De vreo 3 sapt am inchis geamurile noaptea, ca afara scade sub 10 grade si ziua nu reuseste sa ne incalzeasca peste 20. Bine, nici cu usa la balcon inchisa nu trecem de 21-22 grade, dar inca simt lipsa zgomotului de vrabii de noapte si ce pasari or mai fi discutand ele pe intuneric. Mai octombrie, mai, de unde ai venit asa brusc? In congelator zac cateva borcane de suc de gogosari si rosii. Miere am pentru pana la primavara. Zacusca si gemuri o sa cumpar de la o asociatie umanitara, doar doar sa terminam bucataria si planuiesc sa am un raft doar pt emotii si caldura la borcan. Mancarurile grase au redevenit in preferintele noastre: unt, ulei de masline, slaninuta afumata din congelator au devenit mai gustoase si mi-e pofta de ele.
De la stat acasa am inceput sa imi vad defectele si dezordinile din jur, alea ce sunt acolo de ani dar acum au inceput sa ma frustreze. Bucataria e urata si veche de cand ne-am mutat aici si 5 ani au zburat si nu mi-a pasat pana acum, zona cu materiale si atze e in mai multe locuri si sunt peste tot si se extinde ca aerul dar pana acum nu le vazui si ignorat cu delasare, asa ca am inceput, incetishor, sa le gasesc un loc a lor si sa imi aduc si ceva linishte in ochi. Deja vreau si altele renovate – apucaturi de femeie casnica….
Am incetinit ritmul zilei, si apuc sa le iau, pe rand, departe de agitatie, ca o purificare din interior spre exterior. Am reinceput sa beau ceaiuri pe indelete si sa citesc. De obicei vacantele si weekendurile sunt de citit, dar si acum, de toamna, cu ochelarii pe nas citesc pana adorm. De departe as aminti pe Julia cameron cu Arts’ way si ideea ei simpla de a relaxa mintea si lasa creativitatea din noi sa curga scriind-o pe hartie. De mana. Dimineatza devreme. 3 pagini. 3 pagini mazgalite haotic cu orice ganduri zboara din jungla din capul meu, le scot pe marginea pixului si ochilor impaienjeniti si le las sa curga, sa curga. Prima pagina sunt treburile nefacute care imi taraganeaza: nu am udat florile pe balcon, nu am platit azilul mamaiei, ca de 2 sapt stam cu bucataria nelivrate si cutiile cu oale sunt peste tot, copila nu are unghii taiate, nu am mai vorbit cu vecina – oare e bine?, sa sun la dentist la dentist la dentist etc., apoi se ivesc si alte ganduri, unele autodistructive si autodesconsideratoare si ce multe sunt si negre si vai, ce parere proasta am de mine asa cum nu am fatza de niciuna din prietenele mele, si apoi cand mi-am scris pe toate negrele astea si sufletul le-a scuipat din scarba parca mi s-a linistit si pacea si scriitura si mai scurg inca ceva pt a 3a pagina, ceva ce are cateva firimituri din cele nefacute si cele gandite si neiubite si ceva iesite la iveala din dorinte marunte si neglijate si visele mai mici si mai vechi ce le-am ingropat si lasat de izbeliste ca, evident, alergatura de zi cu zi incuie si creativitate si suflet si minte si curaj si actiune si pace interioara.
E momentul sa vad de ce am asa parere proasta despre mine si sa mi-o repar. Nu e nicio problema sa stau, un pic, cu mine, far laptop sau mobil, si sa imi miorlai inceputul toamnei.
There is a time for us.
Right now.