un salariu. Am cheltuit eu haotic la inceput, dar n-am ramas nici macar o zi fara banii de autobuz, sa stii :)) Insa mi-a prins tare bine mai apoi, cand chiar am avut un salariu.

2. te-a deranjat in anii adolescentei sa ai grija si de bani? Cum te simteai atunci?
Nu, nu m-a deranjat. De fapt nu-mi amintesc sa ma fi simtit diferit, cred ca la varsta aia nu te prea gandesti la asemenea lucruri, era pur si simplu normalul meu, nu stiam cum e altfel.

3. acum, cu ochii de adult, simti ca te-a ajutat? ai schimba ceva? Ai reprosa ceva parintilor? (eu sunt parintele ala acum, de aia te intreb, de aia si scriu).
Da, cred ca m-a ajutat enorm, m-a responsabilizat fara sa-mi dau seama, ba chiar si economiseam. Tin minte ca era o editura, Prietenii Cartii se numea, aveau tot felul de colectii legate fain, imi comandam carti de la ei si le primeam prin posta. Ba, ai mei mai faceau si tot felul de artificii: se “imprumutau” de la mine pana la finele lunii sau pentru cateva zile, iar la
data “scadentei” imi dadeau banii inapoi. 
De reprosat nu stiu ce sa zic, eu cred ca orice copil la un moment dat se uita la parinti si cu un  ochi mai critic, e firesc sa fie astfel si oricat de bun parinte ai fi tot o dai putin in bara. Dar in privinta asta nu, nu am ce le reprosa, ba chiar le multumesc si pentru partea financiara, dar si pentru ca m-au crescut o fire mai independenta in general.

4. am vazut ca calatoresti des. cate vacante/mini vacante ai avut anul asta? Esti bogata? 🙂 (intrebare intentionat rautacioasa,  stiu ca ai mai primit glume proaste din astea, vreau sa ne explici cum te simti tu si cum de iti permiti sa calatoresti)

Cred ca nu calatoresc atat de mult pe cat pare sau pe cat mi-as dori, dar exista iluzia asta pentru ca momentan locuiesc intr-un loc in care lumea merge de obicei in vacanta, Thailanda sa fiu mai exacta. Daca merg pentru cateva zile intr-o mini-vacanta in Krabi sau Khao Yai lumea se gandeste ca ma plimb mult pentru simplul fapt ca nu locuiesc in Bucuresti si nu merg la Mamaia in mini-vacanta. E o chestiune de perceptie, cred.
Altfel, anul asta am fost, pana in prezent, in Kuala Lumpur (Malaezia), Bali, Hoi An (Vietnam), Milano si Cinque Terre in Italia si chiar acum ma aflu pentru trei saptamani in Romania. Plus cateva zile pe ici pe colo prin Thailanda, dar n-am pus la socoteala.
Nu sunt bogata, daca as fi chiar ca numai pe drumuri as sta. Muncesc pentru banii de vacante ca orice om normal, iar calatoriile sunt prioritatea mea numarul unu asa ca la fiecare doua-trei luni incerc sa merg undeva, chiar si daca e doar pentru 5-6 zile.

