Category: timp;

Despre buget: ce e mai eficient? sa cresc venitul, sa economisesc mai bine, sa investesc mai bine?

O intrebare care da motive de dezbateri si nu are un raspuns perfect si unanim valabil pentru toate cazurile.
La veniturile mici orice crestere de salariu conteaza,  orice economisire conteaza, si mai ales orice profit din investitii conteaza. Dar la veniturile medii? sau la cele mari? Care e mai interesanta?

Ca raspuns, cheia e in cat % din venit cheltuim.

Pentru fiecare 10.000 castigati anual, o crestere a ratei de economisire de la 10% la 20% implica o reevaluare a a cheltuielilor si salvat inca 1000 pe an.
Daca nu vrem sa mai economisim ci sa crestem venitul si a trece de la 10% la 20% economisit, ei bine efortul e mai mare: 1200 anual in plus si toti economisiti duc la 20% rata de economisire.

Pentru cine economiseste deja 50% din venit, felicitari !! daca vrea sa ajunga la 60% economisiti la fiecare 10.000 castigati, are 2 solutii:
– mai taie 1000 din cheltuielile anuale, lucru mult mai dificil deja pt ca presupun ca toate cheltuielile sunt bine analizate
-sau aduce inca un venit de 2500, bani pe care ii pune pe toti la economii, ca in final sa ajunga la 7500 economisit si o rata de economisit de 60%.
Compar 2500 cu 1000 si ratio de 2.5 la 1. Adica, e de 2.5 ori mai eficient efortul de economisire decat efortul de a mari castigul.
Cum aplicam in situatia de zi cu zi? sa zicem ca persoana e platita cu 50/ora si alege sa lucreze in plus dar sa plateasca o persoana la curatenie cu 30/ora pt a economisi timp si lucra in plus. A facut o alegere buna? Nu. Pe de alta parte ntru cine e platit cu 100/ora si plateste persoana la curatenie cu 10/ora, e o alegere mult mai buna. Despre mancat la restaurant in loc de gatit acasa pentru a lucra 2 -3 ore in plus zilnic, insa cifrele sunt si mai proaste, mancarea la restaurant avand un adaos de 3-500 %. Plus ca deseori e nesanatos, multa mancare fiind fripta si prajita.
Statisticile americanilor arata ca cei cu venit mare nu economisesc mai bine decat cei cu venituri medii pt ca au tendintza sa cheltuie mai mult si sa amane mai incolo momentul economisirii si cu cresterea venitului scade % economisit.
Sa ne folosim timpul in a castiga mai multi bani poate fi, uneori, mai putzin profitabil decat in a cheltui timpul pe economisit si investit.

Pentru cine economiseste deja 80% din venit si vrea sa ajunga la 90% rata de economisire, efortul e mult mai mare si presupune iesit mult din zona de confort pentru efort. Nu mai scriu cifrele aici, pentru ca persoanele ce deja economisesc 80% au un nivel extraordinar de disciplina, de venit, si si-au facut ei calculele si inca nu am ajuns acolo dar cand ajung, scriu.

Ce diferenta putem face prin investitii?
Pai putem. O crestere de 7% anuala din investitii poate echivala un 7% crestere a ratei de economisire a familiei, dar mai ales investitia aduce un profit pasiv, fara efort, cumva facem bani cand dormim.
Totusi, la inceputuri, cand aveam doar  cateva mii investite, acei 7% inseamnau doar o crestere de 100 in plus anual, bani bine primiti dealtfel pt ca tot bani munciti sunt dar  mai eficient mi-a fost sa reduc pachetul de abonament de telefon de la 15 la 5 si asa sa economisesc 120 pe an, sau sa imi gatesc pachet zilnic si sa castig asa 5 zilnic dar si sa construiesc o sanatate impecabila si zero costuri la farmacie (sau aproape, ca ultimul dentist nu mi-a placut ce mi-a facut).

Ca o concluzie, concentrati-va pe toate 3:
SAVINGS
RAISE INCOME
INVEST

In ordinea asta.  Temelia sunt economiile. Nu putem investi daca nu am economisit intai. Nu putem inainta fie de avem un salariu mai mare daca nu directionam banii aia in economii.
La inceputurile financiare, cresterea economisirii prin reducerea cheltuielilor e cel mai eficient si imediat. Dupa luni de disciplina si de creare de noi comportamente si gasit echilibrul, cresterea veniturilor inseamna un salt financiar. Investitiile nu vor inceta sa aduca profit, din ce in ce mai bine.

trauma ursului si blocajul mental in care ramanem iar si iar

Si fb si presa si youtube  in weekendul asta arata o imagine trista: un urs recuperat de la zoo dupa 20 de ani in invartit in cusca inca se invarte in acelasi cerc in partiala lui libertate. Petronela Rotar a facut o paralela minunata cu trauma umana si blocajul in cercurile proprii si gardurile mentale, iar unu din comentatorii ei pe facebook a dat un exemplu cum aceste animale sunt reinvatate si reeducate si ghidate cu alte garduri si labirinturi din pas in pas sa descopere ca pot ajunge si in alte locuri.

Am ramas pe ganduri si pe garduri pentru ca si eu am cercurile mele in cap, si gardurile si limitativele mele. De cele pe care le-am depasit am scris pe blog si le stim cu totii ca ne colcaie in jur: frica de ce zice lumea cand de fapt de vreo 20 de ani nu mai tzin minte vreo situatie sa imi fi zis ceva asa de rau incat sa ma doboare,  firescul de a lua suplimente si sustinut de medici pana cand un medic de familie mi-a zis ca nu e nevoie de supliment de calciu ca sunt alimente mai bogate si mai asimilabile decat laptele, ca nu e nevoie nici de supliment de fier ca de fapt eu mananc prea putina carne pt necesarul meu (si a avut dreptate in ambele cazuri si mi le-a demonstrat in 2 luni dupa un refacut analize), alt medic mi-a atras atentia ca traditional romanesc mancam prea mult gatit si de aia vitamina C ajuta si ca sa iau cate un ardei crud/portocala cruda, etc. si cand vecinii mi-au zis ca ei nu au luat niciun medicament de peste 10 ani mi s-a parut iar imposibil pt ca in mintea mea cu gard mental limitativ credeam ca e normal sa dau pe la farmacie lunar si cand am cerut parerea medicului ca se poate altfel apai chiar am reusit sa schimb si sa fac altfel. Si dentistul dupa ceva dentisti schimbati  a reusit sa imi dea jos un alt gard al resemnarii genetice si sa ma trimita in alta directie dupa ce mi-a explicat (si nu pe scaun, ca vedea ca pe scaun sunt complet paralizata mental ci m-o luat la o discutie pregatitoare la o interventie pe care nici nu mi-a tarifat-o, lucru ce mi s-a parut extraordinar in Bucuresti) si explicat alternativele la dintele de lapte pierdut dupa majorat si ce e un implant si modul de ingrijire post implant si periajul si ca periajul meu are nevoie de mai mult de 2 min si ca sunt alimente ce le voi evita dar nu complet pt ca morcovul si marul pot sa le mananc si rase si bine mestecate si chiar au un rol important pt dintii astia fragili si cu radacina prost formata in saracia alimentara comunista etc.  si financiar am evoluat extraordinar de la femeia care eram convinsa ca salariul e prea mic pentru a economisi si ca sa imi traiesc viata si momentul ca nu o sa ajung la pensie pana la momentul cand salariul mi-a scazut si eu invatat de la voi si de la multi altii din orasul meu ca pot sa economisesc si cu salariu mai mic si un 1% si apoi un 5 % si apoi un 25% si am reusit sa depasesc ce nici nu credeam vreodata ca voi depasi frica de taxe si impozite si chiar sa investesc, si de la o profesoara ce lucra ore suplimentare si venea cu bicicleta la munca si explicat intr-un mod simplu ca din cei mai fericiti ani ai ei au fost aia cand cu tanarul sot au fost voluntari 2 ani in Africa sa predea franceza si ca 2 migdale ii sunt de ajuns sa se bucure de gustul lor pe cand pe mine ma bucura mancatul a o intreaga punga de migdale si ca fericirea vine din esente mici etc.

Ma asez bland si zambesc ca vin de departe. Gardurile din mintea mea mai sunt dar mai putzine si in alta directie. Am reusit ceva ceva si am si multe esecuri si astea nu doar efortului propriu si nici ca mi-a fost greu si imbratisat greul asta ci si multumita celor care m-au ajutat si inspirat, cartilor si mai ales esecurilor. Suntem cumulul gardurilor din minte si cumulul interactiunii cu cei din jur si cel mai bine am invatat de la altii care si-au dat garduri mai mari jos: de la un medic obisnuit cu punga de suplimente sau un medic bolnav cu gardurile lui pana la medicul care a reusit sa ma debaraseze de astea, de la contabilul amarat pana la o moldovianca cu job in finante ce pana spre 35 de ani nu a economisit nimic ca se poate corecta si imbunati dramatic in urmatorii 10 ani si mai putin doar schimband mintset -ul ei si mie, de la soferul prost dar si de la soferul bun.

