Pai primul succes e responsabilizarea, adica copilul invata sa isi ceara banii cu regularitate si sa verifice ca i-a primit corect. Da, am facut si ‘greseala’ sa nu ii dau toti banii – repede a vazut 🙂 . Din pacate inca uita sa isi ceara banii saptamanal si asta e iar o lectie de viata ce tre sa o invete pentru ca e important ca un adult sa isi verifice ca primeste salariul la timp si lunar.
Copiii incep sa priceapa valoarea banilor de pe la 6 ani si unii de atunci primesc money pocket (2 euro la olandezi…? ) si sa ii cheltuiasca pe ce vor ei. La copiii de liceu e diferit: suma e mai mare si e foarte important sa stie deja sa ii imparta si pentru economii pe termen lung, sa lase ceva pt distractie, ceva pt cumparat pt sufletul lor, deci divizarea banilor in cele cateva directii se invata de acum.
WHY?
Teoretic mama se ocupa de platit casa, masa, hainele, scoala, tabere, orele de pian. Pe viitor vom incepe si meditatiile. Daca eu platesc totul totul…cum mai invata copilul ce valoare au banii? de la un profesor cu salariu rupt in..? sau de la colegul fitzos cu adidasi Nike de 150 €? Iar din vorbe, zau, poate copilul mai aude ce zice mama pe la 6 ani, dar dupa 12-13 ani ii cam doare in pix asa ca exercitiul este mama invataturii. Deci dau bani de buzunar ca sa ii cheltuie, bine/prost e treaba copilului ca doar asa isi invata lectiile. Asta e scopul banilor de buzunar: sa invete educatie financiara pe 2 lei: economisit, sa faca buget, cat e valoarea unui produs, cate saptamani sa economiseasca pt un telefon nou si sa aiba grija de ala vechi etc. Diferenta intre VREAU si AM NEVOIE acum se invata. Da, unii sunt mai cheltuitori decat altii, cum altii sunt mai intreprinzatori si indrazneti. Unii is gasesc repede un ritm de economisit fie pentru un motiv fie apare repede obisnuinta. Organizatul banilor e ca mersul pe bicicleta: cadem mai des la inceput si deseori doare, dar stabilitatea apare din exercitiu.
E foarte important sa stie copiii ce pot sa isi ia din banii astia si ce nu. De ex. i-am zis ca daca vrea poate cumpara mancare de la scoala, si a si cumparat de cateva ori. Doar ca totul acolo e scump, asa ca dintr-o data si-a dat seama ca pachetul de la mama e…gratuit si pregatit de mama. Lesson learn – daca ii repetam regula ca mancarea de acasa e mai ieftina decat cea cumparata puteam sa i-o repet eu si de 400 de ori si nu ii pasa de ce zice mama asa ca experienta e cea mai buna lectie. Cartile i le cumpar eu, hainele vitale i le cumpar eu, dar hainele mofturi si le ia din banii ei (da, si-a luat niste blugi rupti de arata de parca a tras cainii de ei cale de 3 strazi).
Tot din articolele pe americani era mentionat ca femeile care in copilarie nu au primit educatie si nici automonie financiara au sanse mai mari sa ajunga casnice si dependente de sot, sau excesiv cheltuitoare. Asa ca autonomia financiara se construieste cel mai usor fie treptat.
Pana acum doar cash pentru ca impactul vizual si tactil e mai mare, dar ma gandesc ca de la 18 ani, card, dar mai vedem cum evolueaza tehnologia 🙂
Initial am dat bani pe care sa ii cheltuie cum vrea ea: inghetata sau o guma de nu stiu care, un Macdonalts etc – distractii marunte. Ma gandesc ca pe viitorul apropiat sa dau si bani de haine la schimbarea de sezon, deocamdata tot ce am stiut a face e sa dau carduri cadou la Decathlon din care sa isi ia ce pantaloni si adidasi ce avea nevoie – nu m-am bagat peste decizie (dar ce m-o mancat limba sa comentez ca sunt adidasii prea albi sau pantalonii prea largi…) – singura o sa invete ca aia albi tre spati des si sa se plictiseasca de adidasii albi impecabil. Promit sa nu ii zic nimic!