5. cum iti alegi destinatiile unde mergi si cum faci bugetul?. Ne trasezi in cifre ce si cum planuiesti inainte de vacanta si cum ajungi sa cheltui in realitate?
Traiesc cu un permanent dor de duca, asta e clar.
Am doua bugete de vacanta: unul pentru vacanta mare de 4 sau 5 saptamani (in general atunci merg in Romania + alta parte). Acea “alta parte” e aleasa de obicei in functie de unde am oprire cand vin in Romania. Anul asta am prins un zbor bun dinspre Bangkok spre Milano asa ca am profitat si am stat o saptamana in Milano (de fapt 5 zile in oras, una in jurul lacului Como si una in Vigevano) si 5 zile in Cinque Terre. Bugetul asta e de obicei “construit” de-a lungul unui an de zile. 
Pentru restul mini-vacantelor care sunt in general sub doua saptamani, ba adesea chiar sub o saptamana, strang banii in doua-trei luni repetand mantra: munceste-economiseste-calatoreste. Atunci aleg destinatiile intr-un mod cat se poate de ineficient si nerecomandat: intru pe skyscanner si la destinatie aleg “everywhere” cu plecare din Bangkok. Asa ma trezesc cu o lista de destinatii si de acolo incep sa ma joc, ma uit de vreme, caut cazare, ma razgandesc de vreun milion de ori si intr-un final plec – asa am ajuns in Hoi An anul asta spre exemplu, erau cele mai convenabile bilete la datele alese de mine.
Acum nu te gandi ca asta e un obicei, de cele mai multe ori merg “cu directie”: Bali a fost o destinatie planuita inca din ianuarie. La fel si Kuala Lumpur, oras in care incerc sa ajung des pentru ca imi place foarte mult.
Cat despre bani…sa stii ca sunt varza in sensul ca nu-s stricta. Imi fac un buget aproximativ si incerc sa ma tin de el, dar daca nu reusesc nu-i mare paguba, oricum nu depasesc foarte mult. 
Niciodata nu mi-am tinut o socoteala stricta la cheltuielile de vacanta, am facut-o pentru prima data anul asta in Bali pentru ca voiam sa vad exact pe ce se duc banii pentru un articol pe blog (pe care nici acum nu l-am scris, lenesa de mine). Evit in general sa scriu cifre pentru ca fiecare are stilul lui de a calatori si ce mi se potriveste mie nu se potriveste altuia, dar probabil va trebui sa incep sa fiu mai deschisa in privinta asta, mai ales daca voi incepe sa scriu mai des.

6. muzee, expozitii, evenimente, sau mancare – pe ce dai mai mult? Ce cauti mai mult in vacante?
Cam de toate, incerc sa merg cel putin intr-un muzeu de fiecare data cand merg pe undeva, dar la fel de mult incerc sa fac ceva si prin natura, atat cat e posibil. Imi place natura, pacat ca-s grasa si nu ma tine sa fac atat de mult pe cat mi-as dori, dar promit sa remediez partea asta. Imi plac mult si povestile de razboi, de aceea am mers chitita la Hiroshima sau Killing Fields in Phnom Penh, in Cambodgia.
Uneori imi planuiesc vacanta in jurul unui eveniment, cum a fost plecarea la Belgrad de acum cativa ani buni pe care am planuit-o in jurul turneului de tenis ATP care se disputa atunci in capitala Serbiei. Asta era inainte ca tenisul sa devina un sport asa popular la noi. Alteori caut pur si simplu evenimente in timpul vacantei mele acolo. Cum a fost in Bali anul acesta cand m-am nimerit in timpul Ubud Food Festival. La fel de mult imi place sa incerc experiente pe unde merg: un curs de gatit, un tras la tinta cu pusca, un restaurant mai de fite, un bar mai cu schepsis.

7. cat  cat la suta din venitul tau se duce pe ceea ce iti place si te implineste: calatoriile?
Hm, as zice ca in jur de 40%, uneori mai mult, alteori mai putin. In general cam pe calatorii si diverse experiente (concerte, cursuri, evenimente) se duc banii dupa ce mi-am platit darile obligatorii precum chirie si facturi.
Stiu, nu-i prea sanatos financiar, cititorilor tai s-ar putea sa nu le placa. Pentru mine, insa, calatoriile si experientele sunt bani bine cheltuiti si asta mi-am dorit, mai multa flexibilitate la lucru si mai mult timp de duca, de aceea mi-am dat demisia de la jobul din Romania si am plecat.

8.  ce excursie te-a impresionat cel mai mult? ne povestesti putin?
Killing Fields din Phnom Penh in Cambodgia. Musai cu ghidul audio care e cred cel mai bun ghid audio pe care l-am intalnit pana acum, cu marturii ale supravietuitorilor si foarte emotionant. In perioada 1975-1979 in timpul regimului lui Pol Pot au fost ucisi si ingropati peste un milion de oameni pe locul cunoscut azi sub numele de “Killing Fields”. La intrare e o stupa care adaposteste craniile victimelor. Nu ai cum sa nu pleci de acolo trist si abatut.

9.  ai calatorit mult singura, dar si ne-singura. Cum e mai ieftin? In grup cheltui diferit si de ce?