Mintea poate detine vreo 60 mii ganduri pe zi si vreo 90% sunt repetitive.  In 2021 mi-am pus cuvantul curaj, curaj sa pun cat mai multe ganduri bune si ceva garduri jos anul asta.

End of summer nostalgia

De vreo 3 sapt am inchis geamurile noaptea, ca afara scade sub 10 grade si ziua nu reuseste sa ne incalzeasca peste 20. Bine, nici cu usa la balcon inchisa nu trecem de 21-22 grade, dar inca simt lipsa zgomotului de vrabii de noapte si ce pasari or mai fi discutand ele pe intuneric. Mai octombrie, mai, de unde ai venit asa brusc? In congelator zac cateva borcane de suc de gogosari si rosii. Miere am pentru pana la primavara. Zacusca si gemuri o sa cumpar de la o asociatie umanitara, doar doar sa terminam bucataria si planuiesc sa am un raft doar pt emotii si caldura la borcan.  Mancarurile grase au redevenit in preferintele noastre: unt, ulei de masline, slaninuta afumata din congelator au devenit mai gustoase si mi-e pofta de ele.

De la stat acasa am inceput sa imi vad defectele si dezordinile din jur, alea ce sunt acolo de ani dar acum au inceput sa ma frustreze. Bucataria e urata si veche de cand ne-am mutat aici si 5 ani au zburat si nu mi-a pasat pana acum, zona cu materiale si atze e in mai multe locuri si sunt peste tot si se extinde ca aerul dar pana acum nu le vazui si ignorat cu delasare, asa ca am inceput, incetishor, sa le gasesc un loc a lor si sa imi aduc si ceva linishte in ochi. Deja vreau si altele renovate – apucaturi de femeie casnica….

Am incetinit ritmul zilei, si apuc sa le iau, pe rand, departe de agitatie, ca o purificare din interior spre exterior. Am reinceput sa beau ceaiuri pe indelete si sa citesc. De obicei vacantele si weekendurile sunt de citit, dar si acum, de toamna, cu ochelarii pe nas citesc pana adorm. De departe as aminti pe Julia cameron cu Arts’ way si ideea ei simpla de a relaxa mintea si lasa creativitatea din noi sa curga scriind-o pe hartie. De mana. Dimineatza devreme. 3 pagini. 3 pagini mazgalite haotic cu orice ganduri zboara din jungla din capul meu, le scot pe marginea pixului si ochilor impaienjeniti si le las sa curga, sa curga. Prima pagina sunt treburile nefacute care imi taraganeaza: nu am udat florile pe balcon, nu am platit azilul mamaiei, ca de 2 sapt stam cu bucataria nelivrate si cutiile cu oale sunt peste tot, copila nu are unghii taiate, nu am mai vorbit cu vecina – oare e bine?, sa sun la dentist la dentist la dentist etc.,  apoi se ivesc si alte ganduri, unele autodistructive si autodesconsideratoare  si ce multe sunt si negre si vai, ce parere proasta am de mine asa cum nu am fatza de niciuna din prietenele mele, si apoi cand mi-am scris pe toate negrele astea si sufletul le-a scuipat din scarba parca mi s-a linistit si pacea si scriitura si mai scurg inca ceva pt a 3a pagina, ceva ce are cateva firimituri din cele nefacute si cele gandite si neiubite si ceva iesite la iveala din dorinte marunte si neglijate si visele mai mici si mai vechi ce le-am ingropat si lasat de izbeliste ca, evident, alergatura de zi cu zi incuie si creativitate si suflet si minte si curaj si actiune si pace interioara.
E momentul sa vad de ce am asa parere proasta despre mine si sa mi-o repar. Nu e nicio problema sa stau, un pic, cu mine, far laptop sau mobil, si sa imi miorlai inceputul toamnei.  
There is a time for us.
Right now.

 

 

Dificultatile unui job ce nu se ridica la nivelul visurilor si pregatirii noastre

Covid a lasat multa lume fara joburi, fie in somaj complet, fie lucrand part time.  Ce facem cand nu stim altceva ce sa facem?
Pentru multi 2020 era anul cand planuiam sa muncim. Unii sa facem cariera. Eu visam schimbare de job si de salariu. Prietena mea incepuse un curs ce o ducea la un super job. Alta cunostinta aplicase pt un post de contractor la nasa  – NASA din statele unite, sa fim foarte specifice, da? .  O alta cunostinta zicea ca la sfarsitul lui martie ii va veni bonusul de pe 2019 si cu asta si ce economii are isi face plata in avans sa isi cumpere casa si sa se mute din apartament. Eu speram sa termin de zugravit aprt. propriu si sa il inchiriez la pret dublu.
Anul 2020 s-a uitat la fiecare planurile din noi, mi-a dat berea si zis usor: “hold on, lady“.
Cum ne-au fost rotunjite vietile? 
Cum nu am vrut. Cam asa, luate la pila, sa iasa tractor  din planuri de avion….O cunostinta, tinerel, ce a terminat facultatea in 2019, avut ceva joburi stagiar/part time(platite la minimum pe economie, suficient sa isi dea seama ce vrea sa faca mai departe si sa inceapa din 2020 cu vise de ceva cu creativitate, cu poze, media, din astea. Vinde la supermarket si acum si inca isi duce viata de student cu 3 colegi de camera.
O alta cunostinta, ce in 2019 si-a gasit colaborari cu 3 scoli si stagii de weekend/animator de tabere si spunea ca e fericit ca lucreaza cu copii si fata mea incantata ca il are animator atat in weekendurile de cercetasi cat si in taberele scoale si il vede la ore si la scoala generala de acum si la liceul ce va incepe. I s-a terminat totul lui Damian, sambata ne vedem cu el si o sa il intreb cum e, ca bine nu e.
O alta amica a ajuns in somaj din motive covid, dupa multi multi ani in acel job. Incotro sa o ia? cursuri? unde sa aplice? ce se cauta? ce mai e pe piata? Somajul e mic, cat o ajuta?

Marea provocare o reprezinta pierdea jobului.