Singura cheltuiesc mai mult pe cazare in general. Cred ca in grup sau cuplu e mai ieftin pentru ca  se impart anumite cheltuieli cum ar fi cazarea sau benzina sau inchiriatul unei masini, daca e cazul. Plus tururile, spre exemplu in Bali as fi facut trekking pe vulcanul Batur, mai toate companiile cer minim doi oameni de grup, iar daca esti singur tot platesti aproape cat pentru doi. Bine, intr-un final am gasit un grup care accepta calatori solo, zic numai ca trebuie sa cauti. 
Pe de alta parte, singura am vacante un pic mai bogate pe care le fac fix cum vreau eu, fara niciun compromis. Dar daca vorbim strict de bani e mai scump de una singura. 

10.  tu esti in partea cealalta a globului. Dpa ce aiv azut alte lumi, alte orase, alti oameni, spune, cum e nivelul de curatenie/ecologie/reciclare? Cum sunt cei de acolo? ai ceva remarcant de povestit?
In Bangkok, unde locuiesc eu, ecologia si reciclarea nu-s atat de importante, iar de plastic nu mai zic, noi chiar glumim ca iti dau punga la punga. De anul asta am sesizat ceva schimbare, multe restaurante si baruri au renuntat la paie de plastic, iar la 7-11 esti intrebat daca vrei punga. Copiii invata in scoli despre cat de important e sa recicleze si sa economiseasca (apropo, invata si ca e bine sa economiseasca bani, nu doar resurse). Posibil generatia urmatoare sa fie mai cu grija pentru planeta decat aceasta.
Poate ma insel, dar cred ca ecologia si reciclarea sunt problemele unei lumi civilizate la care omul se gandeste dupa ce si-a rezolvat problemele de baza precum hrana si adapostul. Asia de Sud-Est este, in mare parte, inca in dezvoltare. E greu sa se gandeasca la planeta cand au grija zilei de maine.
De Singapore si Japonia nu-ti spun ca alea sunt tari SF unde totul e eficient si curat si miroase frumos.

11. si ce planuri ai pe viitorul apropiat? unde pleci? cum de ai ales destinatia asta? ti-ai trasat buget?
Sunt in vacanta chiar acum asa ca n-am planuri exacte pentru urmatoarea. Ma bate gandul sa merg undeva la finele lui decembrie si ma gandeam la Taiwan. Dar vremea nu e foarte prietenoasa atunci in Taiwan asa ca nu am luat inca niciun bilet, ma decid la finele lunii.

 

 

Multumesc Cristina, si iti doresc un an in continuare la fel de frumos!
Sa te bucuri de vacante, si sa ne impartasesti din cele ce vezi!

 

Interviu cu Diana.

Astazi iau interviu unei Diana. Cea care comenteaza cu numele “Princess Diana” ( am ales sa ii schimb numele pt a nu confunda cu Diana de la https://mamaocupata.wordpress.com/)  si cred ca i se potriveste asta dupa eleganta cu care scrie.

 

  1. Buna Diana, ne povestesti in cateva cuvinte momentul cand ai inceput sa te gandesti la bani. Momentul X, zic.

Nu pot spune cu certitudine ca a fost un moment anume. Intotdeauna am fost atenta la bani si constienta de importanta lor. Probabil ca ‘momentul’ s-a insamantat cand eram studenta in Ro si cand, impreuna cu partenerul meu, visam sa avem casa noastra si sa scapam de chirii dubioase si camine. De atunci si pana cand am reusit sa ne cumparam acea casa au trecut 10 ani si 7 de cand nu mai locuim in Romania, si in tot acest timp am incercat sa economisim si sa ne gandim constient si asumat la balanta ‘facut’ bani / ‘cheltuit’ bani / ‘investit’ bani.

2. ce ai citit pt asta? carti, articole, subiecte, bloguri, orice! Daca poti da-ne nume de carti sau linkuri. Sau ai vorbit cu cineva?
Nu am citit nimic, si pana sa iti gasesc blogul si sa cunosc comunitatea formata aici, nici nu ma gandeam intr-un mod concret si organizat despre asta. De la tine am aflat si de Mr Money Moustache si i-am citit blogul. Apoi discutam acasa cu partenerul meu despre comunitatea asta, si cam atat.