La mine echipa  s-a injumatatit: la 2 din echipa contractul s-a intrerupt, al3lea a primit o oferta salariala asa de mica incat a plecat si gasit repede ceva fix la inceputul carantinei. Pe unul din ei l-am intrebat ce face, si a zis ca s-ar apuca de studiu ceva inteligenta artificiala, are ceva  bani  cu ce sta acasa cateva sapt si asa va mai aplica si mai divers. Cand unul din cei 2 a fost intrebat de vrea sa mai ramana inca cateva luni ca nu gasesc sa angajeze pe nimeni si e nevoie de munca (really), omul a zis fericit ca ramane ba a adus in birou atata ciocolata buna buna ca tre sa fac inconjurul orasului pe jos. De  2 ori. E bine,  el ca si-a gasit repede un domeniu de studiu ce il intereseaza, si-a gasit un scop si sa studieze ceva pe inteligenta artificiala.  Si-a gasit locul lui? E pe nivelul lui de calificare si suficient sa il provoace intelectual? nu stim.  Si-a gasit o directie dupa cateva luni de deriva….
O alta prietena, dupa cateva luni de somaj tehnic, a fost informata de somaj definitiv. F. greu dupa ani si ani de zile intr-un loc. E drept ca accesul la somaj ii va da o mica gura de aer financiara, dar cat? si incotro sa o i-a dupa 20 de ani de munca fara obisnuintza pauzelor si a cautarii de job? ce sa studieze? cum sa faca un CV? cum sa se imbrace la un interviu? e o mare iesire din zona de confort.
O ruda in luna mai a ajuns sa se intoarca inapoi in tara, la Dorohoi. Nici 2 luni de carantina i-a pus mica afacere pe butuci si lasat fara chirie.
Un alt amic a ajuns in un pseudo concediu de maternitate, argumentul fiind ca daca tot e acasa nu mai are rost sa plateasca cresa. Gateste, spala, face paine, se trezeste noptile, ca sa lucreze sotia lui cat mai linistit. Genul de barbat cu studii universitare, cu job de decizie si  care nu s-a dat in viata lui deoparte in a repara o mobila daca a fost nevoie, asa ca acum a devenit tatic casnic pt o perioada, nu stie cat, nu stie cum.
Pentru amantotzi acestia descrisi problema pierderii jobului inseamna in primul rand o pierdere financiara si asta afecteaza calitatea intelectuala, chiar si pentru cei cu joburi devenit part time, dar si concentrarea in studiu si de cautare a unui nou job. Sentimentul de inferioritate si de inutilitate si frica paralizeaza multi neuroni. Inclusiv la mine, care ma simt cu musca pe caciula si vizata ca eu voi fi  urmatoarea concediata…fiecare problema aparuta la munca imi aduce aminte de scenariul asta si simt ca nu ma pot concentra la maximum.Multa lume are nevoie de un loc al nostru. De o directie. De un scop. Si cele mai bune directii ne vin nu din cele impuse de situatie ci cele gandite, rumegate, incercate, visate. Acum suntem pe mod de avarie, intr-o directie in care nu avem de ales si intr-o directie unde nu ne simtim locul.Un job part-time este mai bun ca nimic. Desi e greu sa vedem recunostinta in programul redus…ma mai impac cu ideea ca nu sunt singura in situatia asta si faptul ca vorbesc cu prietenele ca fiecare duce si astea dau peste cap….
Altfel de job, orice de job.
Un job de umplutura gen ajutor menaj/vanzator la autoservire/ croitoreasa/babysitter e o realitate ce ne inconjoara zilele astea. Pentru multi e dificil insa de a duce asa situatie, ce abia abia ne acopera cheltuielile cu mancare si casa dar nu acopera capacitatile intelectuale si demoralizarea si neimplinirea si anxietatea legata de asta ne trage in jos de ajungem sa le facem prost.
Cariera, incotro?
Nu ca as fi eu carierista, dar am lucrat continuu de peste 20 de ani, marea pauza dintre joburi fiind de cateva zile si alea luate pt probleme administrative….  Asa ca in perioada asta am inceput cursuri. Online. Netul e plin, directia nu mi-o stiu pt ca e haos si in economie, si pe piata joburilor, si in mintea mea.  Si nu doar eu, cateva persoane din jur spun ca se gandesc sa studieze aia/ailalta, de aceea le-am mentionat in articol. Minunat, macar unii din ei macar se gandesc la ceva si ii admir, ca la mine in minte sunt prea multe idei, prea vagi, inceput de prea multe cursuri,  prea multe abandonate. Si nu mi-e bine, simt ca tot ce fac e prost: la job, in bucatarie, la cursuri, in relatia cu familia, in relatia cu prietenele… ca merg pe avarie, cum zice o prietena psiholog.
Si stiti ce?  E in regula sa traiesc si asha, in afara planurilor si directiilor…
Scriu asta pentru că oamenii evita sa vorbeasca despre esecuri. Publicam pe facebook poze cu diplome, scriem pe linkedln noul job, rudele imi vad noua casa achizitionata si alte reusite, dar in general ascundem rateurile si infrangerile, incercarile si nereusitele. Da, am inceput vreo 10 cursuri pe linkedln si pe udemy si pe coursera, mai mult de jumatate abandonate si cele terminate am impresia ca le facui degeaba. Da, am facut rasol la munca si nici nu am raspuns la invitatia pt interviu pt ca m-am simtit in momentul zero profesional si incompetenta. Da, am ratat sanse ce altii ar fi dat bani sa le aiba. Da, am contactat o scoala pt inscriere la o luna dupa ce au inchis inscrierile…. Incerc sa imi spun ca fiecare e doar un esec minor, o incercare marunta a vietii si ca voi invata din asta.  Si vreau si voua sa va spun ca deseori am invatat mai mult din esecuri decat din reusite, si ca valoarea voastra nu e doar din ce realizati ci si din infrangeri, poate mai mult din infrangeri si ridicat dupa fiecare si ca ma iubesc si respect si pentru cele 20 de rateuri si nereusite  si gafe, nu doar pt examenele luate si lucrurile bune facute, ca dragostea pt mine s-a dezvoltat incet, incet, cu tot cu imperfectiuni si slabiciuni.  Si stiu chiar daca am peste 40 de ani, voi reusi sa gasesc un curs sau o carte sau o suta unde sa zic: da, aici as putea face ceva care cred ca mi-ar placea si face as visez si sa lupt in directia aia.
Stiu ca voi gasi. Poate chiar azi. 

La plimbare – pansament pt trup si suflet

Mersul nu doar trateaza suflet ci si minte, corp, dar mai ales previne.

Carantina asta mi-a scos mai multe rahaturi la suprafata: ca nu pot separa job de casa in conditiile cand lucrez acasa si toate perinda in jur si prin fata ochilor, un coleg de munca de varsta noastra mort si inca 2 copilasi plecati la Dumnezeu, cat de mult urasc concedierile colegilor mei de echipa si ca ingrijorarea imi da probleme de sanatate . Sa fac o distanta intre job si casa (apropos, mentinerea casei e un al 2lea job….), am inceput sa ies la plimbare. MAi pe romaneste sa plec de-acasa si sa merg cat vad cu ochii.
Mersul dimineata devreme sau serile tarzii in apropierea casei au fost incurajate aici in vremea Carantinei, miscarea fiind cunoscuta ca o componenta a sanatatii. Fie ploaie, fie vant, fie vreme placuta, am iesit pe dreapta blocului pe cararea de pe marginea paraiasului involburat de primavara si vazut padurea ce a inverzit de la zi de zi, mai mult si mai mare, evoluand sub ochii mei. Desi ruta o facui de sute de ori, nu exagerez ca de fiecare data tot am gasit ceva nou si minunat de apreciat: noi urzici, leurda la timpul ei, flori proaspete, trandafirul ce a imbobocit si la primele flori galbene am decis sa ii fur o ramurica (e in apa, face radacini, e pe maini bune! ) , am ochit si o casa parasita ce o sa ii jumulesc o ramurica din trandafirul rosu ce atarna ca nesimtitul peste gard. Din greseala am luat gresit drumul si am nimerit o veche carare unde boschetii din stanga cu cei din dreapta s-au intalnit intr-o cupola deasupra capului. Tot din greseala pe langa aceeasi carare am nimerit noaptea in curte la un om de bine de i-am speriat cainele si cainele pe mine. Pe stanga blocului din greseala am facut 2m mai colea de trotuar si gasit o carauie facuta de stapanii plimbatori de caini, locul merita o ecologizare dar mai ales merita o apreciere nemaipomenita ca un colt de natura la nicio aruncatura de bat de calea batuta de ambulante si masini. Am invidiat stapanii de caini ce au iesit de 5 ori pe zi sa isi plimbe potaia. Ba unui vecin i-am zis sa ne imprumute o lesa- sa ma plimb cu lesa in mana cat vreau, si sa arunc explicatia ca tocmai pierdui cainele, bai baieti haideti sa ma ajutati sa il caut. Nu mai stiu numele stapanului, pe caine il cheama Whislle parca.
Am vazut veverite si vulpi. Veveritele sunt matinale si pline de energie, m-a ros invidia pe aia ce locuiesc la curte in zona verde ca pot sa puna un loc cu nuci si alune sa incurajeze veveritele sa vina in vizita. Astea au curaj ciudat, se suie pe peretele blocului si la etajul unu daca le iese ceva de acolo sau daca le latra vreun caine.
Am gasit grafitti si desene minunate. Si unele ciudate. Multe cladiri asa piestritate ies din anonimat cu petele de culoare.
Am gasit ceva copaci rupti de furtuni si cel mai cel e ca am descoperit ca imi place sa ma uit curioasa la radacinile lor si la noii copaci ce cresc din decaderea batranilor. M-am aventurat si prin hatisuri de urzici si crengi si boscheti, am urmat si alei ‘pietruite’ sau podete de lemn. M-am bucurat sa vad paraiase curatate de voluntari (vecinul de la scara 6 se plictiseste rau acasa – e instructor de sport), sa vad o doamna in etate ‘pescuind’ plastice si sarme si plastice si alte chestii aruncate in lac, copii aruncand pietre si lemne in paraias si parinti care nu s-au speriat de le-o cazut copchilul in apa de 30-40cm. Am vazut strazi si curti pregatite de primavara si gradini primenite. Multa lume a profitat de timpurile astea sa semene si sa isi faca gradina de legume, si eu mor de ciuda ca tocmai asta toamna m-a apucat corectitudinea si renuntzat la sa mai am gradina inchiriata.
Am luat paraiasul la picior si mers in lungul lui sa ii vad cursul pana unde se varsa. M-am lovit de un afluent murdar, poluat de ceva albicios, am pornit si pe asta la deal sa caut poluantul – 7 km mai colea si nu gasii nimic dar nu ma las, si cand il prind….
Am gasit cararui batute atat de faine prin locuri salbatice, am gasit altele semimarcate fix pt iubitorii de plimbare ca mine. Am gasit case vechi, am gasit case noi, am gasit biserici ce au de spus multe povesti daca as sti asculta vorba zidurilor, am gasit ditamai conacul (castel) cu ditamai aleea de intrare ascunsa de ochii omului prea grabit pe drumul spre munca, am gasit casa cu coloane dorice si la cateva minute de acolo am zarit pe fereastra un tip mancand ceva cu capul in frigider si fundul gol pusca in dreptul geamului olandez prea jos si prea fara perdele, am gasit multi oameni in varsta iesiti la plimbare cu mers rapid, si oi, si cai, si boscheti de pruni salbatici si catina si coacaze si mure si nici nu stiam cate comori sunt in natura, gata sa le culegem.
Pe aceeasi cale de sute de ori si de fiecare data mi s-a aratat altfel NATURA. Fiecare iesire dupa cateva zeci de minute m-a rupt de ritm si m-a cucerit.
Imi place sa merg. Desi copil ma vaicream mult. Am mers si cu burta in brate si 6-7 km, mers si cu carutul peste 10km, mers singura noptile, ma intorc de la birou ocazional pe jos.
De obicei merg fara un plan. Daca job si vacante si finante si treburile casei mi le dramuiesc in detaliu pe hartie, drumurile sunt doar cu 2-3 repere de atins si daca nu ajung acolo si descoper altceva, nu e bai. Enjoy the road. Ma pierd, ma reorientez, reactionez din instinct si decid pe loc, si deseori sunt surprinsa placut. Iesitul singura mi-a adus si liniste, zgomotul de fond din creieru s-a dus si aparut solutii banale si ganduri creatoare. Deseori regret ca nu am un carnetel sa mi le notez, dar imi zic ca daca sunt suficient de puternice gandurile astea or sa revina.
De cate ori am avut cate o problema grea la munca/acasa, si vazut ca nu am nicio solutie si imi intuneca seara si somnul, am iesit la plimbare. Mersul ma elibereaza de griji, pas dupa pas gandurile si grijile superficiale le las in urma, in ritm lent sau rapid dupa cata energie am, ajung sa vad lucrurile mai simplu, iar deciziile luate dupa 1-2 ore de plimbare au fost intodeauna in armonie cu suflet si ratiune.
Mersul pe jos imi consuma din energie dar mai ales aduce energie. E greu de explicat echilibrul – dar nu o data cand am halit haplea prea multi carbohidrati la o masa (am vazut deja cat ma agita zahar/gluten/orez etc si ca o masa cu exces de carbs nu lasa pe multi sa adoarma), pe cand o plimbare de 2-3 ore consuma carbohidratii din sange si lasa linistea in loc. Si invers, cand sunt bleaga si mi-e greu si sa ma rostogolesc de pe canapea, ma fortez sa ies la o plimbare si dupa 25-30minute de mers incetisor ma simt mai bine, , se aseaza starea de liniste interioara si seninatate, vine cheful de mers mai mutl si stiu ca totul trece. Un dus rece pt picioare, un dus cald pt corp, si somnul bine meritat vine. Imunitatea are nevoie de somn profund si linistitor, mintea are nevoie de scazut cortizolul din sange, burta de miscare pt digestie, mintea de liniste pentru somn.

 

 

 


Tenerife, mi casa

Am mers cativa ani, iarna de iarna, in Tenerife, asa ca ne simtim ca si acasa acolo. Chiar, habar nu am de ce nu am scris un articol asa detaliat pana acum.

M-am indragostit de insula aia imediat dupa aterizare. Noi plecam iarna (profitam de vacanta de Craciun a copilului ) asa ca nici nu e greu sa fiu impresionata de diferente: urc in avion pe o vreme vantoasa/ploioasa/mazariche de am emotii ca nu poate decola, las intunericul si aterizam in plina zi cu soare si palmieri si lucratori pe aeroport  zambitori si bronzati si tricou cu maneca scurta. In aeroport las hainele groase de pe noi, ne cojim ca ceapa, si legam ce putem la brau.
Dupa cateva zile acolo am constientizat starea de liniste si relaxare, libertate. Tenerife a devenit mi casa, si nu doar pt doza de vitamina D cumulata ce imi aduce liniste si mintala si trupeasca ci si tot.

Daca e sa merg iar, tot iarna as merge. Vara, Europa este plina de locuri frumoase si accesibile, dar de Craciun singurul loc in europa unde se zboara cu buletin si se poate face  plaja il gasii in insulele Canare.

Ce au asa de minunat insulele Canare?
Pai in primul rand clima. Sunt niste pietre scuipate de vulcani timp de ani si ani, in dreptul Saharei (by the way, Teide, vulcanul din tenerife ar fi erupt acum 150 ani ultima data, oare cum sunt asigurare locuintele acolo? 😀 ). Vantul Saharei le scalda periodic, un vant uscat, cald, ce face diferenta intre zi si noapte de doar de cateva grade, ziua de Craciun a fost 23 gr iar noaptea niste amarate de 18-19 grade.
Acelasi vant aduce un nor de nisip ce filtreaza soarele, asa ca eu nu avui nevoie de crema de soare (ei, dar asta nu inseamna ca blondele sunt toate in siguranta).  Fiind niste insule in largul oceanului, temperaturile nu cresc exagerat vara- 30 grade.  Apoi mai e vulcanul. Teide. De vreo 3700m si oleaca. Impunator, abrupt, oriunde te invarti pe insula vezi fie marea, fie vulcanul.  Multe zile este vizibil 100%, dar nu sunt de lepadat nici zilele cand  vulcanul isi agatza norii in cap, ca o palarie. Si insula vecina are vulcan, dar oleaca mai mic.
Din cauza ca e f. inalt si abrupt clima e puternic impactata, vanturile cu nori ce vin din nord se sparg in vulcan asa ca partea  nordica a insulei si partea de mai sus de 1000m (aprox) sunt ploioase si mai racoroase si in plina vegetatie,  si in sud e complet uscat (cica ploua de 5-10 ori pe an) si pt a avea un palmier ii picura apa cu furtunasul la radacina, in speranta ca nu se usuca.
Din cauza ca e f. abrupt, in  nici 30min cu masina ajung de la vegetatie sub sahariana (daca 2 cactusi si 3 palmieri inseamna vegetatie) la cea mediteraneana cu portocali cu ramuri incarcate de fructe si migdali in floare de Craciun si bananieri si papaya-nieni 😀 , si dupa alte 30min  de condus e vegetatie  temperata cu meri si  barabule si iarba verde si padure de conifere.   Si zau ca variatiile astea m-a dat gata pe mine: pot sa am ce vreau.
Nu e f. cald /f frig si asta e minunat: tricou si maximum un plover cu maneca noaptea ajunge. Toate hainele cu care mergem intra in bagajul de mana si as putea ramane cu aceasta garderoba tot anul acolo.
Nu e f. cald /f. frig? locuintele sunt superficial facute, nu tre sa izoleze nimic. Nu, nu ii trage curentul (desi bate vantul colosal acolo…).   Din pacate nici fonic :)))
Mancarea nu m-a dat pe spate. E drept, noi am mancat mult mai bine in spania continentala, calamarul si pestele in tzepusa proaspat pescuit din Malaga nu poate fi egalat cu nimic.  Dar am gasit (scotocit) si in tenerife dupa cateva magazinase locale si mancat banane proaspete (80 centi kilul, urate si patate, dar ce aroma!! ) , portocale mici si strambe pe care le desfaceam si mirosul inunda toate simturile, avocado mic si pacatos, iar papaya, wow, cand ma gandesc la papaya ….
Restaurante nu ma apuc sa va recomand. Noi deseori mancam acasa, alteori am fost minunat surprinsa sau deloc surprinsa. Am evitat restaurantele pe plaja, sunt ceva mai scumpe si complet   complet turistic dar ca o concluzie in nord am mancat mai bine decat in sud.

Apoi sunt oamenii. Spaniolii au o relaxare pe care noi, romanii, un o avem. Un zambet si o seninatate ce o admir. Plus insulele canare le-am gasit pline de toate natiile: italieni, englezi (ba eu cred ca nivelul turistic al spaniei a fost ridicat de englezi) , rusi, nordici, chinezi (diin ce in ce mai multi, an de an vad) etc.
Prima data am locuit intr-o zona rezidentiala (in sud, Costa Adeje) si erau plin de englezi “retrasi la pensie” , zen, calmi, si glumeti.   Da, acolo mi-a venit ideea de a ma pensiona mai repede, ca vazui englezii de 40-50-60 ani … iar starea lor de “je m’en fiche” e contagioasa.
Alta data am stat intr-un sat. Ne turistic. De, unde am gasit pe Airbnb. Nimeni sa vb engleza acolo, doar spaniola, dar o atmosfera relaxata si o stare de liniste ce nu puteam sa nu o remarc.
Alta data am stat si in zona Los Cristianos. Mult mai agitata (baruri englezesti peste tot), restaurante la fiecare colt (al naibii, si noi mancam la un chinezesc 😀 ).