  1. ai mers singura pe drumul bugetarii? cat a contat asta pt tine?  Ce parere au avut cei din jur si mai ales cei diferiti si cum ai trecut peste. Ce te face pe tine diferita de ceilalti?

    S-a mai discutat aici – mentionat de Diana poate? – si asa e si in cazul meu, partenerul meu crede ca e mai important sa te focusezi pe a castiga mai mult decat pe a economisi mai mult dintr-un salar mic – cum faceam parintii nostri de exemplu. Eu cred in schimb ca poti economisi indifferent de venit. In rest nu prea vb cu cei din jur despre chestiile astea – in parte pt ca cei din Ro vad altfel lucrurile si ori supra-apreciaza, ori sub-estimeaza viata noastra de aici; si pe de celalata parte pt ca printre colegii si prietenii nostri, suntem singurii care depunem eforturi de economisire, bugetare si cumparat imobil etc. Majoritatea dintre ei calatoresc cu banii stransi, iar in mom in care se gand la cumparat prima casa primesc ajutorul parintilor – in general sub forma unor conturi si sume special create de parinti pt copiii ajunsi la maturitate. Noi doi nu avem acest ‘safety net’ si asta vine cu avantajele si dezavantaje.
    Nimic nu ma face diferita de ceilalti  dimpotriva, daca eu pot – sa economisesc si in acelasi timp sa traiesc echilibrat, sa mananc sanatos si sa am timp si bani si pt distractii – oricine poate!

  1. ne povestesti ce ai invatat de la cei din jur? Pana la urma, fiecare are orasul lui 🙂 – de ex. eu am inceput blogul fix pt a prezenta ce invatai de la altii, informatia sa circule :).

Foarte multe am invatat, si mi-au dat de gandit, postarile tale si comunitatea formata aici. Personal, m-a ajutat si sa stiu ca maj dintre voi nu locuiti in Ro, si mi se pare f interesant de a afla franturi despre viata in Fr, Be, Nl. (probabil e fix invers pt cine citeste din Ro, nu stiu). Dupa ce ti-am descoperit blogul (si comentariile!) am inceput sa fiu muuult mai constienta de impartirea venitului. Eu ma ocup de bugetarea meselor – si aici mi se pare ca am facut economii f mari de cand fac un buget saptamanal si gatesc totul acasa de la 0.

Intr-adevar fiecare avem ‘orasul’ nostru, si il ‘iubim’ in felul nostru. Eu locuiesc intr-un oras f mare, plin de tentatii, oportunitati de cheltuit bani si distrat. In ultimii doi-trei ani am redus aproape total mancatul in oras si multe calatorii – si asta s-a simtit considerabil la buget. Si totusi sunt intr-o permanenta dilema interioara despre care e balanta potrivita intre economisire si ‘doar o viata avem!’ – de ex. cate alimente organice sa cumpar? Cat de des sa mancam in oras? Cat de des ca calatorim? Cat de des sa cumpar bilete la opera/teatru/musicals etc? Cat de mult sa investim in haine, pantofi etc? Cat de des sa merg la coafor – sa ma si vopsesc acolo? Etc etc.

Si totusi, orasul meu – pe langa dilemele materiale – mi-a daruit o imensa libertate (mai ales in gandire), deschidere spre nou, spre informatie, spre diversitatea de orice fel, calm si incredere – pe care, personal, consider ca nu le-as fi avut daca ramaneam in Ro.  

  1. Ai un procent din venit economisit? s-a schimbat cu anii asta?

Momentan fiecare dintre noi doi economiseste 30% din propriul venit – e cel mai bun procent al nostru de pana acum si speram sa-l mentinem tot asa. Procentul asta nu il reuseam deodata amandoi acum cativa ani, dar chiar si atunci, cu multe fluctuatii de venit si circumstante diferite, tot timpul am incercat sa economisim.

7. investitiile. Primul pas cum a fost? Ce gandeai inainte despre ele si ce gandesti acum?

Inca nu pot spune ca stiu multe despre asta, nivelul meu aici e inca f basic. In afara de casa pe care am cumparat-o recent, nu am alte investitii, dar e ceva ce ma intereseaza si la care vreau sa ma gand mai mult in viitor. 