Plajele. Pai e o insula, nu mare, in 1 ora cu masina tot la ocean ajunseram, normal ca sunt plaje. Ei bine, plajele din Tenerife sunt multe, si fiecare e unica si fermecatoare. Majoritatea sunt stanci cu valuri, numai bune de surf, altele inconjurate de stanci de 1-200m de devine plaja un mic golf . Mai sunt si unele amenajate de om, artificiale, unde au adus nisip din Sahara: in sud Los Cristianos, las Americas, Del  Duque (cele mai mari) , La Troya, mica – Port colon (acolo am stat cel mai mult pt ca avea si parte cu stanci in apa unde snorkeling-stii gaseau pestisori, eu la reflux ma luptam cu aricii de mare -da, am scos unu 😀 , si nisip de lenevit, si terase de unde lua o inghetata, si tiganci sa ne buzunareasca, ce mai, ca acasa). Si mai sunt si plaje mici, lasate  cu nisipul vulcanic negru, ce rup  rasuflarea: Teresitas.
Pentru astea e minunat de inchiriat masina si oprit din plaja in plaja, comparat.  Mai sunt falezele inalte, spectaculoase, unde doar niste pasari se cocoatza:  Los Gigantes am fost de fiecare data si din larg cu vaporul si pe jos de pe uscat si  m-as intoarce iar. Si mai sunt locuri pe litoral, nu stiu cum sa numesc tazrmul care nuci faleza nu e, nici plaja, doar locul unde lava s-a intalnit cu marea si a iesit stanca sparta de apa ca branza de cascaval: Punta de Teno, Costa del Silencio, locuri care nu spun nimic  dar pt mine  au fost frumoase fiind modelate nebuneste de ocean. Altfel de  “tzarm” e in vest, unde sunt sate dupa sate, dar mult deasupra apei, asa ca mers cu masina pe acolo din sat in sat, facuram in fiecare vacanta, si ne uitam in jos la cateva sute de metri sub noi sa vedem oceanul. Mai au si piscine “naturale”, de fapt locuri unde omul a mai adaugat o piatra/un ciment, sa tzina apa aruncata de valuri mai bine, si sa fie loc de balaceala.:

Satele. Insula e mica si f. populata (1 ora cu masina din stanga in dreapta, 1 milion de oameni), dar are multe sate. Oi fi eu fata de oras, dar satele de acolo mi-au placut. Poate neingrijite, daca e sa compar cu satele dichisite din Franta sau Germania, vegetatie si pomi peste tot unde se poate creste si vai, cu sufrageria in panta  satenii acolo au fost fortati sa fie inventivi si ingeniosi, in comparatie cu satele din Romania.  Cu contrastul intre casele noi, turistice, si casele vechi. Cu gradini in trepte (vulcanul, il tineti minte?) si totul abrupt  si multa piatra asa ca
Dintre toate, un sat in care m-as muta si maine: Masca.
Mai au si un copac, Drago Milenario, pe care il recomanda toti, dar nu eu. Mie mi-au placut mia mult stradutele din satul cu copacul ala :)))
Peste tot sunt plantatii de bananieri, acoperite cu panze (pt a mentine umezeala, cred) – nu va bagati pritre ele, nici gps-ul nu va scoate, am colegul patit 😀

Parcuri de distractii: Aquapark,Loro park, Siam park. La cel de al 2lea si al 3lea m-as duce iar si iar (primul e vechi). Iesit in larg cu vaporas sa vedem balene. Multumesc balenelor ca au iesit cand eram eu acolo, si am scos capul din sacul de plastic sa le salut si apoi intors la activitatea de boracioasa.
Sus pe Teide. Musai. Musai musai. Mai intai drumul duce prin sate, apoi mai sus satele se raresc, si incepe padurea de brazi, cu niste conuri cat capul copilului de mare. Apoi, mai sus, si mai sus, se termina si brazii si ramane piatra uscata, lava racita in forme   selenare    . Lasat masina (la 2500m) si apoi telecabina duce si mai sus. Daca nu e vant, zic. Se pot face si plimbari pe sus, organizate, doar ca iarna e rece la 3000m si vanturile sunt mai dese si  am prins telecabina inchisa. Data viitoare, zic.
Totul frumos.
Si acum despre bugete.

Zburam low cost. Chiulim 1-2 zile de la scoala pt a prinde bilete mai ieftine. Cu escala in spania e si mai ieftin. De Craciun totul e scump (de ex. ryinanair bucuresti-bruxelles cer 300 euro dus intors de persoana, noi am gasit in aceleasi zile sa zburam in tenerife si la 150 euro si cine nu e legat de scoala poate scadea si mai jos!!, Wizzair iar aterizeaza).
Sunt 2 aeroporturi, cel din nord e (ceva) mai ieftin, se pot inchiria masini care sa ne astepte in aeroport si costurile ajung pe la 20 euro pe zi pt perioade lungi. Zbor cu bagaje de mana (credeti ma,incap 5 tricouri, 2 shorturi si un costum de baie, o pereche de sandale si o pijama, nu, nu e in jungla, e de unde cumpara periute si pasta de dinti si un sampon), plus cu sandwich de acasa ne iese zbor ieftin.
Cazare prin Airbnb. De Craciun e cel mai scump – cred, am dat de la 37 euro la 60 euro pe noapte.  Pt cine e in afara perioadei turistice poate gasi si la 30 euro pe noapte de aprt, ca noi cautam cu bucatarie si masina de spalat rufe. Cum stam multe zile diferenta de pret conteaza.
Transfer aeroport/cazare: am folosit transportul in comun ce merge bine (pe cat de bine se poate intr-o tara latina, nu sunt nordicii aici sa treaca autobuz la ceas 😀 ). 3-5 euro biletul de autobuz din aeroport, dar pt mai multi merita inchiriat masina.
Mancare: supermarketuri si magazine locale. Se poate manca si la terase cu 10-15 euro, ok-ish. Berea pe terase este de la 1.5 euro in sus. Nu suntem noi f. pretentiosi, aprt. fiind convenabil sa ne acoperim  mic dejun si cina.
Intrarile la atractii: scumpe. Se pot insa negocia preturile cu agentii de turism, lua pachete de 2 intrari. La unele cumparatul online poate fi convenabil ( de ex. urcat pe Teide).
Am avut cateva vacante de 14-18 zile, 3 persoane, intre 2 si 3 mii euro.

Intr-o zi voi avea curajul sa imi vand locuinta si sa cumpar 2 acolo, si sa ma mut. Cu vedere la Teide, sau la Gomera si cealalta sa o inchiriez pe airbnb si sa primesc pe toti, cu mare drag.
Colegul meu de munca (fostul, a plecat) intre timp a facut o alegere super tare: a inchiriat un aprt. intr-un satuc in afara zonei turistice si merge ba el, ba fratii/verisorii lui. Cu acte de “domiciliu” acolo are biletele de avion si acces la tranzactii la jumatate de pret – pt localnici.

 

Harta aici.

Bun ramas 2018, bine ai venit 2019

2018, frumos ai fost.
Poate unul din cei mai incarcati ani din viata.
Mi-am pastrat stilul de viata anterior, simplu, si adus multe actiuni in  viata mea.
Un an in care am vizitat foarte multe locuri, visate si iar visate: frumoasele sate din Normandia, Vosges, Jura, urcat pe Mont Blanc, vacanta la Paris, la Londra, pe valea Rinului, si una lunga in Israel . Visuri vechi de peste 30 ani atinse – craciun la Betleem.  7 saptamani de vacanta simtite din plin, o cifra care nu ma deranjeaza daca vine si mai incolo ;), mers cu cortul sau airbnb (multumesc cititorilor blogului), am reusit sa vizitez atatea locuri ce alta data doar le visam.
Un an in care am citit mai mult decat anii anteriori, si reintors la iubirile mele, japoneze, in vacanta.
Un an in care profesional mi-am crescut putin venitul, nu mult dar suficient de mult sa vad totul in alta perspectiva.
Un an in care m-am simtit de cateva ori in urma copilului ce aduna mai des/mai firesc/mai multe plastice de pe plaja/din mare.
Un an in care gradinaritul mi-a iesit minunat, multumita lui Dumnezeu: vremea a fost mai prielnica decat tot efortul meu, si conceptele de permacultura si multicultura si-au gasit echilibrul acolo: fasolea verde si castravetii si plantele aromatice si ceva rosii si cartofi, mai am inca coacaze congelate.
Un an in care am intins mana catre un loc pierdut din romania – capatul europei, satele din Vaslui. Doar uitati-va la poze… – am cerut si strans din prejurimi si cumparat si reusit sa trimit 16 ghiozdane, peste o suta de caiete,  sacose de creioane si carioci, peste o suta de perechi de incaltaminte de iarna, vreo 30 (daca nu mai mult) de cutii de haine. De departe cel mai reusit an.
Un an in care mi-am depasit din frici si facut prima data tiroliana printre copaci, kanoe pe rau de munte (asta nu mai incerc, gata).
Un an in care am trecut de la economisit la investit: si dividende, si p2p, si maximizat pensiile private.
Un an in care am impachetat fricile si adus curaj si deschis un magazin online pe etsy.
Un an in care am reusit sa fac niste pasi in privintza sanatatii: sa slabesc cateva kg si sa ma stabilizez la 55 kile (55.9kg se rotunjeste la 55, da? 😀 ), sa fac iar lista pe termen lung cu tot ce mananc si dr a reusit sa identifice alergeni si sa fac analizele de sange si sa elimin pe restul vietii laptele de vaca. Un an cand m-am inscris la sala si am si abandonat si nu am remuscari.  Un an in care iar nu am intrat la farmacie. Un an in care, pt a evolua pe calea sanatatii (care e minunata acum, am gasit echilibrul, dar peste tot echilibrul e fragil), am simtit ca e nevoie sa ies din capul meu si intrat in comunitate cu probleme asemanatoare si vorbit. Si evoluat, incet, pas cu pas, ca doar de mine depinde 100% ce se intampla.
Un an in care am facut si greseli. Si abateri. Si reveniri. Si ridicat din umeri.
Un an in care am avut zile cand nu am facut nimic si m-a durut in pix: mancat resturi/legume/fructe/iaurt,  eu si copil nespalat, vasele si pat nestranse. Saptamani in care nu am mai facut niciun desert si nici paine si sssst, nici nu am simtit lipsa. Saptamani cand am mancat aceeasi supa a 3a oara sau o salata cu ceva conserve (traiasca ficatul de cod). In care nu am mai inscris copil la nicio activitate extra.
Un an in care am facut schimari treptat, pas cu pas, am pornit pe o cale si ajuns pe alta.  Si ca orice rezultat mare inseamna un cumul de pasi mici.
Un an in care am invatat sa nu imi pun obiective mari dar actiuni mici.
Un an in care am actionat, pas cu pas, pe loc.
Un an in care am construit din ce stiam ca am dar nu stiam ce potential exista. Am construit din nimic.
Un an bun.
Cuvantul anului 2018 l-as scrie: CURAJ.

Franta, mon amour, vara lui 2018

Noi traim pt vacante. Am si alte hobby-uri, am activitati, prietene, casa si copil, ce mai, am viata plina, dar daca imi doresc independenta financiara e pt a lungi vacantele si nu urechile in asteptarea lor.

De data asta am facut o nefacuta si mult dorita: vacanta de 3 sapt. (pana acum cea mai mare a fost de 17 zile). 3 saptamani pline de oxigen si de paduri si miros de brad, cu lac la picioare si pasarele la cap, de lipsa poluarii si plin de oameni cu dragoste de  natura cum poti gasi prin rezervatiile naturale, de dormit cu rasina de brad in par si gust de branza de capra cu bagheta scoasa de pe vatra, de vin rosé langa un susur de izvor.

Am plecat duminica din motive de activitati copila la pranz (altfel am fi plecat vineri direct de la birou ca am mai facut-o noi)  asa ca am impachetat lista, udat balconul si dat cheile prietenei (si scris pe tel. sa nu uit sa ii iau  ceva cadou ca ii raman datoare vanduta pt cele 3 sapt. de udat turma de rosii pe vreme calduroasa de vara) si plecat. Cu cortul. Anul asta cort mai mare, tot de la Dechatlon desi am incercat si la alte firme dar Dechatlon vindea cort la reducere asa ca am luat si bun luat ca e ok pt noi.

Anul asta a fost fara multe cautari si ne-am dus in campinguri cunoscute: In Vosgi mergem in zona la Longemer langa Gerardmer, apoi in Jura mergem in Clairvaux-les-lacs.

De data sta am stat 3 sapt pline, si profitat sa facem excursii si in Elvetia, si la Chamonix. Da, un vechi vis  devenit realitate – Mont Blanc. Speram ca la anul sa si urcam pe el. Habar nu am de ce ultimii ani de viata mi-au amortit si diminuat din visele alea de umblat si descoperit, cu ani urma Mont Blanc-ul era un subiect fierbintept mine: cautam documentare, citeam carti, etc. Cu ocazia ajunsului langa Chamonix am ochit alt camping (in Argentiere) de unde vom face, sper, la anul, o parte din Trail de Mont Blanc. Doar sa mai creasca fata si sa reziste mai mult la mers.
De data asta am urcat cu teleferixul pana la 3300m (pt cei interesati, in sezon sunt cozi mari la teleferic si la 10 dim erau vandute bilete pt restul zilei – pretul e de 65 euro de pers.). Telefericul are oprire la 2300 m si de acolo se poate cobori pe jos, un fel de Jepii mari deci si pt copii). Apoi e a 2a bucla de teleferic pana la 3300 unde zapezile sunt vesnice si peisajul invita la mers dar se pare ca e acceptat numai cu ghizi. Se vedeau colea pe zapada cateva zone cu corturi montate pe zapada si montaniarzi infocati.  La anul vom lua trenulet pana la ghetar.
Despre Elvetia as vrea sa scriu inca putin. Este extraordinar de disciplinata: curata, ingrijita, ordonata, arata bogata dar nu etaleaza si nici epateaza. E drept ca am fost numai prin satele in jurul lacului, intre Nyon si geneva , am oprit din sat in sat, am stat prin parcurile de pe malul lacului Leman, parcuri simplu si frumos amenajate cu spatiu pe iarba verde, spatii de gratare dar fara pubele semn ca gunoaiele si le iau acasa, cu locuri de sport si locuri de copii, cu locuri de sporturi acvatice si banci etc.  Am mers si mai la deal cu 10-20 km si vizitat tot feluld e satuce mici, pierdut printre vii si picat in admiratia lacului si muntelui. Frumoasa tara. Curata foc. Peste tot gaseam locuri de recreere in natura si asta cred ca m-a impresionat cel mai mult.
De preturi nu va zic ca am fost cu salata de la Lidl si apa in sticla, ne-am luat doar cate o inghetata mica (3.5 euro)  si uitat la un restaurant satesc (25-30 chf un fel principal)

Si vara asta am mai facut ceva-uri pt prima data: am mers intr-un parc de aventura in copaci. Anul trecut am lasat sot si copil pt ca eu m-am impedicat si cazut ca o mamaliga si lovit de la nivelul solului asa ca nu am mai urcat prin copaci considerandu-ma un pericol public. Dar acum…asa de mult mi-a placut cu tiroliene printre brazi si rasina printre picioare de la imbratisat totul pe acolo incat am mai cerut o data, sa mai chiui de la copac la copac, sa ma ghiontesc cu copiii, sa bomban moldoveneste o baba olandeza ce nu se dadea mai repede etc. Nu m-am mai uitat in jos, 8 m de hau sub picioare pe o funie intre 2 branzi e mult pt mine, chiar si legata bine de sarme si cu bradul strans dragastos in brate.
Si ca sa fie inca o nefacuta, ne-am dus pe lacuri cu kayak-ul. Pt cine nu stie, eu nu inot ca mi-e frica de apa: apa e buna de un dush si de baut :). Am supravietuit, si pt ca a vrut copilul  ne-am dus cu tot cu kayak si pe un rau de munte, noroc ca era perioada de seceta si putina apa si mai trebuia sa impingem pe anumite portiuni. Altfel de cazut tot am cazut cu tot cu vesta, care pluteste bine 😀 . Frumos, de facut si alta data, e extraordinar sentimentul ca mi-am depasit limitele si vazut natura din alt unghi decat cel al bipedului de pe mal si ca vestele de salvare chiar functioneaza si in apa de 50cm.
Am mai vizitat o pestera. Un muzeu.

Ce am mancat? Ca si anii tercuti si asa cum ne place in vacante, am mers la targurile locale si luat rosii si branza de capra. Cate o sticla de vin. Cate o branza maturata de veci. Ceva specialitati facute pe loc (cartofi copti sau paella) dar si incercat pateuri de carne pe care franta le face atat de bine. Pui rotisat de cateva ori. Am gasit si un restaurant cu pastrav proaspat (realmente misca in acvariul din curte) si pe viitor o sa fac si eu pastrav cu sos de smantana si garnitura niste morcovi fiertzi pe jumatate –  o bunatate, da, se poate pastrav fara prajire 🙂 . A 3° oara nu au mai vrut colocatarii :). Am facut gratar si noi, si salate din belsug cu legume luate de la localnici, cu rosii cu gust si branze de capra. De dulciuri in Franta nu va mia povestesc, dar va zic ca am luat 2 kg si  nu reusesc sa scap de ele (erata, la 1 oct. am scapat).  Ca am dormit pe ruptelea. Ca ma trezeam la 6 si citeam in linistea diminetii 2 ore, pana pe la 8 dimineata cand plecam la plimbarea obisnuita de 3 km pana la patiseria din capatul satului (celalalt capat, doar sa am de unde veni) si la alalalt capat al satului dupa un litru de lapte proaspat muls. Ca am baut si cate un pahar de vin rosé de cateva ori (beau rar) si ca mi-a alunecat paharul cu bere in mana si varsat pe mine semn sa nu mai iau bere ci vin :).

Am citit cateva carti. Recitit Taiko, citit pe Mara Wagner, citit un Dan lungu naspa si 5 carti politiste de Jo Nespo (mi s-au acrit, zau, toate se intampla la nordici? – au iarna lunga si imaginatie bogata, bag sama).