8. extra job?  pro sau contra? . E un extra job sa grija bugetului si a investiilor – cati timp  acorzi (studiu, munca, etc)?

Pro extra job, cu siguranta. Spre deosebire de partenerul meu care de-a lungul doctoratului a avut bursa ce acoperea taxele plus ‘mini salar’ (science 😊), eu imi platesc doctoratul (humanities… nu sunt fonduri 😞) si asa ca de-a lungul studiilor am tot avut joburi extra – lucrat in scoli, nanny, diverse joburi academice etc. Chiar si asa, plata studiilor reprezinta o investitie in mine/in cariera. 

9. Te-a schimbat pe tine ca femeie? Rutina, obisnuintele de alta data si de acum sunt aceleasi?. Dar prietenii?

Nu atentia pe finantare si bugetare m-a schimbat, ci faptul ca traiesc intr-un mediu in care nu trebuie sa investesti f multi bani pe aspectul exterior, masini etc, asa cum vad la prietenii ramasi in tara. Prietenii sunt aceasi, plus atii noi – nici unii, nici altii nu m-au influentat gandirea spre o constientizare a bugetului.

10. Ai si copii? Influenteaza asta bugetul tau?

Nu inca, sper in viitorul apropiat insa. Ma sperie procupa detaliile financiare legate de concediu de materninate si mai ales paternitate – care depind mult de angajator, negocieri etc. In jurul meu aud doua scenarii 1. ‘fa copii cat sunteti tineri si sanatosi, nu mai asteptati, banii vin si trec, copiii cresc pe langa tine, bunicii din Ro toti sunt plictisiti dornici sa calatoreasca ajute’ J vs 2. ‘neaparat locuit in zona cu scoli bune; cont separat + investitii pt copii; calatorit cat mai mult pt a le arata culturi diferite; lucrat cu parintii/tutor acasa extra pt a avea un avans la scoala si/sau burse de studiu; trimis in tabere de sport/muzica’ etc. (din nou acea balanta de care vb mai sus si care e greu de descifrat). In final cred ca varsta noastra ne va infuenta cel mai mult sa grabim deciziile J

11. ai mai spus ca esti atenta la ecologie si mediu. Crezi ca atentia la buget impacteaza asta? Ne povestesti putin ce faci tu pt orasul tau?
In afara de reciclat meticulous si o grija pt ‘less waste’ nimic altceva. Dar e un subiect care ma preocupa.

11. Ce faci propriu zis cand e vorba de finante? si unde crezi ca mai ai nevoie de lucrat si intentionezi in viitorul apropiat?
Planuit, planuit planuit! bugetat organizat, research online, cumparat cumpatat, romanescul ‘daca pot face eu ceva, nu il platesc pe altu sa faca pt mine’ (desi visez guilty la un cleaner)

In viitorul apropiat sper sa navighez cu bine (ma gand aici la cariera si buget) spre materninate si consolidarea carierei. Spre deosebire de multe pers de aici de pe blog, eu nu ma gand la independenta financiara, ci la o consolidare si fructificare indelungataaaa a carierei in care am investit atata timp si bani.

13. si ultima intrebare, singura in care cer o cifra de la tine: cati ani ai?

32 .

 

 

 

Iti multumim si mai poftim pe la noi cu povesti frumoase.

Londra, la rece, cateva constatari ecologice

Am vazut locuri de cumparat cafea – cine venea cu cana lui avea 50 pounds reducere (la Pret  a Manger). Ideea mi s-a parut extraordinara, nu ca paharul lor le-ar costa ceva atat de mult, dar ca isi fidelizeaza niste clienti eco-responsabili.
La magazine eram intrebata daca vreau sacosa de la inceput. Am zis nu de fiecare data, sacosa o avui de acasa, dar si rucsacul a fost util.
O punga de migdale si stafide ne-a salvat plictiseala de pe drum. Si e mai simplu de facut decat un sandvwich.
Apa de la robinet e buna la Londra, chiar daca calcaroasa.
Sunt zone fara cosuri de gunoi. In gari si metrouri am pus frumos gunoiul in buzunar de unde a venit, si am plecat mai departe.
Se recicleaza. Gunoaiele si sortarea ne-a dat putin de cap. Pt data viitoare ma pregatesc inainte.
Lumea circula majoritar cu transport in comun: camasi si costume scortoase si laptop pe brat e ceva firesc in metrou, parcari in zone centrale sunt rare,  ambuteiaje si  coloane de masini nu vazui. E drept ca nici nu am circulat in multe zone.
Metroul este extraordinar de bine adaptat sa fie in folosul omului, chiar daca dateaza de acum 100 de ani. Evident ca usability concept a fost dezvoltat la Londra. Sunt trenuri de metrou fara conductor, evident ca asta e viitorul. Sunt metrouri noaptea (nu toate) – poate ca sunt din alea fara conductor?. Au vagoane mai vechi ca bucurestenii si totusi functioneaza bine – deci se poate repara?. Si cu lucrari ongoing sunt bine amenajate indicatoare sa fluidizeze traficul. Scarile sunt marcate sa fie evident: pe o parte stam, pe stanga sunt cei ce avanseaza.