Bugetul:
-100 euro cort nou. Dechatlon, reducere de la 200. Cine are noroc, apai are noroc :). Cuie am am recuperat si de la cortul vechi.
-campinguri 3 sapt. si benzine aprox 1000 euro
-suveniruri cred ca am depasit 200euro pt ca am luat si 5 sticle de vin acasa, 1.5 kg de branza (inca mai avem in congelator o ultima bucata), ceva jucarie copil, 26 de carti (unii ‘este’ tralala si e treaba mea), atza de tricotat mie (mdea 😀 oferta buna 😀 ) etc.
-mancat mic dejun: croasante, lapte proaspat, bagheta cu miere/gem local
-pranzuri si cina – gratar (avem un mic gratar electric luat asta iarna) sau branzeturi cu salata -legumele fie de la piete locale, fie de pe la magazine bio. Cand nu aveam chef taiam legume si luam un pui rotisat (bio). Lidl are o sectiune faina bio, reteaua Biocoop e fix pe gustul meu: totul bio bio.
-restaurante cu pizza, pastrav (de 2 ori, ne-am intors de drag ce ne-a fost), plate de jour, cate un pahar de vin etc.  Plate de jour cam 12-13 euro de persoana. Mancatul in targurile locale cam 7 euro de persoana.
-activitati: parkaventure 25 euro de persoana. De 2 ori. Teleferic pe MontBlanc: 65 euro de persoana. Inchiriat kanoe/paddle/hidrobicicleta cam 10-20 euro pe ora. Pestera cred ca 15 euro de persoana. Muzeul a fost ieftin, 4 euro de persoana.
Total: 2300 euro in 3 sapt.
Aparent poate parea mult, dar apoi am remarcat ca am economisit si acasa: curentul inchis din tablou (lasat frigider), apa neconsumata 3 sapt, mancare nu, copilei nu i-am platit activitati vara (care sunt destul de scumpe, 70 -100 platim saptamanal) etc. Concediul asta ar fi facubil si cu 25% mai ieftin dar 2018 e un an bun pt noi.

M-a ajutat ca am scris si anul trecut un “rezumat” al vacantei – http://iubescorasulmeu.ro/2017/08/11/cum-a-fost-vacanta-cu-cortul-prin-franta/ asa ca am pornit de acolo cu liste de bagaje si le-am facut repede.
Ce ne trebuie pe anul viitor? alt sac de dormit pt mine, mi-a fost frig 2-3 nopti asa ca am imbracat un polar peste pijama.

Cum arata draft-ul pe care l-am f acut inainte de vacanta?
Cam asa – un draft, nu l-am respectat 100% dar a fost baza.

Plecam luni dim. sau duminica direct de la Mara la stagiu?
De vb cu Adriana pt chei si udat flori.

http://www.camping-jonquilles.com/hautes-vosges/tarifs.html – nu facem rezervare, mergem in timpul saptamanii

Mergem direct in Jura? http://www.la-grisiere.com/

http://www.campingchamonix.com/?id_page=2 – stam la vila?? de sunat sa vedem daca mai au locuri si facut rezervare  (in final nu mai aveau locuri)

Bagaj din camara: cort. Altul? si arunc pe asta?
saci de dormit x 3
saltele x 3 .
Izoprene x 3.
masa plianta si 3 scaune
cele 3 prosoape de baie.
Bucatarie:  gratar
3 castroane de inox, 3 furculite 3 cutite, 3 lingurite, farfurii si cani de email x 3, 2 linguri mari, un burete de vase, 1 detergent lichid, un prosop de sters vasele, 3 servetele de masa
briceagul, 3-4 saculeti de cumparaturi vrac, sandwitch bags pt de luat mancare cu noi
patura de picnic
saci de gunoi
ciocan.

Din dormitoare, la fiecare:    5 tricouri, 5 chiloti, 5 sosete
5 pantaloni (3 lungi, 2 scurti)
2 rochii sau 2 fuste
1 pijama
1 costum de baie
esarfa
Hainele groase (polarele din punga, de spalat!!)
Rucsacii mari -camara (? ocupa loc, mai bine pun in gentile de plaja cusute)
De pe hol: incaltaminte x 2: slapi/sandale si bocancii de munte. Pt fiecare.
1 rucsac mic
geaca de ploaie

Din baie
medicamentele de astm si alergii (de verificat cu o sapt. inainte ca sunt expirate, check the doctor)
1-2 saci de panza pt rufe murdare
costumele de baie
gel de dus sau sapun si o manusha de toaleta
3 prosoape de baie mari, 2 mici
sfoara cu motocei si carligele
absorbante
hartie igiena
sudocrem
putin detergent de masina, intr-un borcan

Draps pt Chamonix. Sau inchiriem ? Din sifonier

Distractie.    CARTILE cu Franta turistica!!.
kindle-uri. Incarcator. De incarcat totul de acasa.
Jucarii Mara   se ocupa

mancare, din bucatarie:
-sare in borcan mic. Dar mic, de maxim 100gr.
-ulei in borcan mic. maxim 200ml..
-borcan de miere, cereale ovaz
-ce mai e in frigider.
-sticle mici de apa
Pun tot in:
-Lazile frigorifice si pastilele de inghetzat. Sa scriu numele pe pastile. Lazi + pastile in camara.

acte masina, carduri identitate din portofele.
Telefon? eu nu.
Facut lista cu targurile satesti din zone.
Facut lista cu ce sate vedem.

Lista cu sate:
gerardmer
Pont-à-Mousson
Abbaye des Prémontrés
Le Creux
Luxeuil-les-Bains

Jura

Lac de Lamoura
Col de la Faucille
Baume-les-Messieurs   (grote)
Château-Chalons
Arbois
Dole
Poligny
salins-les-bains
lons les saunier
arlay
sellieres
orgelet
nozeroy-ghaute vallee de la saine
saint claude
Les rousses
Thoirette le Haute
Arinthod
Moirans en Montagne
St Julien s/Suran
La Frasnée
Grusse
Cluny
Nevy-sur-Seille

Cu draft facut si tinut pe tel bagajul ne-a luat 2- 3 ore sa facem. Pot zice ca eu m-am miscat mai repede decat sotul doarca pt mine am grupat pe zone/categorii, si el umbla cam nauc prin casa cu lista si pixul in mana.

Investesc in mine: miscare

Am vorbit atata despre economisit si investit, acum e momentul sa adun toate articolele despre investitul in mine, financiar, fizic, psihic, intelectual. Miscarea este un factor care le impacteaza pe toate: miscarea duce  la costuri mici medicale,  duce la o sanatate psihica si fizica dar mai ales la o capacitate intelectuala crescuta.
Sa facem miscare pare complicat?

Ganditi-va la omul preistoric. Vizualizati-l: o piele de leopard, o sulitza, 2 picioare desculte si o figura de nehalit de 3 zile ce vede caprioara/iepurele in tufis, pandeste cu muschii incordati si o zbucheste. Stie ca are o singura sansa, e motivat de foamea ce roade si de ideea ca ocazia mai vine poate maine si daca nu ii iese acum inseamna ca ramane inca o zi nemancat si cel mai rau, departe de sat inca o noapte. Si ii iese – alearga mai repede si se intoarce cativa km (ore) de mers spre sat cu prada in spate.
( ok ok, varianta pt vegetarieni e cu barbosul slab ce merge 20km pe zi pe camp sa stranga un pumn de seminte & 3 urzici cocotzat pe stanci)

Altadata supravietuirea insemna miscare, si cu tristete ma uit in jurul meu si vad ca miscarea e la fel de importanta dar neglijata!.

Miscare e ceva firesc pt om, pt animal. E in gena. Mecanisme din corp depind de miscare. Suntem mestri in miscare, doar ca am uitat…e nevoie doar sa o redescoperim. Nu inteleg cum de am uitat ceva firesc, si cum de a devenit o corvoada….

E doar nevoie sa ne amintim. CUM?  Cum readucem miscarea in viata zi de zi?

Pai in primul rand incercam. Lasam exercitiile sofisticate care vin in pofida firii si firescului, si ne intoarcem la cele simple si de baza. Mers. urcat. Alergat. Dans, dada, de ce nu dans? Vecina la pensie s-a inscris intr-o formatie de dansuri populare. Pana si strechingul, numit atat de select streching e doar gestul firesc prin care ne intindem dimineatza ca pisicile pentru dezmorit muschi si ligamente.