Keep it Simple and Stupid a fost inventat la Londra.

 

Oare putem sa aplicam si noi din astea in viata de zi cu zi?

Vreau o tara ca in afara

Si voi ca si mine sigur ati auzit replica asta: ‘vreau o tara ca in afara’ de zeci de ori, ba si eu am gandit-o de muulte multe ori:  de cate ori am vizitat un oras / tara in strainatate si mi-a placut ceva, de cate ori am vazut un lucru facut de straini si am gandit: da’ ce simplu e si la noi de ce nu e? etc. Nu vorbesc de autostrazi sau de catedrale majestuoase si altele arhitecturale cu munca de zeci de ani si multe zerouri, eu ma refer fix la  lucrurile marunte pot fi aplicate in viata de zi cu zi, imediat.
O sa adun cateva idei aici:
– nu dau spaga, nu las nimic rest. Serviciul e platit, chiar daca putin, dar asa ar trebui sa creasca costurile. Nu am vazut asta decat in Romania, Egipt, Turcia, dar nu in Franta sau spania sau Belgia sau olanda  (inca :D).
– salut la urcarea in autobuz, sau intratul intr-un magazin. Si angajatii aia merita un zambet. In Spania am remarcat asta in multe locuri.
-calm si zambete si toleranta cu toti copiii. Inclusiv fata de copilasii agitati sau cu probleme – cel mai adesea nu e vina lor, copilasii sunt doar victime ale oboselii sau mai rau a neglijentei parintilor. Din spania am vazut cat de dragut se poarta si strainii cu copiii, o toleranta mai mare fata de copii nu am gasit nicaieri
– am grija de orice gunoi. Pot sa il duc in buzunar inca 1 km. Pot ridica de pe jos si gunoiul altuia.
-am grija la cat consum si cate gunoaie produc.  V-ati gandit ce fac oameini in Luxemburg ca tara e atat de curata desi gunoiul pe anumite strazi se ridica o data la 2 saptamani.
-ecologia nu e lux sau  moft, necesitate. Stiti ca Bruxelles (si nu numai) da subventii mamelor ce cumpara scutece refolosibile?
– nu mananc pe strada. Din Franta invatata. Habar nu am daca de asta au satele asa curate, dar masa se ia la terasa sau picnic, in calm si liniste se strange dupa si pleaca mai departe.
– voluntariat. Sunt tari unde 10% din oameni fac voluntariat, oare nu asta o fi motorul societatii lor ?
– bicicleala si rabdare sa treaca bicicletele. Din Olanda culeasa, evident!!
-respectul fata de propriul corp si propriul suflet. Cred ca la frantuzoaice am remarcat prima data seninatatea si relaxarea asta, o fericire si un zambet, haine simple si cochete, machiaje simple (sau fara), grija pentru miscare si greutate etc.
-o cladire in ruina/zid cenusiu/casa anosta? cu ceva picturi murale o usa/ un zid poate fi transformata intr-un loc vanat si pozat de zeci de turisti zilnic. Portugalia m-a dat gata cu usi si pereti asa faine deghizate sub vopseluri….
-un magazin mic/un vecin care primeste pt livrare si cosuri de produse de la producatori locali ( franta si branza de capra proaspata si baghetele….)
-sarac dar curat. M-a impresionat olanda, am vazut haine destul de ponosite repurtate, dar foarte curate!! in conditiile in care ploua mult iar bicicleta e bicicleta… (si Diana a remarcat asta)
-o vorba buna la momentul bun, orice solutie e mai buna ca nimic. M-a impresionat un englez cand a lasat romanul nostru vaicaretz sa isi spuna oful, calm. Si la final l-a intrebat: “si ai vreo alta solutie? ca la asta ai gasit defectele”
-simtul corectitudinii de la nordici. Eu avui treaba doar cu finlandezi si ceva suedezi, dar am fost impresionata de ce respect fata de corectitudine au.
-cainii in lesa si stapanii cu punga in mana.