E important sa gasim miscarea potrivita noua. Nu o sa ne prinda ceva ce nu ne place.  Cum ar fi eu sa ma duc la sala de fitness sa trag de fiare alaturi de o gasca de culturisti…hahaha, o data merg, si in 10min fug de acolo:)))
Apoi mi-o fost important sa inteleg ca nimic nu vine peste noapte, ci in timp. Rezultate rapide si miraculoase le vedem doar la publicitate la tv. In viata reala nu e asa, si mai suntem si diferiti si cu anii de sedentarism din ce in ce mai multa masa musculara pierdem.
Apoi e important sa fie complex. Inotul e complex dar mie mi-e frica de apa. Sarit coarda e intens,  asa ca mi-am luat o coarda din decathlon.
Bicicleta e iar o solutie, de facut pana simt ca imi fortez plamanii, dar sunt un pericol public asa ca nu pot iesi pe drumurile circulate 🙂 (am dat jos 2 biciclisti dintr-o lovitura 😀 )

Doar incercati, cat mai multe, pt cateva saptamani la rand, sigur veti gasi sportul potrivit si in armonia vietii voastre(si nu sah 😀 )

Miscarea e usoara si fireasca. Dar ca orice ce pare usor si firesc si e de adus in rutina  zilnica, implica disciplina. Cuvantul disciplina e cuvant cu greutate pentru noi, romanii. Cu frica. Zgarie creierul fix din amintirile comuniste. Revolta impotriva disciplinei e fireasca, asa ca e nevoie sa ne impunem, rational, cateva saptamani, zi de zi, cate un pic din ce in ce mai mult, totul pana intra in firesc.
Asa ca repetat si devine mai usor si mai confortabil. Ca orice inceput, de luat usurel, nu fortzat, nu incercat prea mult, ci treptat. Si din experienta, ce incepem a 2a/3a oara e si mai dificil, pt ca avem de dus si tristetea esecului anterior – uitam ca acel esec anterior poate deveni de 2 ori mai greu cu inca un esec…

Adaugati ceva placut. Sunt oameni care alearga minunat ascultand muzica. Altii merg la sala cu entuziasm impreuna cu un prieten drag.  Ba sunt exercitii de facut, stil pilates, cu cartea in mana! In Franta in vacanta la cortul vecin era o olandeza cu 3 copii, cea mica mergea de-a busilea, mama isi lua telefonul (as vrea sa cred ca era kindle) si cu un cerc de hollypop (sau cum se cheama cercul ala de rotit pe talie) facea exercitii de abdomen si spate si 30min – eu nici o rotatie nu pot face.  Streching cu muzica de meditatie. Cu o tinta – alerg pana la metrou si inapoi, daca imi decid sa duc/preiau ceva de langa metrou. Streching in metrou  -pt brate si umeri si spate sunt cateva exercitii pe care le pot face pe peron sau in metrou, agatata de bara.
Fara tinte uriase. Fara targeturi prea mari. Pt mine e demotivant sa imi propun sa alerg cate 20km de 3 ori pe sapt…nu ca nu as putea dar un esec m-ar darama mai mult decat placerea de a alerga care 2-3 km din cand in cand.

Inca ceva ce am remarcat: aversiunea de efort. Imi place sa o iau usor… ca nu imi place sa o iau greu :)). Stiu ca sunt persoane nascute sa duca luptele grele, dar eu sunt comoda si nici nu vreau  sa ma tratez, imi aleg alte razboaie de dus.

Altfel, asta e potrivit aici 🙂 – instalati-va pe tel. modern aplicatia numita pedometru si iesiti. 5000 de pasi plimbare seara, pana nu da inghetul si ora de iarna.

 

 

 

Tot la miscare as adauga o sectiune separata: respiratia. Sunt mai multe tehnici de respiratie care influenteaza corpul, pt asta voi scrie alta data.

 

Trucs et astuces pour gagner du temps

Pana pieptan noul interviu, va prezint o carte.

Dupa cum v-ati prins, e in franceza. Am primit-o acum un an de la o prietena, eu sunt potrivita sa citesc asa carte deoarece sunt implicata in multe chestii. Cartea vine din colectia Reader Digest si cred ca fiecare avem de invatat ceva din ea.

Inspirata de Iulia de la economisim.info si ultimul ei articol despre organizare, as vrea sa povestesc cateva din cele ‘prinse’ din zbor din cartea asta. Nu, nu am citit-o pe toata, realmente nu am timp :)))) – mai mult fiica mea a frunzarit si mi-a zis niste idei ce mi s-au potrivit pt lenesha de mine. (bon, modesta cum ma stiti, cred ca si cartea ar avea ce invata de la mine, hahaha).

1. impartit treburile pe taskuri si zone. Asta si Mari Kondo e intalnita. Cum am aplicat eu? imi impun cate 10-15 min pt cate un spatiu sa fac ordine.
La treburile lungi si monotone am impartit pe bucati(de ex. am geamuri mari si multe,  66mp2 de suprafata de sticla de spalat, si m-am fofarlit de anul trecut la spalatul lor. Ei bine in primavara mi-am impus sa spal cate o parte pe saptamana, aprox 30 min de fiecare runda sau chiar mai putin- si cu mandrie va zic ca in weekend am terminat si ultima bucata, doar ca e nevoie sa incep din nou sa le spal ca intre timp s-au jegosit cele spalate primele; dar nu e bai, o iau iar pe rand cu aceeasi metoda care mi-e f. potrivita mie ca nu am mai intrat in starea aia de panica daca mai aud de spalat geamuri)

2. combinat treburile. Adicalea daca plec dimineata iau si geanta de dus sticle la reciclat. Sau daca tot perii dintii 3-4 minute, pot freca si o chiuveta (am bicarbonatul in baie) – pe rand ajung sa spal toate 3 chiuvetele suficient de des sa arate ok.

3. tin lucrurile pe zone si grupate pe specificitate. Toate gecile intr-un loc, toate lingurile intr-un loc, toate cartile intr-un loc. Asta cu cartile e cea mai grea, suntem 3 impatimiti de carti, fiica mea are 5 sub perna si doarme cu ele, doamni feri si pazeste sa ii iau cartile.

4. vorbit cu vecinii. Am reusit sa avem un grup de shopping in jur, lucru care realmente ma bucura si imi salveaza in drumuri. Da, iau si pt vecine cate una/alta, dar nu imi e in afara efortului, mare chestie e cand am sacosa de cumparaturi de recuperat de la 500m ….

5. triez mai des dulapurile dar tot asa, pe sectiuni, incerc sa tin produsele grupate pe gama lor. Triez des si curat cate o zona/raft, de e. cand astept sa fiarba mamaliga sau sa se incalzeasca ciorba. Timpii astia (3-5min) alta data erau pierduti ca m-as fi foit pe langa mamaliga, acum ii ‘pierd’ cu chestii monotone si enervante. Am reusit asa sa am sub atenta supraveghere stocurile mai bine, de ex. gasii condimente ce le folosii mai rar ca uitai de ele, sau am aruncat o punga expirata.

6.  sa ordonez frigiderul. In spate/langa congelator temp e cea mai mica deci pt carne si produse f.perisabile, lada de legume si usa sunt cele mai ‘calduroase’ zone. Nu mai inghesui toate si nici nu mai pun cartoane (de ex de la oua, sau cine cumpara iaurt in cartoane) – cartonul e izolant  termic, iar aerul in frigider e musai sa circule.

7. cartea propune ambalaj pt fiecare aliment. Eu folosesc aceleasi cutii/castroane cu capac sau cu husa cusuta de mine.

8. propune mers la supermarket o data pe sapt sau la 2. Eu sunt cu piatza, ma stiti, deci nu e de mine. Cel mai fain lucru din sectiunea supermarket e ca recomanda lista si nu abateri de la traseu (fac de multi ani) si mers fix la ora deschiderii in weekend – mi se pare super recomandare pt ca imi aduc aminte de acum ceva ani cozi la case…

9. la mancare au un aliniat: Une soupe et c’est tout!.  Zic ei ce zic de avantajele supelor, doar ca recomanda sa folosim si trucuri personale. La mine trucul personal e ideea de 2 in 1: facui ciorba, au mancat colocatarii carnea, eu nu am aruncat zama cu legume dar am turnat 2 cani de orez/linte si o cutie de ciuperci si le-am tuflit un pilaf/mancare de linte a 2a zi plus facut pachete la munca.  Sau fac supa de rosii, juma condimentez ca pt paste si pastrez pt sfarsitul saptamanii in vreun borcan. Sau am fiert fasole si am 5 cutii congelate.

10. O sectiune interesanta pt mine e de organizat munca. Poate ca voi stiti astea dar eu abia cartea asta mi-a dat de gandit: fiecare om are o ciclicitate de energie unica, si listele de treburi de munca ar fi bine sa puna cele mai urgente/presante/grele fix cand suntem energici si nu cand cascam dupa o cafea/ne incearca somnul etc . Exemplul lor e ca dupa masa unele persoane casc si nu se pot concentra, si de baut o cafea tot nu ajuta, asa ca ei recomanda de profitat si relaxat 30min.  Tot de la ei o idee faina e ca in drum spre munca de pus pe lista cu treburile de facut, la fel, seara inainte de a pleca acasa pus pe hartie ceva ce e musai de facut.

11. si nu in ultimul timp termenul de triere si prioritizare. Si asta e mentionat si la sectiunea bucatarie, dulap, job, activitati de vacanta, de weekend etc. – mie mi-e potrivit, ca deseori as vrea sa le fac pe toateee 🙂

 

Hai sa aveti o sapt faina.