etc

Romania e codasa Europei la multe dar noi putem sa ridicam frana de pe vagoanele cele mai lente.  Asa ca ia ziceti, ce lucruri v-au impresionat in vizitele occidentale pana la reactia “Dar ce simplu si usor si fain e, mai frate !!!!” ?

 

Edit: cititi si articolul asta https://republica.ro/z-doamna-marinescu-ce-va-trebuie-scandal-trenul-spre-busteni-actrita-medeea-marinescu-si-protestul-solitar

 

Grow your food. Just grow something

Cel mai usor de a ne imbunatati viata si a imbunatati viata orasului nu vine nici de la presedinte, prim ministru, politicieni sau oficialitati, ci de la noi.  Si cel mai simplu mod de a schimba lumea este de a actiona. V-ati gandit ca cea mai la indemana actiune este de a planta ceva? Imi ia 10-20 minute  in a planta un copac, 5 bulbi de ceapa in in containere, 10 flori in jardiniere, 20 fire de salata sau plante aromatice  etc. niste pasi simpli si imediati, ieftini, la indemana, cu un impact mai mult decat puteam sa il concep. Pentru ca  prin faptul ca imi cresc singura ceva din mancare reusesc sa:

– merg mai rar la supermarket. Trec mai rar pe la marile companii poluate si poluante, am produse proaspete imediat (5 frunze de busuioc in salata zilnic, rosioare sezonier, rozmarin si menta am uscat si pe iarna etc)
– gradinaritul este un hobby dar e si miscare, e sanatate psihica dar si fizica. E mare minune sa vad dintr-o samanta salvata dintr-o rosie anul trecut  crescand o planta.
– mai putine chimicale in cresterea plantelor. Ok, cumpar granule contra melcilor in perioadele ploioase colcaie in gradina….
– m-am imprietenit cu alti “micro-gradinari” pasionati. Facem schimb de seminte, de idei, de rasaduri, de solutii etc. E un grup confortabil, cu discutii pe aceeasi unda
– ma simt bine ca nu sunt doar un parazit al planetei 🙂 : produc si ceva oxigen, compostul imi scade cantitatea de deseuri produse si amprenta de CO2 pe planeta, produce un pamant fertil.
– nu imi mai e frica de pierderea serviciului, stiu ca nu voi muri de foame (dar nici nu imi va fi prea bine….)
– am pregatit cadou cateva plante. Cadouri simbolice pentru persoane care stiu ca or sa aprecieze. Rozmarin din ramurelele tunse in ghivece, ghimbir incoltit etc etc.
– ies mai ieftin, traiesc mai ieftin
– suntem mai sanatosi.

 

Suntem un colectiv

Acum cat sunt departe de Bucuresti am stat cu ochii pe presa online, pe facebook, si pe discutiile cu rude si prieteni. Imi pare rau ca nu sunt alaturi de voi la donat sange, la dus mancare la spitale, sau pe strada la demonstratii. Imi pare rau.

Important esa nu uit si sa merg inainte. Ideea e sa invat ceva din tragedia asta oribila si sa schimb ceva la tine. Sa nu mai dau spaga, sa nu mai tolerez spaga data, sa nu ma duc in locuri cu risc, sa nu mai depasesc viteza la masina, sa nu mai arunc chistoace aprinse dar nici sa nu mai tolerez asta la altii samd. Altfel, totul o sa fie degeaba si nu mai avem nicio sansa ca societate.

Astazi sunt mandra si cu emotie in glas: S-A TREZIT ROMANIA FRUMOASA!

S-A TREZIT ROMANIA FRUMOASA!